Cristina Dăescu Coaching

În 2020, Daniel Pink a condus The American Regret Project, cel mai mare și cel mai reprezentativ studiu realizat pe populația americană care abordează tema regretului. Cu răspunsuri primite de la aprox. 4.500 de adulți, proiectul a dezvăluit faptul că regretele oamenilor acoperă un spectru larg, pornind de la relațiile cu familia, cele romantice, educația și cariera, obiceiuri financiare și grija acordată sănătății.

A extins apoi studiul la nivel internațional – The World Regret Survey și a obținut până acum mai mult de 19.000 de răspunsuri (încă mai este disponibil chestionarul - https://worldregretsurvey.com/) și cu datele obținute a împărțit regretele în 4 categorii.
1. Regrete de bază (Foundations Regrets) – starea de bine generală – fizică și psihică, nevoile primare și ceea ce îi conferă vieții un sens. Când acest pilon este stabil și celelalte aspecte ale propriului sine își găsesc locul.
2. Regrete legate de curaj (Boldness Regrets) – oportunități ratate din cauza fricii și a îndoielii de sine
3. Regrete morale (Moral Regrets) – acțiuni pe care le facem împotriva propriilor principii, când încercăm să raționalizăm și justificăm decizii deși vocea interioară ne spune altceva
4. Regrete legate de conectare și relații (Connection Regrets) – eșuăm în maximizarea potențialului relațiilor din viața noastră – familie, prieteni, la școală sau la locul de muncă.

Uitându-te la ce regreți, te poți simți descurajat, dar în același timp poate fi și o sursă pentru a face schimbările pe care ți le dorești la nivel personal și în viața ta.

Regretele sunt de două tipuri – cele de acțiune – ceva ce ai făcut sau de inacțiune – ceva ce nu ai făcut.

Partea bună în situația în care regreți ceva ce ai făcut este că în anumite cazuri poți repara sau știi exact rezultatul și poți vedea ce a fost și benefic, ce ai învățat din situația respectivă.

În cazul regretelor de inacțiune, nu știi niciodată ce ar fi fost, sunt ireversibile, nu te poți întoarce în trecut și să schimbi ceva ce nu ai făcut, dar poți să devii mult mai intențional față de ceea ce îți dorești pentru viitor și să nu mai lași să se acumuleze alte noi regrete în această categorie.

Nu te mai gândi atât de mult la “ce ar fi fost dacă?” și să proiectezi scenarii care râmân doar în închipuire ci schimbă perspectiva gândindu-te la ce prețuiești cu adevărat și ce poți să faci diferit acum.

Azi a fost o zi trăită cu inima și mai puțin cu mintea.❤️

Așa se întâmplă de cele mai multe ori în preajma copiilor, dar și când noi, adulții îmbrățișam joaca cu toată prezența și bucuria ei se creează o magie aparte. 💫

Râsetele, cântecele, dansul, distracția împărtășită sunt punte pentru conectare și ne amintesc cât de bine ne face să fim parte dintr-o comunitate în care putem fi autentici.

A fost Sărbătoarea Verii și am marcat începutul vacanței de vară și sfârșitul unui alt an de gradiniță.

A fost acel moment în care am derulat puțin ca în filme de la primele ei zile de acomodare și toată îngrijorarea mea de la început până azi, când împărțea cu colegele ei din aceeași farfurie, când făceau schimb de pietricele, când își dăruiau din surprizele primite și ne cauta cu privirea, voia să fim prin preajmă, dar nu mai avea nevoie să o ținem de mână. Era în comunitatea ei și se simțea bine.

Și noi la fel.

🌿Dacă ar fi un gând pe care să îl transmit cu postarea asta este: găsește mereu timp în viața ta pentru joacă, voie-bună și pentru momente de bucurie împărtășită. Poate că altele trec, dar acestea sunt amintiri care se lipesc de suflet.

O persoană realistă este aceea care are un simț fidel al realității. Dar am realizat că poți și să îți ascunzi frica de eșec sub masca realismului.

Poate și tu ți-ai spus că ești o persoană realistă:
➡când ai văzut că sunt peste 500 de aplicații la un job pe care ți-l dorești și e imposibil să ajungă la CV-ul tău și să fii printre cei selectați, așa că nu aplici
➡când alegi să nu îți asumi riscuri și să începi ceva nou pentru că nu ai timp
➡când analizezi că încă nu ai suficiente competențe, sunt alții care deja fac același lucru mai bine ca tine și nu e un moment potrivit

Și eu mi-am spus aceleași lucruri. Și în toate situațiile eram sigură că eu văd realitatea exact așa cm e.

Dar ce nu vedeam era că îmi ascundeam frica de eșec, de a încerca și a nu avea rezultatele dorite. 🫣

✨Și realitatea o vezi așa cm e atunci când chiar încerci, când cunoști într-adevăr rezultatul și nu doar proiecția și scenariul din mintea ta.

Dacă în perioada următoare ai o idee, un gând pe care ai vrea să îl pui în practică, dar “realist vorbind, nu e momentul, nu o să meargă” gândește-te dacă mai e și vreo frică ascunsă în spate.

👉Ce ai face cu adevărat dacă nu ți-ar fi frică? Dacă ai nevoie de o încurajare, lasă-mi răspunsul tău în comentarii.

Am vorbit într-o postare anterioară că îmi doresc să savurez mai mult vara și momentele ei și pornind de la această idee, revin astăzi cu factorii care spun cercetătorii din psihologia pozitivă (Bryant & Veroff ) că intensifică starea de bucurie din timpul unei experiențe plăcute.

Pentru mine unul dintre cel mai important factor care contribuie la savurarea unei experiențe este nivelul de atenție și focus direcționat, să pot fi în momentul prezent, să mă ancorez în ce trăiesc și simt atunci și să nu îmi las mintea să calătorească.

✨Pentru tine care factor contribuie mai mult la amplificarea experienței?

Am avut sentimente contradictorii când mi-am spus că a început vara.

M-am gândit că am ajuns la mijlocul anului și încă nu am reușit tot ce mi-am propus, nu mi-au ieșit unele lucruri așa cm mi-am dorit, m-am simțit uneori demotivată și fără energie.

Doar că acum mi-am observat gândurile și am putut să le las să fie, dar să schimb perspectiva și să îmi mut atenția și pe "dar ce a mers bine? pentru ce ești recunoscătoare? ce ai învățat despre tine în toată perioada asta?" Și au fost destul de multe și am văzut cm începe să se încline mai mult balanța spre ce a fost bine, doar pentru că am făcut un efort intenționat de a le observa și a fi mai blândă cu mine.

E deja vară și mi se pare că e anotimpul perfect pentru a savura. Îmi propun să savurez vara și momentele ei.

Bryant si Veroff definesc "a savura" ca o serie de procese care implică participarea, aprecierea și amplificarea experiențelor pozitive.

În zilele următoare o să povestesc mai mult despre asta și ce tehnici simple putem aplica pentru a aduce mai multă savoare în vara și viața noastră.

Ce cuvânt ai vrea să îți descrie vara?
Eu rămân cu "savuroasă".

Astăzi aveam pregătită o altă postare, dar spuneam eu cu o ocazie trecută că îmi doresc pentru acest spațiu și un loc de conectare autentică. Iar zilele astea, pentru mine, nu sunt despre ce vreau să vorbesc, ci sunt despre ce trăiesc și simt.

Pe 1 iunie, după o zi întreagă în care am sărbătorit copilăria, joaca, entuziasmul și bucuria, am aflat spre seară că s-a stins din viață mamaie. Și și-au făcut loc tristețea și multă nostalgie.

Ziua de 1 iunie a fost ca o definiție trăită pentru termenul coexistă. Pentru că am văzut cm în mine pot trăi sentimente opuse, stări diferite, bucurie și tristețe, neputință și recunoștință și toate sunt părți ale unui întreg.

Așa cm și viața e compusă din părți, din zile și momente pline și frumoase, dar și din unele grele. Și mai ales faptul că e finită și că e doar una e ceea ce ne amintește că e în puterea noastră să o trăim bine și pe deplin.

Nu ești niciodată pregătit pentru pierderea cuiva drag, deși medicii ne anunțaseră să ne așteptăm că este inevitabil, ne-am agățat de fire de speranță.

E greu, dar am primit tot ceea ce mamaie mi-a dăruit, rămâne integrat în mine și voi transmite și eu mai departe.

Păstrez toate amintirile unei copilării trăite la țară, cu lapte și carne de la animalele crescute în curte, cu legume proaspete și gustoase din grădină, cu alergat pe câmp cu bicicletele și încărcat de sifoane în centrul satului. Păstrez iubirea pentru animale, grija față de ceilalți și bucuria din lucuri simple precum o roșie coaptă și zemoasă, o floare care se prinde în pământ și începe să crească, mersul desculț.

La finalul oricărei conversații ne spunea "vă iubesc, aveți grijă de voi" și de fiecare dată când vorbeam voia să știe vești despre toată familia, în primul rând că suntem bine, sănătoși.

Dacă i-aș răspunde acum, i-aș spune:
"Suntem bine, sănătoși, o să îmi fie dor de tine, dar mulțumesc pentru amintiri, pentru cm s-a îmbogățit copilăria și viața mea pentru că ai avut rolul tău în ea".

Amintiți-vă azi să faceți ceva care vă bucură sufletul și dacă mai aveți bunci aproape, poate le dați și un telefon.

Ce daruri a adus Ada în viața mea?

Pentru că e Ziua Copilului azi, mi-am amintit de o întâlnire pe care am avut-o la început de grădiniță și eram strânși toți părinții în cerc, pe niște scăunele mici, și educatoarea ne-a dat un clopoțel să sunăm ușor din el și să ne prezentăm urmând un model.

Când a ajuns în dreptul meu, eram deja emoționată de tot ce auzisem până atunci, aveam ochii umezi, vocea gâtuită și am spus - "Mă numesc Cristina, sunt mama Adei și darurile pe care Ada le-a adus în viața mea sunt iubirea necondiționată, prezența, multă răbdare și uimire. Sunt recunoscătoare și îi mulțumesc."

Și apoi mi-am suflat nasul și m-am conectat la toată energia și emoția transmisă în grupul de părinți. Nu am detaliat mai mult atunci, dar am simțit cm mi s-a inundat tot corpul de un val întreg de iubire și recunoștință.

Dacă ai copii, ia-ți puțin timp azi și răspunde la întrebarea ce daruri au adus în viața ta și mulțumește-le pentru asta.O să o fac și eu azi.

Dacă nu ai copii, gândește-te ce daruri ți-ar putea oferi copilul care ai fost și încă ești și cm le poți aduce mai des în viața ta.

La mulți ani de 1 iunie! Joacă-te, trăiește, iubește!

🎈

Îți propun un exercițiu.
🧐Tu cm răspunzi când cineva îți impărtășește o veste bună?

Să luăm următoarea situație:
O prietenă bună te anunță că a fost promovată la locul de muncă și este bucuroasă pentru această reușită.

Și acum 4 răspunsuri posibile:
A. Dar îți dai seama că asta înseamnă și mai multe responsabilități și mai mult stres, nu?
B. Felicitări, chiar meritai promovarea.
C. Hai să îți povestesc ce mi s-a întâmplat mie.
D. Mă bucur mult pentru tine. Îmi amintesc cât efort ai depus pentru proiect și ce mult ai progresat. Cum te-au anunțat promovarea? Cum te-ai simțit? Care crezi că sunt punctele tale forte care te-au adus în acest punct? Cum le poți folosi și în alte arii?

👉Citind răspunsurile, care crezi că este cel care ajută cel mai mult relația și contribuie la o stare de bine?

📌Răspunsul A este un răspuns activ-distructiv. Intri în discuție, dar subliniezi mai ales părțile negative, îngrijorările, cu o atitudine arogantă și preluând controlul discuției. Este dăunător pentru relație.
📌Răspunsul B este cel mai comun răspuns, de tip pasiv-constructiv. Apreciezi reușita, dar nu implici și nivelul emoțional, e un sprijin cu o energie scăzută.
📌Răspunsul C este un răspuns pasiv - distructiv. Ignori complet evenimentul și arăți dezinteres.
📌Răspunsul D este cel care sprijină cel mai mult relația. Este un răspuns activ-constructiv.

Ce ai observat că face acest răspuns în primul rând? O determină să retrăiască momentul, emoțiile pe care le-a simțit și amplifică experiența pozitivă. Te implici cu curiozitate, interes autentic, entuziasm și spirit încurajator.

🧐Ți s-a părut că nu este la fel de firesc? Ai dreptate, nu este. Are nevoie de mai multă practică și exercițiu.

🌈Dar este important să retrăim mai mult și emoțiile pozitive. La situațiile neplăcute suntem experți să le întoarcem pe toate părțile și să le amplificăm.

Putem face același lucru și cu cele pozitive și să ne dea o stare de bine.

👉În perioada următoare, găsește un prieten sau un coleg cu care să practici. Roagă-l să împărtășească o veste bună cu tine și încearcă să răspunzi în stilul activ constructiv.

Chiar dacă nu îți vine natural, vezi ce emoții generează în celălalt, pune întrebări deschise, cu curiozitate și meține contactul vizual.

Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în timp și mi-au îmbunătățit semnificativ starea de bine a fost acceptarea emoțiilor neplăcute și validarea lor.

Pun accent pe faptul că sunt emoții neplăcute, nu negative.

Care e diferența?

Negative ar însemna că îți fac rău, dar emoțiile nu fac asta, ele doar sunt și au rolul să ne comunice informații despre noi, despre ce ne pasă, ce este important și ne ajută să ne înțelegem mai bine. Pot fi în schimb, neplăcute, îți pot crea disconfort, pot declanșa impulsuri și comportamente mai ales atunci când nu îți dai timp să le procesezi, accepți și validezi.

Ce făceam eu? Apărea o situație în care simțeam frică, tristețe, dezamăgire, neputință sau furie și nu îmi plăcea deloc starea pe care o aveam, nu mi-era confortabil să o trăiesc, așa că încercam să o ascund, să o astup, să îmi distrag atenția cu ceva care m-ar fi înveselit.

Încercam să tratez simptomul fără să înțeleg cauza.

Și funcționa, așa mi se părea.

Dar în realitate, era un fals control și iluzia unei bune reglări emoționale, de fapt în situațiile neplăcute eram mereu într-un conflict – între ceea ce simțeam și ceea ce aș fi vrut să simt.

Și apoi tratamentul meu nu a mai avut rezultate, am început să mă descarc în relațiile cu oamenii apropiați și nu mi-era bine.

Mi-am dat seama cât de greu îmi era acest proces de acceptare a propriilor mele emoții neplăcute mai ales în rolul de mamă, când am fost pusă în situația de a sta cu emoțiile puternice ale Adei, de a le accepta și a-i da spațiu să le proceseze.

Am înțeles că atunci când le trăiești, le admiți, le numești, nu te mai acaparează, pentru că nu mai duci o luptă de a le înlătura și trec în ritmul lor, cu mai multă ușurință.

❤️Când îți este greu, nu încerca să te convingi că îți este ușor, rămâi sinceră cu tine și acceptă emoția așa cm este ea. E trecătoare.

Ție cât de ușor îți este acest proces de acceptare a emoțiilor neplăcute?

Coaching-ul este în primul rând o relație și apoi un proces.

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă împreună (coach și client) este să construiască o relație bazată pe încredere și siguranță.

Chimia contează, felul în care simți că rezonezi, dar ca în orice tip de relație apoi intervine asumarea și efortul conștient de a fi responsabil de partea ta de relație, de a fi sincer, de a-ți exprima nevoile, de a te deschide și a fi vulnerabil.

Relația care se dezvoltă între cei doi este primul agent al schimbării și fundația pentru proces.

Procesul de coaching constă în aplicarea instrumentelor specifice pentru a facilita creșterea, învățarea, starea de bine și performanța clientului prin creșterea nivelului de conștientizare a propriului sine și a alegerilor pe care le poate face.

✍Dacă ai orice întrebare sau curiozitate legată de coaching, scrie-mi și îți răspund cu drag.

Ai nevoie de amândouă.

Și de zile în care să lucrezi în direcția lucrurilor pe care ți le dorești, să te implici cu energie, să depui efort, să te simți motivată să reușești, dar și de zile în care să te odihnești, să te deconectezi, să te reîncarci, să nu prea faci, mai mult să stai și să fii.

Nu poți să mergi înainte cu un rezervor gol.
Ia-ți timp să îl umpli.

Bucură-te de zilele în care doar te muți pe canapea, citești, te uiți la seriale, ieși la plimbare, te relaxezi.

Cum îți mai umpli rezervorul azi?

E ușor să te uiți la ceilalți și unde au ajuns și să simți că tu ești departe.

Reduci câteodată în termeni matematici – numărul anilor pe care îi ai și realizările de până acum și măsori în comparație cu ceilalți și simți că ceva ai pierdut, că se putea mai mult.

Și ce se întâmplă cel mai adesea, este că intri într-un cerc al vinovăției, te simți vinovată față de tot ce ai fi putut să faci și n-ai făcut. Și pare că ceilalți au reușit. Dar nu e matematică, nu există un număr definit de realizări, de lucruri pe care să le obții, de experiențe pe care să le trăiești doar până la o anumită vârstă.

Tu ai ritmul tău.
Circumstanțele sunt diferite.
Abilitățile tale sunt diferite.
Experiențele prin care treci sunt diferite.
Tu ești diferită de toți ceilalți.

🌟Concentrează-te pe ce îți dorești tu și ce tipuri de realizări sunt importante pentru tine, cm se simt pentru tine, nu cm se văd din exterior sau în comparație cu ceilalți.

Păstrează comparația dacă e la nivel aspirațional, te uiți la oameni pe care îi privești cu admirație și pot fi o sursă de inspirație. Dar păstrează-ți atenția pe propriul tău drum.

💌Salvează această postare pentru când te simți descurajată și te compari cu ceilalți și ai nevoie de un reminder că ești pe drumul tău.