MILO Consultanta

Graba strică treaba 💥
Măcar dacă ar strica-o imediat, ne-am prinde și am schimba ceva.
Din păcate, graba acestor timpuri strică pe termen mediu și lung, așa că nu prea avem ocazia să le vedem ca și cauză și efect.
Ne grăbim la serviciu, în timp ce copiii nu au parte de atenția noastră. Și apoi ne întrebăm de ce nu ne ascultă când le cerem ceva, de ce sunt agresivi și nerăbdători, de ce stau doar în fața ecranelor.
Ne grăbim și îi întrerupem pe ceilalți, ca să avem noi mai mult timp să vorbim, uitând că poate cel pe care l-am întrerupt avea nevoie să fie ascultat, luat în seamă, să simtă că există.
Ne grăbim părinții care nu vorbesc sau nu fac destul de repede, uitând că timpul de petrecut cu ei se reduce și la un moment dat se oprește.
Ne grăbim să avem, ca să ne dăm seama că avem mai mult decât acum un an sau doi și asta nu ne face mai fericiți.
Ne grăbim în căutarea a nu știm ce – sperând că graba ne va aduce mai multă fericire, mai multă sănătate și nu ne dăm seama că îmbătrânim mai repede, ne îmbolnăvim mai mult, de mai multe boli, și viața asta rămâne netrăită.
Toată lumea vorbește de planuri și obiective pentru noul an. Eu vă propun o intenție – să ne grăbim mai puțin, să petrecem mai mult timp în prezent, să ne luăm timp să ne bucurăm de oamenii și locurile din jur.
O să caut și o să postez ce putem face, specific, pentru asta. Ce părere aveți?

Puțini sunt oamenii care să nu-și declare prietenia față de dulceața de cireșe amare 🍒. Avem chiar și împătimiți, care nu o pot lăsa din mână.
Și totuși cireșele amare sunt niște fructe mici, după cm le spune și numele – amare, și care pătează îngrozitor, deci ele, ca materie primă, sunt neprietenoase.
Așa e și cu experiențele din viața noastră. De multe ori primim cireșe amare, și pentru că nu ne gândim la rețeta de dulceață, le catalogăm (pe ele, experiențele) ca fiind amare, murdare și respingătoare.
Dar dacă ai mâncat o data din dulceață, știi ce ar putea ajunge mărunțelele astea aproape negre și care îți strepezesc dinții.
Propun o experiență pentru noi toți – cu prima ocazie când trăiți o experiență care vi se pare câh, gândiți-vă la nefericitele cireșe amare și la minunăția dulceței de cireșe amare. La ce mi-ar fi bună experiența asta, dacă nu m-aș focusa pe neplăcerea ei? Faceți asta, timp de 2 zile de la orice experiență nefastă prin care treceți. Știința spune că, după aceste 2 zile, creierul nostru își modifică modul de a se raporta la experiență și va găsi soluții să o depășească.
😊 Nu mai aruncați cireșele amare, mergeți la cineva care să va ajute să faceți o dulceață.

Ești Salvator sau Victimă ❓
Clasic, triunghiul e Victimă-Agresor-Salvator și auzim des despre această abordare.
Aș spune că reacția noastră la ceva/cineva din exterior este în principal de Victimă sau de Salvator, deci nu o să vorbesc astăzi despre Agresor – lui îi voi dedica un episod special.
Salvatorul crede că, fără intervenția lui, lumea va avea de suferit – major. Se uită pe el însuși și îi salvează pe ceilalți, sperând că asta îi va aduce propria salvare. E ocupat, peste măsură, nu are timp pentru el, vorbește mai mereu despre timp și lipsa lui, nu poate sta doar el cu el, pentru că ar trebui să vadă că nu e bine și nu poate accepta asta. Are tendința să îi ia repede pe ceilalți, să le „explice” cm stă treaba și ce au de făcut, ca să fie „reparați”.
Victima spune că nu a putut face altfel, că nu are opțiuni. Îți va da explicații logice/mentale, îți va aduce dovezi că nu avea de ales. Și această lipsă de alegere e o constantă în viața lui. Victima e mai tot timpul obosită, dar nu pentru că a salvat planeta, ci pentru că ceilalți i-au dat mult de lucru, nu i-au lăsat spațiu, nu i-au dat suficiente resurse.
Salvatorul spune – „nu poți fără mine.”
Victima spune – „nu am putut altfel.”
Tu unde te regăsești în acest duo?

Cum te desparți în viață🤔

De lucruri, de situații, de oameni❓

Când știi că e momentul potrivit? Când știi că ai terminat lecția, experiența, drumul în comun?

Eu n-am găsit vreo formulă potrivită pentru despărțire.

Ce am observant este că avem tendința să ne despărțim/desprindem greu, poate ceva mai ușor de lucruri și mult mai greu de oameni.

Ca și cum, atunci când plecăm de la un serviciu, am trăda pe cineva. Câteodată ne trădăm pe noi înșine alegând să nu îi trădăm pe alții.

Despre relații, se spune frumos și înălțător – dacă îl iubești pe celălalt, îl lași să plece.

Am plecat din multe locuri de muncă, am plecat din orașul natal, am plecat de lângă mama, au plecat oameni de lângă mine…și am realizat că dezvoltăm dependențe. Chiar și când ne e rău, mai bine un rău cunoscut decât necunoscutul – de unde crește oare această credință în noi?

Mi-a fost de folos să analizez cm mă despart de oameni și locuri, mie îmi e cel mai greu cu oameni și cu lucruri, cu locurile pare că mă adaptez mai ușor.

Mă despart greu de lucruri pentru că îmi imaginez că nu o să mai am cu ce să cumpăr altele.

Mă despart greu de oameni pentru că îmi închipui că despărțirea e din cauza mea și aș fi putut să fac mai bine sau mai mult. Cel mai dificil este să ies din relații cu oameni care au însemnat ceva pentru mine, și cu care mi-a fost bine.

Cum ar fi să avem înțelepciunea să spunem – 𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘣𝘪𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘦𝘶, nu am cm să pun ceva nou pe un raft dacă el e încă plin de lucrurile vechi.

Și să înțelegem că oamenii și situațiile pleacă din viața noastră când am făcut ce aveam de făcut – că e de fapt un premiu și nu o pedeapsă să merg mai departe.

M-a ajutat mult să înțeleg că nimic nu e „pentru totdeauna” și tot ce pot eu să fac este să am interacțiuni frumoase cu cei din jur, să mă comport de parcă fiecare interacțiune cu cei din jur e ultima, și să aleg să rămân în conștiința mea și a celorllați cu o amintire frumoasă.

Și când schimbarea dă peste mine, să o îmbrățișez, mai întâi timid și apoi cât de bine pot, pentru că ea îmi va aduce o lecție nouă, o jucărie nouă, o experiență de trait.🤗

Cine sunt eu❓ Ce am eu❓
Paradoxal, la a doua întrebare răspundem mai repede.

La prima întrebare aș putea răspunde – sunt femeie, și în acest fel mă identific cu genul feminin.
Sunt soție, așa că mă identific cu acest rol.

🤔 Când spun că sunt bolnav(ă), cu ce mă identific? Cu boala. Aș putea ieși din ceva cu care mă identific? Am observant că e dificil, câteodată imposibil.
De câte ori ne suprapunem peste ceva negativ – sunt hipertensiv(ă), sunt diabetic(ă), sunt fraier(ă), ne va fi dificil să ne detașăm de acea imagine și să devenim altcineva.
Simbolic, vorbim de diferența dintre a-i spune unui copil care a făcut o boacănă – „ai făcut o prostie” sau „ești prost”. A doua exprimare este o etichetă care îl va urmări pe acel copil toată viața – am întâlnit în procesul de dezvoltare personală mulți oameni care au lucrat din greu să își dezlipească etichetele puse în copilărie.

Nu mai generalizați - o prostie nu mă face prost; nu vă mai identificați cu boala pe care o aveți, cu eticheta negativă – sunt neîndemânatic(ă), sunt gras(ă).
Faceți în mod conștient diferența între ce sunteți și ce aveți (temporar) – o boală, o zi neinspirată, câteva kilograme în plus.

Fiți bine și faceți bine 🤗

Cum comunicăm cu cei din jur❓

E atât de folosit cuvântul „comunicare”, încât aproape nu-l mai vedem.
Și totuși avem dificultăți în a ne spune un punct de vedere astfel încât să fie înțeles exact așa cm este.

Am experimentat în ultima perioadă neînțelegeri – adică o înțelegere pe lângă sensul dat/intenționat de mine - cu membrii familiei, cu prieteni, cu parteneri de muncă, cu colaboratori. Din lipsă de timp, din atenție împărțită în mai multe locuri, din sisteme de valori diferite.

A fost nevoie de întrebări, de clarificări, de puțin ton ridicat în unele cazuri, ca să ne dîm seama că ne refeream la lucruri diferite, că înțelegeam altfel aceleași propoziții. Câteodată prin omisiune, câteodată prin „traducere” personală.

Cum ar fi să avem răbdare și să ne lămurim că am înțeles, sau că celălalt a înțeles? Cum ar fi să punem mai multe întrebări în viața noastră?

Și să presupunem mai puțin.

🤗 Bine ai venit la MILO Consultanță, locul unde poți împărtăși ce te preocupă, poți întreba ce vrei să afli, poți găsi resurse care să îți fie de ajutor. Un loc plin de armonie și echilibru.
În domeniul dezvoltării personale, coaching, suport emoțional, psihoterapie.