25/02/2026
IPOSTAZE FEMININE ȘI SPAȚII LIMINALE
Rapiditatea cu care se răspândesc și se succed informațiile, în diferitele medii în care ne desfășurăm activitățile zilnice, ne împiedică să mai găsim răgazul necesar de a ne opri și a observa cu atenție micile detalii importante prezente în viața cotidiană.
Luna martie oferă ocazia perfectă de a ne reîntoarce la lucrurile care contează cu adevărat!
În expoziția de la Biblioteca Engleză, a elevilor coordonați de profesoara de pictură și grafică Mihaela Modâlcă, putem regăsi o serie de lucrări care aduc în prim-plan ipostaze ale femeii.
Suntem invitați să ne implicăm activ în procesul artistic și să regândim conceptul de feminitate, nu doar să admirăm de la distanță „idealul feminin”.
Voi prezenta câteva lucrări cu referire la două dintre temele centrale ce reies din aceste abordări : feminitatea și spațiul.
O primă lucrare care îmbină armonios peisajul și compoziția cu personaje este Picnic, a Mariei Susanu. Imaginația prinde aripi, dacă ne îndreptăm atenția spre cele trei personaje ce se bucură unul de compania celuilalt, în timpul unei după-amieze liniștite, departe de agitație. La prima vedere se observă preocuparea pentru detalii, în crearea costumelor de epocă ce îmbracă personajele, dar și precizia hașurării, în special în privința construcției drapajului rochiilor femeilor. În fundal vedem conacul de pe deal, înconjurat de o imensă pădure, aproape de necuprins cu privirea. Singurul musafir pare să fie câinele curios ce își privește atent stăpânul de la nivelul solului, de pe pajiște.
Frumusețea feminină a fost întotdeauna o temă ce a atras mari pictori din întreaga lume.
Între anii 1489- 1491, Leonardo Da Vinci a realizat o portretizare a Ceciliei Gallerani .
Emilia Cirica se inspiră din creația lui Da Vinci, realizând o interpretare proprie a lucrării Dama cu hermină ("Lady with an Ermine”). Aici, accentul trebuie pus pe expresivitatea portretului ce captează o serie de stări și emoții, redate în cadrul construcției artistice.
Lucrarea "Woman covered in yellow”, a Denisei Tonca, propune o abordare diferită și îndrăzneață. Trebuie să menționăm importanța acordată posturii femeii, îmbrăcată într-o rochie galbenă lungă, ce îi acoperă complet trupul dezvăluindu-i doar picioarele .
Personajul acesta feminin ar putea să fie chiar o scriitoare ce lucrează intens la alcătuirea manuscrisului său, ori o femeie îndrăgostită ce scrie o scrisoare, în toiul nopții, iubitului ei aflat la mare distanță.
În ambele cazuri se poate vorbi de un ritual tainic și specific desfășurat în intimitatea casei.
De remarcat precizia execuției lămpii ce degajă o lumină generoasă, aproape orbitoare pe alocuri și care mută pentru o clipă atenția privitorului de pe personaj către spațiul interior.
The Reader a Andreei Neamțu prezintă un alt personaj feminin, o tânără care citește în mijlocul unei grădini generoase, înconjurată de flori multicolore. Chipul acesteia este orientat spre în jos, construindu-se astfel o poziționare contemplativă, dar în același timp curioasă și concentrată asupra cărții pe care o ține în mâini. Culorile folosite sunt aproape extatice sugerând o vivacitate aparte. Ea ar putea fi o domnișoară din înalta societate, o burgheză în căutarea unei noi delectări care se pare că vine din “plăcerea lecturii”. Această diversitate jucăușă a tonurilor pe care le alege, devine decizivă în conturarea unei expresivități cromatice ieșite din comun.
Am descoperit așadar, trei tipologii feminine prezente în lucrări, extrem de diferite ca abordare plastică, dar care fac apel la imaginația fiecăruia dintre noi.
Mergând mai departe către importanța reprezentării spațiilor , dincolo de dimensiunea lor arhitecturală, mă voi opri asupra lucrării “The Entrance Gate to the Castle” a Adelinei Kovacs. Poarta cu motive ornamentale bine definite devine un spațiu de trecere către o altă lume, demult pierdută, dar pe care o regăsim acum, privind –o. Aceasta oferă un prilej de reflecție dincolo de funcția sa strict administrativă, de apărare. Zidurile groase și reliefate împiedică pătrunderea facilă spre castel , ascunzând totodată secretele de la curtea regelui.
Londra, a Oliviei Popa, propune un decupaj personal și expresiv. Perspectiva se schimbă semnificativ față de o abordare clasică a acestui subiect plastic. De data aceasta vedem o cabină telefonică în prim plan, în timp ce în fundal avem celebrul reper cultural al capitalei Angliei, Big Ben-ul ( renumit prin prisma particularităților sale arhitecturale), cunoscut pentru înălțimea aproape amețitoare a acestui turn cu ceas.
Atmosfera redată în cadrul reprezentării artistice devine apăsătoare, în principal datorită cadrului stradal, propice unei veritabile zile mohorâte.
Cele două lucrări pun în discuție ideea de spațiu dialogic , un element esențial pe care trebuie să îl identificăm în cadrul expoziției de grafică și pictură.
Expoziția aduce în fața privitorului o tematică diversă care cuprinde : portret compozițional, studiu figură umană, compoziție cu personaje, arhitectură, peisaj, natură statică, structuri vegetale, studii după animale, vietăți marine, fluturi și scoici.
Tehnicile folosite sunt : creion, grafit colorat și acrilic pe hârtie.
Expoziția de pictură și grafică a elevilor coordonați de Prof.Mihaela Modâlcă, se poate vizita la Biblioteca Engleză în perioada 24 februarie – 11 martie 2026.
Vă așteptăm cu drag !
ALINA MUȘINA - jurnalist cultural