EKI, Școala DE Germană

În februarie începem o nouă serie de cursuri de limba germană. Cursuri pe toate gusturile: de la cele cu frecvență redusă, de 2 ore pe săptămână, la cele intensive, de 6 ore pe săptămână sau mai mult. De la cursurile de dimineață, la cele de după-masă, seară sau de sfârșit de săptămână. Profesori dedicați, vorbitori nativi de limba germană. Contactează-ne și vom găsi împreună cursul potrivit dorințelor și programului tău!

Ne poți găsi și pe pagina www.eki.ro/cursuri.

Acum 66 de ani s-a creat drapelul european (un cerc format din 12 stele de aur pe un fond albastru), simbol al uniunii popoarelor Europei. Pe atunci avea doar rolul de drapel oficial al Consiliului Europei. Începând cu luna mai 1986, acesta a devenit, totodată, și emblema oficială a Uniunii Europene.

https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/symbols/european-flag_en

I-am întrebat pe fiii mei ce știu sau cred ei despre Moș Nicolae. După o discuție serioasă a rezultat că Moș Nicolae e un fel de Moș Crăciun, doar că e albastru. Ca cel din poză. 😀

Dar, totuși, cine este Moș Nicolae?

Personajul istoric la baza lui Moș Nicolae este sfântul Nicolae din Mira, despre care se spune că a trăit între 270 și 343. A fost episcop de Mira, un oraș antic grecesc din Asia Mică, actualmente localitatea Demre din Turcia. Legenda spune că ajuta fetele sărace aruncându-le bani pe fereastră, astfel încât, având zestre, să se poată mărita. Această legendă s-a transformat în decursul timpului, astăzi el fiind cel care aduce mici daruri copiilor care-și pun pantofii lângă fereastră. Acest obicei este prezent în toate țările creștine.

Voi azi dimineață ce-ați găsit în ghetuțe?

Se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Rainer Maria Rilke, în Praga, pe atunci parte a imperiului Austro-Ungar. Este unul dintre cei mai importanți poeți de limbă germană. A murit în Elveția, în 1926. O personalitate marcantă a poeziei de limbă germană, a fost prieten și a corespondat cu multe personalități culturale ale vremii sale, printre care și cu Ion Pillat.

Rilke despre Rilke: „Dacă orice cuvânt al meu nu m-ar costa nimic, nu ar fi adevărat, dacă nu m-ar durea, nu ar fi viu, dacă nu ar arde, nu ar lumina. Dacă cotidianul ți se pare sărac, nu-l acuza pe el. Acuză-te pe tine și spune-ți că nu ești suficient de poet pentru a evoca bogățiile lui. Căci pentru creator nu există nici indiferență și nici un loc sărac și indiferent. Fii răbdător cu toate câte sunt neclare în inima ta, încearcă să iubești întrebările. Nu căuta răspunsuri care nu pot fi date, pentru că, oricum, nu ai fi în stare să conviețuiești cu ele. Iubește-ți întrebările. Poate îți va fi dat, fără ca măcar tu să observi asta, îți va fi dat să trăiești până în ziua aceea, acum atât de îndepărtată, în care vei primi și răspunsul.”

Au trecut 29 de ani!
Pe 3 decembrie 1992, Neil Papworth, angajat al Vodafone, a trimis primul SMS din lume. Un mesaj scurt, "Merry Christmas", destinat directorului Richard Jarvis. Astfel s-a născut nebunia mesajelor, care continuă și astăzi, sub diverse forme.
Să aveți o zi faină și nu uitați să vă mai și sunați prietenii, măcar din când în când!

Minoritatea germană din România a susținut unirea Transilvaniei cu România.

Germanii din România s-au pronunţat, încă dinaintea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, în favoarea Unirii Transilvaniei cu România. Aşa de pildă, Consiliul Săsesc, întrunit la Sibiu, în zilele de 21-22 noiembrie 1918, a hotărât să intre în legătură cu Consiliul Naţional Român, care pregătea Marea Unire a Transilvaniei cu România, iar Adunarea Naţională a Saşilor din Transilvania, întrunită la Mediaş, la 8 ianuarie 1919, a hotărît, în unanimitate, unirea cu Regatul României. În proclamația adoptată cu prilejul menţionat, aceasta comunica Consiliului Naţional Român Central că, luând act de faptul că „poporul cel mai numeros din Transilvania şi părţile limitrofe Ungariei a hotărât, în Adunarea Naţională de la Alba Iulia, unirea sa cu România …, poporul sas din Transilvania, bazându-se pe dreptul popoarelor de a dispune în mod liber de ele însele, proclamă unirea sa cu Regatul României şi transmite poporului român salutul său frăţesc şi cordiale urări pentru realizarea completă a idealului naţional”.
„Pe deplin conştient – sublinia Proclamaţia de la Mediaş – poporul săsesc se consideră, de acum înainte, ca parte a statului român; el consideră pe fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat”.
Într-un raport al lui von Furstenberg – consulul general al Germaniei la Budapesta – înaintat Ministerului de Externe al Germaniei, se sublinia expres că „Alipirea saşilor la România s-a făcut fără condiţii” şi că „o deputăţie a plecat la Bucureşti, pentru a duce guvernului de acolo şi regelui Ferdinand hotărârea saşilor”.

(www.eki.ro/cursuri)

Hier trinken wir heute unseren Morgenkaffee: Hermannstadt. Es schneit. Italienischer Kaffee inmitten deutscher Kultur in rumänischer Sprache. Das ist Europa.

Pentru învinge rezistența românilor, Puterile Centrale, în special Germania, au recurs și la arma propagandei. În teritoriul ocupat la sfârșitul anului 1916, respectiv partea de sud a României, inclusiv Capitala, au fost publicate mai multe ziare, care prezentau mesajele și punctele de vedere ale forțelor de ocupație, atât în limba română, cât și în germană. În data de 29 noiembrie 1916 a apărut primul număr al ziarului oficial al autorităților de ocupație "Bukarester Tageblatt", în două versiuni, germană și română. („Gazeta Bucureștilor”). Guvernul român părăsise deja capitala, refugiindu-se la Iași. În București rămăseseră „filogermanii”, cei care s-au și lăsat înhămați la propaganda ocupanților.
În aceeași zi, la 29 noiembrie 1916 a început asaltul armatei germano - bulgare asupra Bucureștiului. Ca urmare a acestor operațiuni, trupele conduse de Mackensen au ocupat Bucureștiul în data de 6 decembrie 1916.

Pentru învinge rezistența românilor, Puterile Centrale, în special Germania, au recurs și la arma propagandei. În teritoriul ocupat la sfârșitul anului 1916, respectiv partea de sud a României, inclusiv Capitala, au fost publicate mai multe ziare, care prezentau mesajele și punctele de vedere ale forțelor de ocupație, atât în limba română, cât și în germană. În data de 29 noiembrie 1916 a apărut primul număr al ziarului oficial al autorităților de ocupație "Bukarester Tageblatt", în două versiuni, germană și română. („Gazeta Bucureștilor”). Guvernul român părăsise deja capitala, refugiindu-se la Iași. În București rămăseseră „filogermanii”, cei care s-au și lăsat înhămați la propaganda ocupanților.
În aceeași zi, la 29 noiembrie 1916 a început asaltul armatei germano - bulgare asupra Bucureștiului. Ca urmare a acestor operațiuni, trupele conduse de Mackensen au ocupat Bucureștiul în data de 6 decembrie 1916.

Astăzi se împlinesc 39 de ani de când, la 28 noiembrie 1982, a încetat din viață Regina Mamă Elena a României.

Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele Carol în anul 1921, dând în același an naștere principelui Mihai I. După ce, la sfârșitul anului 1925, Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al tronului. În timpul primei domnii a Regelui Mihai (1927-1930), Elena a divorțat de Carol. Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate și uzurparea tronului fiului său (la 8 iunie 1930), Elena a pierdut controlul legal asupra sorții copilului său, fiind supusă unei campanii de șicane din partea lui Carol. În cele din urmă, principesa Elena a preferat să părăsească România stabilindu-se la Vila Sparta din Florența (1932), fiindu-i permis să-și vadă fiul timp de 2 luni în fiecare an.
După ce l-a eliminat pe Regele Carol, Mareșalul Ion Antonescu i-a cerut Elenei să se reîntoarcă în țară, unde a primit - în septembrie 1940 - titlul de Regină mamă și apelativul Majestate, devenind cel mai apropiat consilier și confident al Regelui Mihai. Puterea în stat era deținută în totalitate de dictatorul Ion Antonescu, sub a cărui regim situația minorității evreiești s-a deteriorat rapid. Regina Elena a reușit, prin intervenții pe lângă acesta, să salveze și să amelioreze soarta multor evrei, meritul fiindu-i recunoscut mai târziu de Israel, care, la propunerea Institutului Yad Vashem, i-a conferit Cetățenia de Onoare și titlul de „Drept între popoare”. În anul 2021 primăria orașului israelian Petah Tikva a inaugurat o piațetă în memoria reginei-mamă Elena a României.
În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită (după trei scurte guverne constituționale) de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată. Regelui Mihai i s-a pretins să abdice și să-și părăsească țara și Elena a împărtășit soarta fiului ei, trăindu-și restul vieții în exil, la Florența, de unde, din cauza sănătății precare, s-a mutat la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut un jurnal, care nu a fost publicat până în prezent.
La 18 octombrie 2019, rămășițele Reginei Elena au fost aduse din Elveția în România, unde, a doua zi, pe 19 octombrie, au fost reînhumate la Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.

De regulă scriem postări despre subiecte care au legătură cu germana sau cu țările vorbitoare de germană. De data asta nu ne putem abține să nu menționăm aniversarea unei reușite tehnice fără legătură cu Germania, dar nu mai puțin admirabile, dat fiind că o întâlnim și astăzi pe străzile marilor orașe. Fără cai, dar tot „Straßenbahn” se cheamă.

Cu 189 de ani în urmă, în 26 noiembrie 1832, la New York, era pus în funcțiune primul tramvai din lume care circula în oraş. Tramvaiul a fost inventat în 1775 de englezul Benjamin Outram. Acest vehicul destinat transportului în comun circula pe şine din fontă şi era tras de doi cai, dar nu era folosit în oraş. Cel care a construit primul tramvai urban a fost John Stephenson. Acest mijloc de transport în comun făcea legătura între Manhattan şi Harlem. La inaugurare au participat, drept pasageri, primarul oraşului şi cei mai importanţi demnitari din New York. În cele trei vagoane trase de 4 cai încăpeau 30 de pasageri. Tramvaiul a devenit în foarte scurt timp extrem de popular şi de rentabil în New York, iar în 1852 francezul Emil Loubat, solicitat de americani, a avut ideea încastrării şinelor în pavaj. El a construit linia de pe Strada nr. 6 din New York. Prima ţară din Europa unde s-a introdus tramvaiul a fost Franţa, care, în 1854, îi solicită lui Loubat să construiască şi în Paris, de-a lungul Căii Debilly, prima linie de tramvai, cunoscută sub denumirea de „Calea ferată americană”.

(www.eki.ro/cursuri)