23/11/2025
“Maestrul si Margareta”, Mihail Bulgakov
Astăzi Marta (clasa a 10-a) ne-a prezentat romanul ei preferat, care a fost și cartea aleasă și citită de toți cei prezenți pentru această lună.
Nu ne-a fost ușor să înaintăm prin complexitatea copleșitoare a acestui volum: de la „Faust” și Evanghelie la Rusia sovietică și Ierusalimul antic, de la elementele autobiografice și satira politică și socială la tema filosofică și la implicațiile teologice ale romanului, de la asemănări și deosebiri între Mefisto și Woland la comparația între Maestru și Pilat din Pont...am discutat, am discutat, am discutat...aproape trei ore.
Am admirat felul în care comicul și dramaticul se îmbină armonios, modul în care mesajul sobru al cărții („cel mai mare viciun uman este lașitatea”) este transmis într-o manieră comic-alegorică, sub forma unui basm despre veșnic neschimbata natură umană.
Sperăm că spiritul lui Bulgakov a fost prezent printre noi azi și că ne-a văzut discutând despre cartea la care a muncit atât de mult, în care și-a pus tot sufletul și care nu i-a putut fi publicată în timpul vieții, din cauza regimului stalinist. A fost publicată abia 26 de ani după moartea autorului, încă puternic cenzurată, căci regimul sovietic nu căzuse. Orice trimitere la ideea de „lașitate” a fost omisă în acea primă variantă.
Maestrul și Bulgakov sunt unul și același: finalul romanului despre Pilat din Pont este și finalul romanului „Maestrul și Margareta”:
„Acest erou plecase în beznă, plecase fără întoarcere, iertat în noaptea de duminică, fiu al regelui-cititor în stele, al cincilea procurator al Iudeii, cumplitul călăreț Pilat din Pont”.
Plecase în beznă, dar sus, pe cărarea de lumină a lunii, pe acolo a luat-o Pilat, în urma câinelui său loial. Din Limbul odihnei lor, cu siguranță și maestrul și Margareta îl vor urma - aceasta a fost concluzia noastră. Regimurile politice opresive dispar, pedepsele sunt aplicate și vina se ispășește, iertarea singură este deopotrivă gratuită și eternă.