Familie in Armonie

𝐃𝐚𝐜ă 𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚 𝐮𝐧 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜 𝐩𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 — 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 — 𝐟ă𝐫ă 𝐬ă 𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐦ț𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭ă, 𝐟ă𝐫ă 𝐬ă 𝐭𝐞 𝐠𝐫ă𝐛𝐞ș𝐭𝐢, 𝐟ă𝐫ă 𝐬ă 𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐜ă 𝐞 𝐨 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜ă, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥-𝐚𝐢 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚?

Scrie mai jos. Citesc tot și răspund la fiecare mesaj. Nu există întrebări greșite aici.

Când spun că abordez lucrurile holistic, vreau să vă spun și ce nu înseamnă asta — pentru că am văzut că termenul creează confuzie sau, uneori, suspiciune.

Nu înseamnă că refuz medicina clasică. Nu înseamnă că sunt împotriva antibioticelor când sunt necesare sau că înlocuiesc diagnosticul cu ceaiuri și intuiție. Înseamnă că atunci când un copil vine la mine cu otite repetate, nu mă opresc la ureche.

Întreb: cm doarme, ce mănâncă, a început o grădiniță nouă de curând, a fost o perioadă tensionată în familie, cm arată o zi normală din viața lui? Pentru că otita repetată poate fi simptomul unui sistem imunitar stresat de lipsa somnului, al unei alimentații care inflamează, al unui copil care trăiește cu un nivel cronic de anxietate pe care nimeni nu l-a observat încă.

Tratezi urechea și gata — otita revine. Înțelegi de ce apare — și se oprește.

Asta înseamnă holistic pentru mine. Nu magie, nu alternativă la medicină. Medicină mai completă.

La mulți ani, dragi copii!

Vă urez sa fiți sănătoși, iubiți și înconjurați de oameni buni!

Cu drag, doctor pediatru Gorea Monica

𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬ă 𝐯ă î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫 ș𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐮𝐧 𝐫ă𝐬𝐩𝐮𝐧𝐬 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫.

De câte ori ați simțit că medicul copilului vostru nu v-a ascultat cu adevărat? Nu că a greșit diagnosticul, nu că a fost nepoliticos — ci pur și simplu că ați plecat de acolo cu sentimentul că ați fost procesați, nu ascultați?

𝐍𝐮 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛 𝐜𝐚 𝐬ă 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜 𝐩𝐞 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢. Întreb pentru că știu că experiența din cabinet modelează felul în care voi, ca părinți, vă raportați la sănătatea copilului vostru — uneori ani de zile după.

Modelează cât de mult vă încredeți în instinctul vostru, cât de repede apelați la ajutor, cât de deschiși sunteți să puneți întrebări.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢ț𝐢-𝐦𝐢 î𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐚𝐜ă 𝐯𝐫𝐞ț𝐢. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐢𝐜𝐢 ș𝐢 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭.

Azi am ieșit din cabinet și am stat câteva minute singură afară.

Nu dintr-un motiv dramatic — ci pentru că un băiețel de 7 ani mi-a spus, foarte serios, că îi e frică să doarmă singur. De 2 ani.

Mama lui era lângă el, obosită cu o oboseală pe care o recunosc imediat — nu de azi, ci de mult. Mi-a spus că au încercat tot: nopți în care a stat cu el, nopți în care l-a lăsat să plângă, sfaturi de pe internet, o consultație la un alt medic care i-a spus că „o să treacă".

N-a trecut.

L-am întrebat pe el: „Când a început?" A ridicat din umeri. „Ce visezi noaptea?" A tăcut puțin, apoi a spus încet: „Nu visez nimic. Doar nu vreau să închid ochii."

Am stat cu ei 40 de minute. Nu i-am dat nicio rețetă. Am vorbit despre rutina de seară, despre ce mănâncă după ora 18, despre cât timp de ecran are înainte de somn, despre ce se mai întâmplă în familia lor în ultima vreme. Au ieșit cu un plan simplu, fără pastile.

Trei săptămâni mai târziu, mama mi-a scris: „Doarme singur de 10 zile."

De asta cred că medicina înseamnă mai mult decât o rețetă.

𝐎 𝐬ă 𝐯ă 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐮𝐳𝐢ț𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢.

𝐀𝐧𝐭𝐢𝐛𝐢𝐨𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥 nu este răspunsul la orice febră. Știu — sunt medic și spun asta.

Febra nu este inamicul. Febra este semnul că sistemul imunitar al copilului vostru funcționează, că luptă, că face exact ce trebuie să facă. De cele mai multe ori, corpul unui copil sănătos știe să rezolve o infecție virală fără niciun ajutor din afară. Are nevoie de odihnă, de lichide, de liniște și de un părinte care nu intră în panică.

𝐀𝐧𝐭𝐢𝐛𝐢𝐨𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐚𝐜ț𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬𝐮𝐫𝐢. 𝐃𝐚𝐫 𝐚𝐜ț𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚𝐥ă 𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 — ș𝐢 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐯ă𝐝 𝐥𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐮𝐩ă.

𝐍𝐮 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐭̦𝐢 𝐥𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜. Spun să cereți o explicație înainte să acceptați o rețetă. „De ce antibiotic acum?" este o întrebare perfect validă, pe care orice medic ar trebui să o primească cu bucurie.

Câți dintre voi ați primit antibiotic la prima vizită, fără prea multe explicații? Scrieți sincer mai jos.