𝐁𝐚𝐥𝐥𝐫𝐨𝐨𝐦 𝐌𝐚𝐬𝐭𝐞𝐫 𝐃𝐚𝐧𝐜𝐞 𝐂𝐥𝐮𝐛

Au fost zile în care nu mai aveam nimic — nici direcție, nici sprijin, nici liniște în noi. Doar pașii. Doar ritmul. Doar noi.

Ne-am ținut unul pe altul fără să ne spunem prea multe. Am vorbit prin mișcare, ne-am adunat din bucăți și am mers mai departe atunci când părea că nu mai există „înainte”.

Dansul nu ne-a salvat dintr-o dată. Ne-a reconstruit încet, în tăcere, în fiecare repetiție, în fiecare cădere și ridicare. Ne-a învățat să respirăm din nou, să simțim din nou, să fim din nou — împreună.

Astăzi nu sărbătorim doar dansul.
Sărbătorim felul în care ne-am găsit unul pe altul în el. Felul în care, chiar și când nu mai aveam nimic, am avut „noi”.

Și a fost suficient.