30/01/2024
„Sunt un părinte groaznic''; ”Nu sunt capabil\capabilă”; „Trebuie să fac.....”; ”Nu petrec destul timp....”; „Nu mă joc destul”, „Nu îmi permit ce are nevoie copilul”.
Niciodată nu este destul, de cele mai multe ori nu a fost cm trebuie și puteai să faci mai mult. Da, toate sunt adevărate, însă nu în sensul adliteram al cuvintelor. Într-adevar, ești un părinte groaznic, dacă te raportezi la un singur eveniment când nu ai avut prezență pentru copilul tău, când oboseala, grijile și-au spus cuvântul.
Când te critici dai la o parte, uiți din pacate, toate momentele în care ai fost acolo cu iubire, grijă și afecțiune. Acest gând și multe altele pot să urle tare în urechile tale dacă te raportezi doar la evenimente izolate și la teorii. Uiți însă, că teoriile întotdeaună trebuie aplicate, practic adaptate fiind la context.
Niciodată nu o să fie destul sau perfect pentru că întotdeauna o să există un lucru nou, o activitate nouă, o vârstă nouă etc. Nu ne naștem părinți, învățăm odată cu copilul nostru, chiar și la al doilea și al treilea. Cum ai fi dacă ai da jos toată această presiune de pe umeri? Ce ar fi diferit?