Otilia Todor Academy - Centrul de excelență Feuerstein

În familie sunteți toți prieteni sau unul dintre membri are rolul de „șef"? Dacă da, cine este „șeful" și cm conduce?

În companii, se discută diferențele dintre un manager și un leader și care este cel mai potrivit la conducere. Dar cm este bine să fie în familie?

Managerul controlează, monitorizează și corectează. Leaderul creează cadrul, dezvoltă oamenii și construiește autonomie. Managerul urmărește conformitatea.
Leaderul urmărește dezvoltarea gândirii.

Aceeași diferență funcționează și în relația cu copilul.

Un părinte care doar stabilește reguli și sancționează abaterile funcționează ca un manager. Copilul se conformează, dar nu înțelege de ce. Nu internalizează, doar execută. Și în momentul în care controlul extern dispare, exact ca într-o companie în care șeful lipsește, comportamentul se dezorganizează.

Un părinte care funcționează ca un leader face altceva: oferă structură, dar și sens. Stabilește limite, dar le explică. Și, cel mai important, îl implică pe copil în procesul de gândire din spatele regulii.

Leadershipul parental include câteva elemente importante:

✅ reguli clare, puține și ușor de aplicat
✅ consecințe previzibile, adaptate vârstei copilului
✅ limite ferme, comunicate cu un ton calm
✅ susținere emoțională în momentele de criză
✅ dialog după ce emoțiile s-au liniștit

Părintele poate păstra o relație apropiată cu copilul chiar și atunci când stabilește limite. Copilul acceptă mai ușor o limită atunci când îi înțelege sensul și când simte că adultul rămâne prezent și disponibil.

În același timp, părintele își poate exprima propriul punct de vedere și îl poate încuraja pe copil să își construiască propriile argumente și perspective.

În companii, angajatul care înțelege „de ce"-ul din spatele unei decizii performează diferit față de cel care primește doar instrucțiunea. Cu copilul funcționează la fel.
Acest tip de dialog susține dezvoltarea gândirii, a autonomiei și a responsabilității, exact ce cauți și într-o echipă, și acasă.

Copilul nu este niciodată nici lider și nici manager în familie, decât poate într-un joc de imaginație punctual, deci nu în situații reale de viață.

Părintele este adultul responsabil și ia cele mai bune decizii în favoarea copilului. Dar asupra acestui punct voi reveni mai detaliat.

Ai auzit la copilul tău o frază care te-a surprins? Ceva de genul: „Asta mă ajută și la matematică." Sau: „Asta seamănă cu momentul în care trebuie să aleg între două variante." Sau: „Asta îmi folosește când mă grăbesc și trebuie să mă opresc."

Dacă da, ai fost martor la unul dintre cele mai importante momente din procesul de învățare.

În atelierele Feuerstein, copilul lucrează uneori cu exerciții care, la prima vedere, par abstracte. Poate cel mai concret exemplu sunt fișele Feuerstein cu puncte care nu seamănă direct cu tema de la școală și nici cu o situație concretă de acasă. Și totuși, la un moment dat, copilul face singur o legătură. Exercițiul nu mai rămâne doar o fișă. Devine învățare care se transferă.

În Metoda Feuerstein, acest proces se numește transfer și generalizare, cunoscut în teoriile învățării și ca bridging: copilul începe să lege ceea ce a învățat într-un exercițiu de situații din școală, din familie sau din viața de zi cu zi. Iar acest pas nu apare întâmplător. Specialistul îl urmărește și îl construiește cu copilul în fiecare ședință: Ce ai înțeles aici? Unde te mai ajută? În ce alt context poți folosi această strategie, această comparație, această verificare?

Treptat, copilul începe să procedeze în mod similar și singur. Să aplice o strategie în alt context. Să își amintească un mod de gândire în afara atelierului. Să folosească mai bine compararea, verificarea, ordonarea, alegerea sau controlul impulsului, nu doar în cadrul exercițiilor Feuerstein, ci și la școală și în viața reală.

Acasă, rolul tău ca părinte nu este să transformi fiecare situație într-o lecție. Este suficient, de multe ori, să observi și să valorifici aceste momente când apar. Poți întreba simplu: „Unde te-a mai ajutat asta?", „Îți amintește de ceva ce ai lucrat?", „Ai mai folosit această idee și în alt loc?". Întrebările scurte și clare susțin transferul într-un mod natural, fără ca tu să intri în rolul specialistului.

Poate că acesta este beneficiul cel mai important al lucrului cu . Nu urmărește doar rezolvarea corectă a unei sarcini. Urmărește dezvoltarea proceselor de gândire pe care copilul le poate folosi și dincolo de atelierele Feuerstein.

Poate ai auzit și tu un astfel de răspuns de la copilul tău. Poate a făcut o legătură neașteptată între ce a lucrat la atelier și o situație din viața lui. Dacă îți vine în minte un astfel de moment, povestește-ni-l în comentarii. Aceste exemple îi ajută și pe alți părinți să înțeleagă cm se poate manifesta progresul.

Ai observat la copilul tău că renunță repede când ceva i se pare greu? Că spune „nu știu" sau „nu pot" înainte să fi încercat cu adevărat?

Mulți copii reacționează în acest mod. Dau un răspuns impulsiv, se blochează sau abandonează când nu le iese din prima. Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu au învățat încă să rămână în proces atunci când e dificil.

În atelierele Feuerstein, copilul nu este lăsat singur în fața dificultății, dar nici nu primește imediat soluția. Lucrează cu un , specialistul care îl ajută să își organizeze gândirea, să tolereze frustrarea, să caute pașii potriviți și să rămână în proces suficient cât să înțeleagă mai întâi și doar apoi să găsească răspunsul corect.

Ca părinte, observi apoi efectele în viața de zi cu zi. Dacă inițial copilul reacționa repede, impulsiv, poate spunea imediat „nu știu", „nu pot", după o perioadă de lucru în cadrul atelierelor Feuerstein, părinții observă schimbări mici, dar foarte importante: copilul se străduiește mai mult, mai încearcă o dată, se oprește, se uită mai atent, suportă mai bine disconfortul de a nu ști încă.

Ce îl ajută pe copil să rămână în proces chiar și când e greu? Printre altele, și . O asociem de obicei doar cu starea de bine, dar rolul ei în învățare este mult mai important decât credem. Serotonina susține răbdarea, controlul impulsului, tolerarea întârzierii recompensei și capacitatea de a duce un efort care cere timp. Practic, este substanța care îl ajută pe copil să nu abandoneze la primul obstacol, să accepte că nu știe încă și să continue să caute. Fără acest mecanism de reglare, creierul alege calea scurtă: renunțare, evitare sau răspuns impulsiv.

Aceste lucruri sunt foarte importante pentru dezvoltarea gândirii. Un copil care poate rămâne puțin mai mult în căutare, care poate suporta frustrarea de a nu găsi imediat răspunsul și care poate aduna informație înainte să decidă are condiții mai bune pentru învățare profundă și pentru memorare pe termen lung.

În lumea noastră de astăzi, în care totul e rapid, instantaneu și imediat, această capacitate devine și mai valoroasă. Mulți copii caută firesc răspunsul rapid, schimbarea rapidă, rezolvarea imediată. În schimb, procesele care susțin reglarea mai profundă au nevoie de timp, de exercițiu și de contexte bune de învățare.
Aici se vede din nou rolul specialistului Feurstein. În ședința de lucru, el construiește condițiile în care copilul învață treptat să rămână în proces. Dar ceea ce se întâmplă acasă contează la fel de mult. Ca părinte, ai în fiecare zi momente în care poți susține această schimbare urmând strategia următoare:

Când copilul te întreabă ceva legat de o temă sau de o problemă, nu te grăbi să dai răspunsul. Lasă-i câteva secunde de gândire. Dacă nu avansează, pune o întrebare simplă: „Tu cm ai începe?" sau „Ce ai observat până acum?". Când vezi că a mai încercat o dată înainte să ceară ajutor, spune-i că ai observat că s-a străduit. Când reușește ceva după efort, pune accent pe proces: „Ai încercat să rezolvi problema și ai găsit singur soluția" contează mai mult decât „Bravo, ai răspuns corect". Nu presa inutil, nu interveni imediat cu soluția, lasă spațiu pentru gândire și remarcă progresul real, chiar și atunci când este mic.

Uneori, cele mai importante schimbări nu sunt spectaculoase. Copilul nu devine brusc perfect organizat sau brusc foarte răbdător. Dar începe să mai stea puțin mai mult în sarcină. Să mai încerce. Să reacționeze ceva mai puțin impulsiv. Iar aceste diferențe mici au o valoare uriașă în dezvoltare.

Poate ai observat și tu un astfel de progres. Poate copilul tău, care înainte renunța imediat, a început treptat să rămână mai mult în lucru. Dacă îți vine în minte o astfel de experiență, povestește-ne în comentarii. Sunt exact acele momente care arată că ceva important se schimbă în felul în care copilul se raportează la dificultate.

Ai observat la copilul tău că, după o perioadă de lucru cu fișele Feuerstein, nu mai caută doar răspunsul rapid, ci începe să vrea să înțeleagă? 🧠

La început, mulți copii se grăbesc. Dau un răspuns impulsiv pentru că vor să termine repede. Se blochează sau renunță dacă nu le iese din prima. Apoi, treptat, începe să se vadă altceva. Copilul se oprește puțin. Se uită mai atent. Caută un prim pas. Apoi încă unul. Verifică. Revine. Începe să își organizeze gândirea.

Aceste schimbări nu apar întâmplător. În cadrul atelierelor Feuerstein, copilul lucrează cu specialistul în medierea învățării, mediatorul Feuerstein care nu se grăbește să ofere răspunsul, ci îl ghidează prin întrebări bine alese, prin structură și printr-un proces clar de mediere a învățării. Astfel, copilul nu exersează doar rezolvarea unui exercițiu, ci își exersează atenția, răbdarea, controlul impulsului, memoria de lucru și capacitatea de a gândi conștient.

Ce se întâmplă, de fapt, la nivel mai profund? Copilul își antrenează acele zone ale creierului care îl ajută să planifice, să verifice, să decidă, nu doar să reacționeze. Deci, nu devine mai bun la o fișă, devine mai bun la gândire.

Și aici apare un lucru pe care mulți părinți îl observă, dar nu îl pot numi imediat: momentul de „Aha!". Acel moment în care copilul ajunge singur la răspuns, prin propriul efort. Fața i se luminează. Simte o satisfacție reală, care vine din interior, nu din afară.

De obicei, când vorbim despre dopamină, ne gândim la ecrane, la notificări, la scrolling, la recompensele rapide care creează obișnuință și nevoie de stimulare imediată. Dar apare și când copilul învață sau își face temele, doar că într-un mod diferit. Când copilul descoperă singur o soluție, creierul lui înregistrează acea experiență ca pe ceva valoros. Astfel, îi crește motivația, iar dorința de a înțelege devine și mai puternică. Și, spre deosebire impulsul scurt oferit de ecrane unde dă dependență de mai mult, mai repede, această satisfacție interioară care vine din învățare construiește procese de gândire în mod durabil.

De aceea momentul de „Aha!" are o valoare atât de mare. Nu este doar o reușită punctuală, ci devine o experiență care îl învață pe copil că efortul de a gândi chiar merită.

𝐂𝐞 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐭𝐮, 𝐜𝐚 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞? Rolul tău nu este să reproduci acasă ceea ce face specialistul la centrul Feuerstein. Rolul tău este să observi aceste schimbări și să le susții firesc. Când copilul te întreabă ceva sau se luptă cu o temă, nu te grăbi să dai răspunsul. Lasă-i câteva secunde de gândire. Dacă nu avansează, pune o întrebare simplă: „Tu cm ai începe?" sau „Ce ai observat până acum?". Pune accent pe cm gândește, nu doar pe ce răspunde.

Poate ai observat deja un astfel de moment acasă. Poate copilul tău s-a oprit puțin înainte să ceară ajutor. Poate a mai încercat o dată. Poate a avut nevoie să înțeleagă, nu doar să termine. Dacă ai trăit o astfel de schimbare, povestește-ne în comentarii. Aceste momente ne arată cm începe să se construiască o relație mai bună cu învățarea.

Sentimentul de competență nu este același lucru cu competența în sine.

Un copil poate avea abilitate sau potențial, dar dacă nu simte că poate reuși, se poate bloca în fața sarcinilor, la teste sau la examene.

Părintele poate construi sentimentul de competență prin oferirea ocaziei copilului să finalizeze cu succes o sarcină. Coordonarea procesului de lucru se realizează prin pași clari și sprijin dozat:

✅ alegerea unor sarcini potrivite nivelului copilului, atunci când este posibil și nu este vorba despre temele obligatorii de la școală sau materia de examen
✅ împărțirea sarcinii în pași mai mici
✅ oferirea de sprijin la început
✅ reducerea treptată a sprijinului
✅ încurajarea copilului să finalizeze sarcina
✅ oferirea unui feedback specific: „Ai început bine. Ai urmat pașii. Ai verificat și ai corectat."

Acest tip de feedback susține motivația intrinsecă și încrederea în sine.

Mult succes tuturor copiilor care se pregătesc pentru primul lor examen major!

În luna mai încep testările pentru Evaluarea Națională pentru clasa a II-a, a VI-a și probele specifice de aptitudini sau verificare a cunoștințelor pentru clasa a VIII-a.

A mai rămas doar puțin timp de pregătire care trebuie folosit la maxim!

𝐏𝐫𝐨𝐭𝐨𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐭̦𝐚̆: 𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐬̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆ ☀️

Dimineața nu înseamnă doar trezit, îmbrăcat și ajuns la timp la școală. Dimineața setează tonul întregii zile, pentru felul în care copilul intră în activități: cât de repede se adună, cât de bine își poate regla energia, cât de ușor reușește să fie atent, să tolereze frustrarea când dă de greu și să răspundă cu atenție la ce are de făcut.

De multe ori, diminețile înseamnă grabă: trezire, îmbrăcat, verificat ghiozdan, ceva mâncat repede, drumul spre școală. Și totuși, există câteva lucruri simple pe care le puteți face pentru a începe ziua mai bine. Contează consecvența și intenția cu care pornim ziua.

𝐏𝐚𝐬𝐮𝐥 𝟏: 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢𝐫𝐞
Corpul și creierul se calibrează dimineața și prin lumină. Deschide perdeaua, lasă lumina să intre, apropie copilul de geam sau ieșiți câteva minute afară, dacă ritmul dimineții permite. Este un gest mic, dar foarte valoros pentru reglarea ritmului biologic și pentru trezirea mai clară a minții. Evitați ecranele la prima oră: telefonul poate aștepta, televizorul poate rămâne închis dimineața.

𝐏𝐚𝐬𝐮𝐥 𝟐: 𝐦𝐢𝐜 𝐝𝐞𝐣𝐮𝐧 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐢𝐧𝐞, 𝐧𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐝𝐮𝐥𝐜𝐞 𝐥𝐮𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐠𝐫𝐚𝐛𝐚̆
Zahărul oferă adesea un vârf rapid de energie, urmat de o scădere la fel de rapidă. Proteinele ajută mai mult la stabilitate, iar creierul copilului funcționează mai bine când are energie constantă, nu oscilații bruște. Nu trebuie să fie un mic dejun perfect, este suficient să alegeți conștient și să pregătiți din timp frigiderul cu ce aveți nevoie.

𝐏𝐚𝐬𝐮𝐥 𝟑: 𝐨 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 - 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥
2-3 minute de conversație schimbă întreaga dimineață. O întrebare simplă îl poate ajuta pe copil să intre mai conștient în zi: „Ce ai azi la școală?”, „Ce crezi că va fi mai provocator?”, „La ce vrei să fii atent?”. În spatele unor întrebări simple stă ceva important: copilul începe să își activeze gândirea despre propria zi. Aici apare metacogniția, într-o formă firească și accesibilă.

𝐏𝐚𝐬𝐮𝐥 𝟒: 𝐮𝐧 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐧𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞
Pentru mulți copii, ziua de școală pare un bloc mare, obositor și imprevizibil. Ajută mult să o vadă în pași. Poți spune simplu: „Ai câteva lucruri importante azi. Care este primul?”, „Cu ce începi?”, „Ce te ajută să îți fie mai ușor?”. Când programul devine mai ușor de înțeles, mai structurat, copilul se simte mai puțin copleșit și mai pregătit pentru ce urmează.

La Otilia Todor Academy observăm adesea că, pe măsură ce copiii lucrează în atelierele Feuerstein, încep să apară și schimbări practice în viața de zi cu zi. Unii se organizează mai ușor dimineața, își pregătesc mai autonom lucrurile pentru școală, își amintesc mai bine pașii de urmat și intră mai așezat în programul zilei. Sunt semne mici, dar foarte valoroase, pentru că arată cm dezvoltarea gândirii începe să se vadă și în viața de acasă.

𝐂𝐞 𝐚𝐢 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐭 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐚̆ 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐭̦𝐚 𝐥𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮? Există un gest sau o rutină care schimbă tonul întregii zile?

Paștele ne aduce în familie un timp prețios de liniște și apropiere. Pentru copiii care se pregătesc de examenele și evaluările din vară, această vacanță de primăvară este ultima pauză adevărată înaintea unei perioade care cere concentrare și energie pentru performanțe maxime.

Să avem parte de Sărbători luminoase cu pace în suflet și bucurie în familie!

Trecerea de la grădiniță spre școală pune în mișcare procese importante de adaptare pentru copilul preșcolar. Dincolo de litere și cifre, copilul are nevoie de atenție, înțelegerea cerințelor, răbdare, organizare și încredere în propriile capacități.

În această etapă, apar frecvent dificultăți precum: concentrare instabilă, renunțare rapidă în fața unei sarcini dificile, reacții de frustrare, lipsa răbdării, dificultăți în înțelegerea instrucțiunilor și adaptare mai lentă la reguli și structură.

În cadrul Todor Academy - Centrul de excelență Feuerstein din România, 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐞𝐦 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐜𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐮𝐬̦𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐠𝐫𝐚̆𝐝𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐳𝐞𝐫𝐨. Prin jocuri și exerciții adecvate vârstei, antrenăm competențe de bază care contează în integrarea școlară.

Copiii învață:
✔️ să fie mai atenți și mai organizați
✔️ să aibă răbdare și să ducă lucrurile la capăt
✔️ să înțeleagă mai ușor ce au de făcut
✔️ să gândească logic și să găsească soluții
✔️ să capete încredere în ei

🧡 Rezultatul?
Un copil mai sigur pe el, mai calm și mai pregătit pentru școală, iar pentru părinți, acest lucru înseamnă mai puțin stres și mai multă predictibilitate pentru primul an școlar.

Detalii:
𝐂𝐚̂𝐧𝐝? În fiecare miercuri, ora 17:00-18:00.

𝐔𝐧𝐝𝐞? Otilia Todor Academy - Centrul de excelență Feuerstein din România, Str. Nicolae Bălcescu nr. 56, etaj 1, Brașov, Jud. Brașov

𝐃𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢: 0762 888 464 sau [email protected]

Într-o lume în care tehnologia face parte din viața copiilor încă de la vârste mici, interdicția totală la ecrane nu funcționează. Ne-am întâlnit la radio să argumentăm de ce relația copiilor cu ecranele trebuie înțeleasă mai profund pentru că interzicerea accesului are efecte contrare celor intenționate inițial și să povestim ce rol au părinții în stabilirea limitelor sănătoase și cm pot fi dezvoltate gândirea critică, autoreglarea și autonomia într-un mediu digital care nu mai poate fi evitat.

Despre părinți, copii și vremurile noi. Mulțumesc, Monica Neacsu pentru ocazia de a fi împreună la Radio România Brașov, alături și de Nicu Dascalu: Vocea Brașovului | Interzis pe net. De ce nu funcționează?, 19 martie 2026

https://www.youtube.com/watch?v=R1bz-LpUyH8

Asociația Feuerstein România

VOCEA BRASOVULUI | De ce "INTERZIS PE NET" nu funcționează ? Astăzi, la Vocea Brașovului avem o nouă ediție specială în cadrul campaniei Radio România „Stai sigur pe net”. În ultima perioadă, discuția despre copii și t...

Greutatea copilului nu este doar despre mâncare. De multe ori, ea reflectă emoții, relații și atmosfera din familie. 🍽️
🔗 https://buff.ly/jJHrk8U