Dobrin Simona-Dana

Dragii mei,

După cm am menționat în postările anterioare, ultimul an a fost unul destul de obositor pentru mine. Această perioadă m-a învățat că resursele mele de timp și energie sunt limitate, așa că anul acesta am decis să fac multe schimbări.

Astfel, pentru a putea gestiona totul cât mai bine și pentru a rămâne autentică în ceea ce fac, am decis să nu mai postez pe această pagină de Facebook și să îmi concentrez întreaga prezență online pe pagina personală.

Dacă doriți să îmi fiți alături în continuare, să aflați noutăți despre proiectele mele, vă invit cu drag să mă urmăriți acolo.

Vă las link-ul către pagina personală în primul comentariu.

Voi menține această pagină deschisă o perioadă, pentru ca acest mesaj să ajungă la cât mai mulți dintre voi. Totuși, începând de astăzi, voi posta exclusiv pe profilul personal. Postările de interes general vor fi publice (astfel încât să le puteți vedea chiar dacă nu sunteți în lista de prieteni, doar dând „Follow”), iar momentele personale vor rămâne dedicate cercului apropiat.

Vă mulțumesc din suflet pentru suportul acordat în acești 5 ani, pentru fiecare comentariu și distribuire! 🙏 A însemnat mult pentru mine și sper să ne continuăm călătoria împreună pe pagina cealaltă!

Cu recunoștință,
Simona

„Doamna, de ce trebuie să învățăm poezii?”

Asta m-a întrebat azi un copil, în timp ce eu mă străduiam să le explic rimele unei poezii.

Coincidență sau nu, zilele acestea am lucrat la mai multe referate pentru facultate și am recitit cercetările recente despre dezvoltarea cognitivă a copiilor și despre impactul tehnologiei asupra dezvoltării lor. Un lucru revine constant în ultimele studii, inclusiv în cel al lui Clemente-Suárez (2024): expunerea excesivă la tehnologie poate reduce exercițiul memoriei și al atenției, fenomen care uneori este denumit „externalizarea memoriei”.

Practic, creierul începe să spună:
„Nu mai are rost să rețin. Oricum pot căuta pe internet informația.” (De altfel, am auzit nu doar elevi spunând asta, ci și părinți: ,,ce rost are școala, când toată informația este la un click distanță?” 🫣)

De ce e asta o problemă?

Pentru că memoria nu este un sertar cu informații, ci este ,,mușchiul gândirii”.
Este ceea ce ne ajută să facem legături între informații, să înțelegem procese și fenomene, să avem idei noi, să fim creativi, să gândim critic.

Când un copil învață o poezie, nu înseamnă că „tocește”, ci își antrenează mintea să facă legătura între cuvinte, imagini și emoții.
Își exersează atenția, răbdarea și capacitatea de a duce un gând până la capăt.

Așa că le-am răspuns elevilor mei că ,,nu învățăm poezia pentru că așa îmi place mie, o învățăm ca să ne antrenăm creierul pentru noi. Ca să nu lăsăm Google-ul să gândească în locul nostru.”

Voi ce le răspundeți copiilor când tehnologia pare să aibă toate răspunsurile?

P. S. Aveți articolul mai jos, în comentarii.

Voi cm stați cu investițiile? 🧐

Recunosc că și eu am mers mulți ani pe principiul „banii trebuie să circule”... și credeți-mă, îi făceam să circule de nu se vedeau, numai de înmulțit nu reușeam! 😂

Tot ce auzeam despre bursă, acțiuni sau randament îmi crea frustrare și teamă. Știți și voi cm e sentimentul ăla că „mai bine îi țin sub saltea decât să-i pierd”, nu?

Noroc cu prietena mea, Nicoleta Barbatescu, care m-a ajutat să înțeleg, în sfârșit, cm funcționează bursa, ce înseamnă să investești constant și cm să-ți construiești un portofoliu echilibrat, fără bătăi de cap.

Dacă și ție ți se pare complicat sau ți-e teamă să începi, să știi că există o soluție simplă. Nicoleta organizează un training gratuit: „Start în investiții”, care începe pe 15 ianuarie 2026.

E ocazia perfectă să scapi de frici și să înveți primii pași de la un consultant care chiar știe cu ce se mănâncă domeniul ăsta, care are răbdare să îți asculte sutele de întrebări și să îți fie alături până capeți siguranța că ești pe drumul cel bun.

Merită din plin să participi, îți garantez! Detalii găsești în primul comentariu. 👇

abc_ul_investitiilor

Care e cu care îți începi săptămâna?

Joe Dispenza spunea că:
,,evenimentele inedite ne surprind până la nivelul în care ajungem să conștientizăm mai profund momentul prezent.”

Acest paragraf din cartea pe care o citesc acum m-a dus cu gândul la cât de greu mai găsim în zilele de azi starea de prezență.

Chiar și la copii am observat schimbarea... dacă altădată ei erau experți în a fi „aici și acum”, astăzi îi văd tot mai des pierduți în fața ecranelor sau cu gândul în altă parte.

E o realitate care, ca dascăl preocupat de dezvoltarea personală, mă doare și mă provoacă zilnic.

De aceea, momentele astea autentice, ,,zgomotoase” și pline de viață din Bucovina mi s-au părut o binecuvântare. Practic, astfel de momente te forțează să lași telefonul, să uiți de griji și să fii prezent, pur și simplu. E ca o scuturare bună care ne reamintește că viața se întâmplă în afara ecranelor și că e timpul să schimbăm ceva în viața noastră, să fim AICI și ACUM...

Voi unde mai găsiți acea stare de prezență pură?

Mi-ar plăcea să aflu părerea voastră, mai ales că știu cât de mult ne luptăm cu toții să rămânem ancorați în prezent.

Joe Dispenza spunea că:
,,evenimentele inedite ne surprind până la nivelul în care ajungem să conștientizăm mai profund momentul prezent.”

Acest paragraf din cartea pe care o citesc acum m-a dus cu gândul la cât de greu mai găsim în zilele de azi starea de prezență.

Chiar și la copii am observat schimbarea... dacă altădată ei erau experți în a fi „aici și acum”, astăzi îi văd tot mai des pierduți în fața ecranelor sau cu gândul în altă parte.

E o realitate care, ca dascăl preocupat de dezvoltarea personală, mă doare și mă provoacă zilnic.

De aceea, momentele astea autentice, ,,zgomotoase” și pline de viață din Bucovina mi s-au părut o binecuvântare. Practic, astfel de momente te forțează să lași telefonul, să uiți de griji și să fii prezent, pur și simplu. E ca o scuturare bună care ne reamintește că viața se întâmplă în afara ecranelor și că e timpul să schimbăm ceva în viața noastră, să fim AICI și ACUM...

Voi unde mai găsiți acea stare de prezență pură?

Mi-ar plăcea să aflu părerea voastră, mai ales că știu cât de mult ne luptăm cu toții să rămânem ancorați în prezent.

Eu: „Astăzi încep un stil de viață sănătos!”

Tot eu, câteva ore mai târziu:

„Oare tarta se pune ca fructe, dacă e cu mere?” 🤭

Voi ați ajuns cu bine acasă?

Eu m-am întors de câteva ore din Bucovina și, să vă spun sincer, parcă m-am întors alt om. ☺️

Am plecat spre Gura Humorului pe 29 decembrie cu zero așteptări, ba chiar cu un soi de iritare... știți voi, oboseala aia de final de an care te face să simți că și bagajele sunt un munte greu de urcat, dar m-au vindecat repede zâmbetele sincere de la PENSIUNEA CASA HUMOR, gustul de clătite primite la primire, tradițiile care încă se păstrează vii și un masaj care mi-a luat cu mâna toată tensiunea adunată în umeri în ultimele luni.

Și uite așa, între un dans, o masă îmbelșugată și o plimbare prin ninsoarea ca în povești, mi-am dat seama că încep anul fără liste și fără așteptări.

După experiența ultimelor zile, singurul meu plan e să trăiesc cu bucurie fiecare zi, să fiu sănătoasă și să prețuiesc oamenii dragi care îmi sunt alături.

Uneori, cele mai bune lucruri vin atunci când te oprești din planificat și începi să simți.

Voi cm ați început 2026, cu liste lungi sau ați ales, ca și mine, să luați lucrurile așa cm vin?