Ioan Scurtu

12/07/2024

https://ioanscurtu.ro/relatiile-partidelor-istorice-cu-maresalul-antomescu/

Numit la 6 septembrie 1940 în funcția de „președinte al Consiliului de Miniștri, cu depline puteri pentru conducerea statului”, generalul Ion Antonescu a avut ca obiectiv principal refacerea granițelor României din decembrie 1918. A văzut posibilă refacerea graniței de Est prin alianța...

09/07/2024

https://ioanscurtu.ro/istorie-si-actualitate-unitatea-nationala-si-sacrificiul-istoric/

Este cunoscut faptul că în 1918 românii au realizat Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Patria Mamă. Marea Unire a durat 22 de ani. La 23 august 1939, Uniunea Sovietică și Germania, au încheiat pactul Molotov-Ribbentrop. În anexa secretă se menționa la art.1: „În cazul une...

18/03/2021

http://www.ioanscurtu.ro/idei-in-nocturna-pagini-de-istorie-luminile-si-umbrele-portretului-unui-idol-nicolae-titulescu-invitat-prof-univ-dr-ioan-scurtu/

Nicolae Titulescu ( 4 martie 1882, Craiova -17 martie 1941, Cannes), este o personalitate care a marcat nu doar epoca în carea trăit ci și cele opt decenii care au trecut de la moartea sa. Îi vom consacra emisiunea din această seară, la care avem invitat un excelent cunoscător al istoriei rom...

22/02/2021

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România

Este greu de crezut că numai datorită unor „alegeri neinspirate” nu
http://www.ioanscurtu.ro/academia-oamenilor-de-stiinta-din-romania/
au fost primite în Academia Română personalităţi precum: Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Alexandru Macedonski, Aurel Vlaicu, Nicolae Paulescu, Oberth Hermann, Traian Lalescu, Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, George Bacovia, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ştefan Luchian, Ion Andreescu, Constantin Brâncuşi.

Cu prilejul discutării bugetului pe anul 2021,”civiştii” au dezlănţuit un nou val de insulte şi calomnii împotriva Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi a membrilor săi. I-am numit „civişti”, pentru a-i deosebi de adevăraţii exponenţi ai societăţii civile. Aceşti ....

26/12/2020

Facultatea de Arhivistică

Înainte de a formula unele aprecieri privind această Hotărâre, o retrospectivă istorică se impune. Încă de la înfiinţarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului în 1862, s-a avut în vedere „organizarea unor cursuri speciale” pentru pregătirea personalului de specialitate, dar abia în 1924, Constantin Moisil a reuşit să înfiinţeze Şcoala Practică de Arhivari, devenită Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie, care a fiinţat timp de 46 de ani.
http://www.ioanscurtu.ro/facultatea-de-arhivistica/
În vremea ocupaţiei sovietice de după 1944 s-a desfăşurat o amplă ofensivă împotriva istoriei românilor, devenită – prin manualul lui Roller, istoria R. P. R. Pe acest fond, în 1950 a fost desfiinţată Şcoala Superioară de Arhivistică, personalul nou angajat trebuind să urmeze câteva cursuri de iniţiere. Apoi, în 1980, s-a înfiinţat Centrul de Perfecţionare Profesională a Lucrătorilor din Arhivele Statului, cu misiunea de a asigura reciclarea periodică a întregului personal.

17/03/2020

Minoritățile naționale în primul Parlament al României Întregite (noiembrie 1919 – martie 1920)

Primul parlament al României Întregite ales prin vot universal s-a deschis în ziua de 20 noiembrie 1919, în Sala Mare a Ateneului Român din Bucureşti, prin mesajul rostit de regele Ferdinand.

http://www.ioanscurtu.ro/minoritatile-nationale-in-primul-parlament-al-romaniei-intregite-noiembrie-1919-martie-1920/

Între cei prezenţi se aflau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, care au candidat pe liste proprii obţinând următoarele rezultate: în Adunarea Deputaţilor – Partidul Naţional Democrat Maghiar – Secuiesc – 8 mandate, Gruparea Saşilor – 8 mandate, Gruparea Şvabilor – 6 mandate. În Senat: Gruparea Şvabilor – 3 mandate. La acestea se adaugă cele obţinute pe listele partidelor româneşti şi în calitate de candidaţi independenţi.

Aşadar, în momentul semnării de către generalul Constantin Coandă a tratatului cu Austria (10 decembrie 1919), care conţinea şi tratatul minorităţilor, acestea erau deja reprezentate în cei mai important organ politic al României. Reprezentanţii minorităţilor naţionale au ţinut să-şi exprime punctele de vedere faţă de România întregită[1]. Cei mai mulţi deputaţi au vorbit în limba maternă, N. Iorga asumându-şi rolul de translator.

Din partea minorităţii germane[2] a luat cuvântul Rudolf Brandsch în şedinţa Adnării Deputaţilor din 12 decembrie, cu prilejul validării mandatelor: „Declar în numele naţionalităţii mele că alegerile în Ardeal s-au făcut în ordine şi în deplină libertate”. Totodată, şi-a exprimat speranţa că prevederile Rezoluţiei din 1 decembrie adoptată la Alba Iulia „vor fi duse la îndeplinire, că ele asigură toate drepturile pe care le cerenaţionalitatea germană din Ardeal”. După validarea alegerilor, Brandsch a luat din nou cuvântul: „în numele naţionalităţii germane din România Mare şi în numele Partidului Popular German salutăm primul parlament al patriei noastre”. Cu acelaşi prilej a citit o declaraţie: „Onorată Cameră, noi, reprezentanţii liber aleşi ai naţionalităţii germane din România Mare, la intrarea noasatră în Adunarea Constituantă, ne simţim datori a reînnoi declaraţia solemnă că ne-am alipit statului român prin liberă hotărâre şi că îi vom aparţine ca cetăţeni credincioşi şi leali”. Declaraţia se încheia cu apelativul „Trăiască România Mare!” Hans Otto Roth a vorbit în şedinţa din 14 februarie 1920, apreciind că datorită „moralului şi puterii de acţiune a armatei române avem a mulţumi că teritoriile Austro-Ungariei de altădată, unite cu România, au rămas curăţate de furtună”, făcând aluzie la situaţia din Ungaria, Polonia şi Ucraina.

În aceeaşi şedinţă, Fritz Connert a apreciat: „Dându-ne seama de spiritul epocii noastre, când nimic nu se pare mai important decât înţelegerea frăţească, contribuţia muncii adevăraţilor bărbaţi de stat şi oameni politici apare de două ori necesară”.

24/02/2019

Ca urmare, s-a creat o stare tensionată între Ion I.C. Brătianu şi cei „Mari”, fapt ce putea afecta deciziile privind România. În acest context, la sugestia lui Brătianu, Ferdinand i-a propus reginei să meargă la Paris pentru a pleda cauza României.

A plecat în ziua de 1 martie 1918, cu un tren special, fiind însoţită de „un alai” de militari români şi o gardă de soldaţi francezi sub comanda căpitanului Perrain. Datorită distrugerilor provocate de război, drumul a fost lung, dar regina se simţea bine în tren, citea şi se relaxa. În dimineaţa zilei de 5 martie a ajuns la Paris, fiind cazată în hotelul Ritz, cel mai renumit din capitala Franţei. Ion I.C. Brătianu i-a prezentat situaţia politică şi i-a dat sfaturi: „pe cine trebuie să văd, cm trebuie să mă comport, în ce fel pot fi de folos”. Pe parcurs, şeful delegaţiei române a avut mai multe discuţii cu regina, care avea să noteze: „Zilele mele începeau cu regularitate cu o vizită din partea lui Brătianu şi a lui [Victor] Antonescu, şi adesea a lui [Nicolae] Mişu. Ei veneau cu punctualitate la ora nouă pentru a mă pregăti pentru ziua mea de lucru. Ascultam cu devotament la sfaturile lor înţelepte”. Evident, regina şi-a pus în valoare propria-i personalite, inteligenţa, spontaneietatea şi farmecul său. Întrebată de un ziarist care era obiectivul vizitei sale, regina a răspuns: „Pentru a da României o faţă – are nevoie de o faţă, şi de aceea am venit s-o dau pe a mea”. Era decisă să-şi folosească frumuseţea, inteligenţa, dar şi relaţiile pe care le avea „lumea bună” din Franţa.

http://www.ioanscurtu.ro/regima-maria-ion-i-c-bratianu-si-presedintele-wilson-la-conferinta-de-pace-de-la-paris-1919/

16/02/2019

Peste două zile, Mizil l-a sunat şi i-a transmis că Ceauşescu îl aşteaptă în ziua x la ora cutate, intrarea în clădirea Comitetului Central prin faţă (corpul A). La data respectivă s-a prezentat şi a fost condus la biroul lui Nicolae Ceauşescu. Discuţie a durat mai mult de oră. Mi-a spus că s-a convins de faptul că secretarul general era bine informat şi cunoştea istoria românilor, i-a citit cartea Transilvania în istoria poporului român [publicată în 1967], care i-a plăcut foarte mult, şi Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi [apărută în 1971, scrisă împreună cu Dinu C. Giurescu], pe care o consideră foarte utilă, mai ales pentru tineri. L-a îndemnat să scrie în continuate cărţi „tot atât de folositoare” pentru poporul român, dar şi pentru străinătate (avea în vedere faptul că lucrarea privind istoria Transilvaniei fusese tradusă în engleză, franceză, rusă, germană, spaniolă şi maghiară). De asemenea, să fie activ pe plan internaţional, menţionând că a primit ecouri pozitive despre conferinţele pe care Giurescu le-a ţinut în SUA [în 1968 şi 1972].

La sfârşitul anului 2018, cunoscutul istoric şi muzeograf Narcis Dorin Ion – directorul Muzeului Naţional Peleş – a publicat volumul Mărturia unui istoric singuratic. Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu. Este a treia carte de acest fel realizată de Narcis Dorin Ion, după Portret...

16/02/2019

Cităm din stenogramă: „ei [liderii cehoslovaci] se străduiesc și sunt hotărâți să nu mai revină la vechea cale, așa cm li se cere, pentru că ce li s-a cerut la Varșovia este ca în locul activității politice de rezolvare a lucrurilor să revină la activitatea represivă”. El avea în vedere întâlnirea de la Varșovia din 14-15 iulie 1968 a conducătorilor URSS, Bulgariei, RDG, Poloniei și Ungariei, care au adresat o scrisoare comună CC al PCC în care apreciau că în Cehoslovacia s-a creat „o situație primejdioasă”, fapt ce constituia un mare pericol pentru apartenența acestei țări la lagărul socialist. Cei cinci cereau „mobilizarea tuturor mijloacelor de apărare create de statul socialist” împotriva forțelor contrarevoluționare. Au lansat o amenințare nevoalată: „Popoarele țărilor noastre nu ne-ar ierta niciodată indiferența și nepăsarea față de un asemenea pericol”

Este regretabil că personalități cu o solidă pregătire intelectuală, precum Ion Gheorghe Maurer și Alexandru Bârlădeanu, au recurs – din motive politicianiste – la falsificarea istoriei, nerealizând că, mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși la suprafață. Și unii cercetăt...

15/02/2019

„La ora 3 noaptea, un funcționar de la Ambasada sovietică a adus o notă, nesemnată, pe care a lăsat-o la Cancelaria Comitetului nostru Central, în care se arată istoria evenimentelor din Cehoslovacia, că acolo există elemente contrarevoluționare și față de această situație, la cererea majorității Prezidiului Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, au intervenit în această țară”.

În ziua 18 august 1968, liderii partidelor comuniste din URSS, Bulgaria, Polonia, Republica Democrată Germană și Ungaria au stabilit detaliile intervenției militare în Cehoslovacia, începând cu noaptea de 20/21 august, ora 0. Acțiunea s-a desfășurat conform planului aprobat. Statele occid...

10/06/2018

http://www.ioanscurtu.ro/arhivele-nationale-ieri-si-azi/

Una dintre cele mai importante instituţii culturale din României se numeşte Arhivele Naţionale. Am avut onoarea de a conduce această instituţie timp de cinci ani (1991-1996). Am preluat funcţia de director general al Arhivelor Statului (din aprilie 1996 – Arhivele Naţionale) la 1 noiembrie...