03/09/2026
Nu te oprește doar frica de ceea ce se întâmplă în relația ta. Te oprește și gândul că ceilalți te vor judeca dacă află.
Poate te-ai gândit să spui ce se întâmplă, dar înainte apare întrebarea:
„𝐂𝐞 𝐯𝐚 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚?”
De ce nu ai plecat?
De ce te-ai întors?
Eu nu aș fi tolerat niciodată așa ceva.
Și poate că nu te temi doar de întrebările lor, ci de ceea ce ar putea spune acestea despre tine.
Așa apare rușinea.
Este important să facem diferența între rușine și responsabilitate. Rușinea te poate face să ascunzi, să minimalizezi sau să te întrebi de ce nu ai reușit să pleci.
Responsabilitatea pentru abuz aparține celui care îl exercită.
Părăsirea unei relații abuzive nu este întotdeauna simplă. Pot exista frică, dependență financiară, izolare, amenințări, copii, lipsa unui loc sigur sau speranța că lucrurile se vor schimba.
De aceea, în loc de „De ce nu ai plecat?”, poate fi mai important să întrebi:
„Cu ce aș putea să te ajut?”
Fără judecată. Fără comparații. Fără „ți-am spus eu”.
Dacă te regăsești în această postare, nu trebuie să povestești totul. Poți începe simplu:
„Trec prin niște lucruri despre care îmi este greu să vorbesc. Am nevoie să mă asculți.”
Nu trebuie să ai toate răspunsurile înainte să ceri ajutor.
Nu este rușinos să fi fost rănită. Rușinea nu ar trebui să fie a ta.
________________
RESTART – Program integrat de asistență de urgență și suport pentru reziliența victimelor violenței domestice și de gen - Proiect cofinanțat de ANABI - Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate cu sume rezultate din active confiscate în proceduri judiciare penale.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Guvernului României. Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine Asociației Necuvinte.