12/09/2025
Cu cat incepem sa ne cunoastem mai mult pe noi insine, cu atat incepem sa intram tot mai mult si mai des in flow. As putea scrie carti intregi despre toate sincronicitatile si momentele magice din ultimii ani, dar uite de exemplu ieri o mica sincronicitate care m-a amuzat. Ieri am gasit inca o victima a pisicii mele pe terasa. De data asta era un sobolan foarte mare si gras care statea pe o parte, si daca nu ar fi avut cateva urme de ghiare lungi pe grumaz, care probabil i-au fost fatale, as fi zis ca dormea. Totusi mie mi-a intors stomacul pe dos si m-am gandit cu groaza ca pisica asta dulce care ma terapizeaza si imi face reiki si biscuiti zilnic, e posibil o criminala in disguise. Nici nu stiu cm a facut, ca Elise nu are nici 3 kg, e foarte mica. In fine, fiind eu oripilata si traumatizata, si jelind viata curmata prea devreme a sobolanului, care sigur era stalpul familiei, si intrebandu-ma in acelasi timp cm scap de ramasitele lui rapid, vad un domn pe strada, eu fiind pe terasa. Il intreb ce are in sacul de rafie, sa nu cumva sa lase sacul acolo, ca se mai intampla pe la noi. El zice, nu, am capcane pentru sobolani. Am zambit, realizand ca Universul mi-a trimis chiar pe cineva in domeniul de care aveam nevoie. A venit sus langa curte sa imi lase capcane, si a intrat pe terasa sa inspecteze victima, ca intre timp descuiasem poarta. "Da, asta da exemplar, ce mare e...". Nu a vrut sa-l atinga, a zis ca el se ocupa sa ii omoare, nu de cei morti deja, dar a stat langa mine sa-l iau cu lopata si sa-l arunc in padure. M-a sustinut deci sa devin cea mai puternica versiunea a mea, sa fiu amazoana care imi doream sa fiu. Nu era chiar masculinul pe care mi-l doream, dar era masculinul de care aveam nevoie. Nu asa e si in viata pentru unele din noi? đŸ˜…
O pictura mai veche in imagine, cu Tasha, mama lui Elise, actuala mea terapeuta, healer si shaman si guardian si hunter... Cu Elise nu am o pictura, dar sigur merita si acum e in plan.
