13/11/2025
Sadly... the joke’s on us!
Pe 14 noiembrie, de Ziua Mondială a Diabetului, România este in „festive-mode” cu ghilimelele de rigoare, sărbătorind încă un record negativ la nivel european...As of September 2025, în mod oficial, ocupăm locul întâi în Europa la obezitate! Am reușit performanța să fim țara cu cei mai mulți obezi din Europa!
Recordul n-ar trebui să ne surprindă, el a fost absolut previzibil, date fiind cele mai noi rapoarte ale Organizației Mondiale a Sănătății care confirmă că 38% dintre adulții români sunt obezi, iar aproape 60% supraponderali. Este un prag alarmant, mai ales că ne apropiem cu pași repezi de Statele Unite unde obezitatea afectează 40 % din populația adultă (adică aproape jumătate).
Situația este la fel de îngrijorătoare și în rândul copiilor, unde statisticile indică rate de aproape 40 % de supraponderabilitate (adică aproape jumătate din copiii români au exces de greutate) și o rată de 25% de obezitate (ceea ce înseamnă că deja un sfert din aceștia sunt obezi).
Dacă ne întrebăm cm se poate ca o țară în curs de dezvoltare ca România, eminamente săracă, (unde o foarte mare parte din populație trăiește sub pragul sărăciei, adică aproape 20%) să aibă cei mai mulți grași de pe tot continentul, răspunsul n-ar trebui să ne mire...
Nu mai e ca pe vremuri când Europa se confrunta cu foamete iar malnutriția era general răspândită. Pe atunci, imaginea unui copil rotunjor era automat asociată cu bogăția, cu faptul că provenea dintr-o familie înstărită, care avea acces la hrană și resurse. Nu, acum paradigma s-a schimbat. A fi gras acum înseamnă, printre altele, că mănânci prost și ieftin. Ar fi însă prea simplist să reducem fenomenul obezitatății doar la ce mâncăm. Ea se datorează, fără doar și poate, unui concurs nefericit de factori genetici, stil de viață nesănătos, stres, somn deficitar, lipsă de mișcare sau sedentarism pe termen lung. Dar chiar și așa, nimeni nu contestă faptul că în tot malaxorul ăsta epigenetic, ultraprocesatele joacă rolul principal și că dieta bogată în așa-zisele „alimente” ultraprocesate este direct răspunzătoare de epidemia de obezitate cu care ne confruntăm. Intr-adevăr, să nu ne ferim de cuvinte; pe măsură ce trece timpul, obezitatea prinde proporții epice la nivel statistic iar termenul de epidemie se potrivește foarte bine. Și nu e de mirare deoarece ultraprocesatele sunt ușor accesibile, aproape ubicue și poate, cel mai relevant la discuție, ele sunt și ieftine, oricine putându-și permite să le cumpere.
Fără îndoială că paradigma s-a schimbat odată cu revoluția industrială. Totuși, inițial, intențiile nu au fost rele. Procesarea hranei ca să ajungă la scară largă tuturor miliardelor la nivel planetar, să și fie durabilă, să nu se strice repede și să reziste la transporturi pe distanțe mari și să mai aibă și gust bun, nu a fost deloc rău intenționată la început. Populația globală creștea numeric într-un ritm galopant iar hrana trebuia să ajungă tuturor. Procesarea a fost soluția, însă ca un revers al medaliei, tocmai prin natura ei, procesarea a însemnat sărăcirea hranei de nutrienții necesari pentru funcționarea optimă a celulei și deci, pentru menținerea unei greutăți corporale în limite normale. Cu riscul repetiției, sănătatea noastră depinde direct de cantitatea de nutrienți pe care o ingerăm, boala venind ca o consecință logică tocmai a lipsei de nutrienți, tocmai a lipsei de combustibil propice pentru homeostaza celulară dictată din ADN.
Aruncând o privire la raftul bio din orice supermarket, observăm că într-adevăr, mâncarea sănătoasă, bogată în nutrienți, e mai scumpă, implicând niște costuri de producție mult mai mari. Iarăși, despre fructe și legume nu putem spune că sunt ieftine. Dar măcar ele nu declanșează haos toxico-nutrițional la nivel celular așa cm fac ultraprocesatele. Nici nu îngrașă însă e adevărat că nici nu rezistă ani de zile pe rafturi grație aditivilor. Produsele ultraprocesate, în schimb, îngrașă, ele nefiind altceva decât calorii goale de nutrienți, transformabile inevitabil în grăsime stocată. Unde mai pui că procesarea nu e deloc scumpă, e.g. făina albă e sub 3 lei/kg, zahărul și sarea la fel și lista neagră a materiilor prime pentru ultraprocesate poate continua.
Așa se explică, printre altele, cm popoarele sărace au asemenea rate mari de obezitate, ultraprocesatele fiind ușor accesibile populației datorită politicilor economice de piață și a prețului mic, în mare măsură [sic]. Dar nu este numai cazul țărilor sărace, să ne uităm cu atenție și la tări precum Germania, Marea Britanie sau Statele Unite, țări dezvoltate, cu un nivel de trai la care noi doar aspirăm însă eminamente proverbiale în privința obezității. Și asta nu e de mirare în contextul în care un un studiu european a găsit că tinerii și copiii se hrănesc cu ultraprocesate în proporție de aproape 80%, adică ultraprocesatele constituie 80% din dieta lor zilnică, indiferent de statutul socio-economic.
Așadar, în zilele noastre, când foametea nu mai este o problemă, a fi gras nu mai e semn de bogăție; tocmai, a fi gras devine semn de sărăcie și malnutriție, dar nu din cauză că nu avem acces la hrană ca pe vremuri, ea acum găsindu-se din abundență, ci din cauză că e eminamente de proastă calitate.
Dr. Alexandra Vlad, nutriționist dietetician autorizat explică pentru Adevărul: “Alimentele ultraprocesate suferă anumite modificări înainte de a fi consumate. De exemplu, sunt adăugate anumite ingrediente pentru conservare, cm ar fi zahărul, sarea, dar și anumite substanțe pentru a crește valabilitatea alimentului, precum grăsimea. Produse precum băuturi răcoritoare, chipsuri, supe ambalate, nuggets de pui și înghețate, prăjituri, pâine albă, mâncăruri congelate etc. conțin, de asemenea, conservanți împotriva mucegaiului sau a bacteriilor, coloranți și arome artificiale, emulgatori care potențează textura și opresc separarea, dar și zahăr, sare și grăsimi. Vorbim despre un cocktail extrem de toxic cu care ne biciuim organismul zi de zi, fără a ne gândi prea mult la consecințe. Motivul? Aceste alimente creează dependență. Au acest efect asupra creierului și ajungem să le consumăm des și pe perioade foarte lungi de timp. Aceste alimente ne definesc , în cele din urmă, stilul de viață”.
Întrebată cm ne dăm seama că un aliment este procesat, ea ne sfătuiește: „Ar trebui să învățăm să citim eticheta produselor alimentare. În primul rând, cu cât numărul de ingrediente este mai mic, cu atât și produsul va fi mai sănătos. Apoi, trebuie să fim atenți la cantitatea de zahăr, sare și grăsimi notată pe etichetă. De exemplu, ar trebui să alegem alimente care au un conținut mai mic de 10 grame de grăsime la suta de grame. Lactatele ar trebui să aibă până în două grame de grăsime la suta de grame. Cerealele integrale ar trebui să conțină mai mult de trei grame de fibre. Iar când vine vorba despre zahăr, ar trebui să alegem produse cu un conținut sub 15 grame. Atenție și la sare: produsele alimentare ar trebui să nu conțină mai mult de 120 de miligrame pe suta de grame. O alimentație nesănătoasă duce la obezitate, iar această afecțiune este strâns legată de altele, multe dintre ele fatale: apariția bolilor de inimă, a diabetului, a steatozei hepatice, a bolilor neurodegenerative, dar și a cancerului de diferite tipuri.”
Ce este în definitiv obezitatea?
Obezitatea reprezintă acumularea excesivă de grăsime corporală, definită printr-un Indice de Masă Corporală (IMC) mai mare de 30 kg/m². Această afecțiune apare când aportul caloric depășește consumul energetic, iar surplusul este stocat sub formă de grăsime.
Pe termen lung, obezitatea nu vine la pachet doar cu câteva kilograme în plus, ci și cu o serie de comorbidități care amenință serios sănătatea atât la nivel fizic, organic cât și psihologic. Peste 78% dintre persoanele obeze adulte au cel puțin o patologie medicală asociată, cm ar fi
· bolile cardiovasculare (grăsimea în exces duce la hipertensiune arterială, ateroscleroză și insuficiență cardiacă),
· diabet de tip 2 (cu rezistența la insulină cauzată de acumularea grăsimii viscerale ca principal responsabil),
· statoza hepatică (ficat gras non-alcoolic, pe același principiu al acumulării grăsimii excesive la nivelul ficatului),
· cancer (obezitatea este asociată cu un risc crescut de cancer colorectal, de sân sau pancreatic)
· probleme articulare (greutatea în exces solicită articulațiile, provocând dureri cronice și imobilitate).
· impactul psihologic al diagnosticului (depresia, izolarea socială și scăderea stimei de sine sunt cel mai des întâlnite).
Sigur că până acum, când apăreau, aceste patologii asociate apăreau târziu în viața adulților; se numeau că sunt specifice maturității, însă după cm revelează studiile recente, nu le mai putem considera boli de adulție, fiindcă noua realitate statistică arată că ele apar din ce în ce mai devreme, în copilărie și adolescență și nimeni nu neagă faptul că obezitatea este numitorul lor comun.
În acest sens, un studiu recent care a analizat amploarea fenomenului obezității la tinerii din Statele Unite constituie dovada incontestabilă a noii realități din mileniul trei. Principalul obiectiv al studiului a fost să clarifice în ce măsură obezitatea și supraponderalitatea contribuie la problemele de sănătate apărute, nu la maturitate ci în perioada copilăriei, adolescenței și a tinereții participanților.
Studiul aduce o perspectivă nouă și importantă prin calcularea așa-numitelor fracții atribuibile populaționale (PAF). Acestea arată în ce măsură o boală ar putea fi prevenită dacă obezitatea sau supraponderea nu ar exista, iar prin cuantificarea impactului în acest mod, cercetarea pune la dispoziția factorilor de decizie și profesioniștilor din sistemul de sănătate publică un instrument mai mult decât valoros.
Despre ce a fost vorba, în câteva cuvinte? Cercetătorii au folosit date colectate între 2013 și 2023 în cadrul National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES). Eșantionul a inclus peste 4.000 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani și aproximativ 3.200 de tineri adulți între 18 și 25 de ani. Participanții au fost împărțiți în categorii pe baza indicelui de masă corporală (IMC): greutate normală, supraponderalitate și obezitate.
Au fost analizate mai multe afecțiuni asociate obezității, printre care diabetul de tip 2, prediabetul, hipertensiunea, dislipidemia, astmul, steatoza hepatică (ficatul gras), incontinența urinară și apneea obstructivă în somn. Modelele statistice au permis estimarea riscului acestor boli la tinerii cu exces de greutate comparativ cu cei cu greutate normală, ajustând factori precum vârsta, sexul, asigurarea medicală și accesul la servicii de sănătate.
Principalele rezultate au arătat că la tinerii adulți, situația este foarte gravă: în contextul în care aproximativ un sfert prezentau supraponderalitate și aproape o treime erau obezi, bolile lor n-ar fi existat dacă nu ar fi avut exces de greutate, astfel neputându-se eluda faptul că sănătatea este în mod direct afectată de suprapondere.
Steatoza hepatică (ficatul gras) s-a dovedit cel mai frecventă: peste un sfert dintre adolescenți și mai mult de o treime dintre tinerii adulți prezentau această afecțiune. Studiul a revelat că până la jumătate din aceste cazuri pot fi atribuite obezității.
Mai mult, hipertensiunea a afectat aproape 5% dintre adolescenți și peste 13% dintre tinerii adulți. Analizele arată că o treime din cazuri la adolescenți și aproape 40% la tineri adulți au legătură directă cu obezitatea.
Iarăși, dislipidemia (valori anormale ale grăsimilor din sânge) a fost prezentă la aproximativ 20% dintre adolescenți și 22% dintre tinerii adulți, cu o treime până la 40% din cazuri explicate prin obezitate.
În ceea ce privește diabetul de tip 2, deși rar la adolescenți, a fost diagnosticat la peste 1% dintre tinerii adulți, cu aproape 80% din cazuri fiind atribuite obezității.
Pe de-altă parte, astmul a afectat aproximativ 1 din 10 tineri, iar circa 10% dintre cazuri au fost corelate cu obezitatea, iar probleme precum apneea obstructivă în somn și incontinența urinară au fost mult mai frecvente la tinerii obezi, afectând până la o treime dintre adulții tineri.
În concluzie, bolile considerate cândva „ale maturității” apar din ce în ce mai devreme. Astfel, studiul își confirmă ipoteza, rezultatele aratând clar că obezitatea nu mai este doar un factor de risc pentru viitor, ci deja o cauză majoră a bolilor cronice la adolescenți și tineri.
Fără îndoială, obezitatea are consecințe majore și pentru sistemul public de sănătate care se confruntă cu costuri tot mai mari și cu o povară tot mai grea a bolilor cronice. Însă vestea bună e că opțiunile de tratament pentru obezitate sunt sub continuă cercetare și dezvoltare, devenind tot mai diverse și mai accesibile. Intervențiile legate de stilul de viață precum alimentația sănătoasă, activitatea fizică, prevenția și suportul psiho- comportamental rămân de căpătâi, însă și faptul că există terapii medicamentoase și chirurgicale ușurează mult povara politicilor publice. Apariția medicamentelor foarte eficiente precum agoniștii receptorilor GLP-1, inițial destinați diabetului dar acum aprobați și pentru controlul greutății, este o dovadă în acest sens. În cele din urmă, estimările PAF nu sunt foarte utile doar la calcularea beneficiilor pentru populație dar și la facilitarea accesului la asemenea tratamente.
Totuși, la nivel de eficacitate, nimic nu se compară cu prevenția. Programe comunitare precum prevenția obezității și educația pentru sănătate la care subscrie și Academia LOL prin cursul NutrisCOOL adresat copiilor și adolescenților (https://www.lolacademy.ro/nutriscool/) îmbunătățirea calității meselor școlare, promovarea sportului în comunități și reducerea accesului la alimente ultraprocesate, toate constituie măsuri fezabile care pot contracara epidemia cu care ne confruntăm.
Trebuie să acționăm ferm, la nivelul concret al lucrului cu copilul deoarece pe măsură ce trece timpul, obezitatea devine tot mai vizibilă și pare tot mai scăpată de sub control. Însă dacă tendința la nivel statistic continuă și prevenția rămâne doar teoretică, copiii noștri vor cădea victime sigure bolilor severe, dizabilităților și deceselor premature, toate astea garantând costuri uriașe nu numai pentru sistemul public de sănătate ci și pentru întreaga societate în general.
Nutriționistul dietetician dr. Alexandra Vlad conchide că în ceea ce ne privește pe noi, românii, adoptarea unei diete carpato-danubiene ar putea fi secretul unei vieți lungi și sănătoase, fără exces de greutate. „Vorbim despre o dietă ajustată în funcție de zona în care trăim, în funcție de cultura culinară și tradițiile românești. Presupune creșterea aportului de fructe și legume proaspete, de cereale integrale, de ulei de floarea-soarelui presat la rece. Ar trebui să consumăm orez, paste făinoase, condimente care se găsesc la noi în țară. La fel de importante sunt și lactatele. Aceste alimente ar trebui consumate zilnic. Săptămânal ar trebui să ne delectăm cu carne de pui, de curcan, de pește și de iepure. Apoi, leguminoasele, oleaginoasele, ouăle și brânzeturile grase”.
Totodată, specialistul mai trage un semnal de alarmă și cu privire la un alt aspect: mâncarea gătită pe care o cumpărăm sau o mâncăm la restaurant sau în zona de food court din malluri sau supermarketuri. „Chiar dacă seamănă cu mâncarea pe care o gătim acasă, nu avem controlul asupra modului în care se gătesc aceste preparate. Vorbim despre mâncăruri care conțin, multe dintre ele, ingrediente ce le păstrează prospețimea timp îndelungat, le prelungește termenul de valabilitate. Conțin multă sare, pentru conservare îndelungată, dar și mult zahăr. Cărnurile, multe dintre ele, sunt ținute mai întâi în marinade care conțin ulei, zahăr, dar și arome artificiale. Apoi, avem alimente care sunt prăjite – iar prăjeala are un aport semnificativ de grăsimi rele care pregătesc terenul pentru boli cardiovasculare și cancere”. Prin urmare, ea recomandă consumul acestor alimente cât mai rar. „Ideal ar fi să gătim cât mai mult acasă, să folosim ingrediente naturale și proaspete. Alimentația nesănătoasă este un factor de risc pentru apariția cancerelor de colon, de sân, dar și a multor altor boli cronice. Eu merg pe principiul 70% să consumăm alimente gătite de noi, 30% mâncăruri de la restaurant. O dată pe lună, putem să ne facem poftele”.
Așadar, soluția pentru contracararea obezității nu stă într-o dietă extremă. Unanim recunoscută de specialiști, soluția este adoptarea unui stil de viață sustenabil bazat pe câteva principii fundamentale, ușor de urmat:
· Echilibru energetic: Consumul de calorii trebuie să fie în echilibru cu nevoile energetice ale organismului. Slăbirea începe cu un deficit caloric moderat, printr-o alimentație controlată și activitate fizică regulată.
· Alimente integrale: În locul produselor ultraprocesate bogate în zahăr, sare și grăsimi trans, alegem alimentele simple, bogate în nutrienți – fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și grăsimi sănătoase.
· Creșterea aportului de fibre și proteine: Acestea reglează controlul glicemiei și sațietății, proteina fiind esențială pentru menținerea masei musculare. O sursă bună de fibre sunt cerealele integrale, legumele și fructele, iar de proteine, carnea slabă, peștele, ouăle și leguminoasele. (N.B. satietatea este direct influențată de cantitatea de nutrienți asimilată, anume, nutrienți mulți- satietate mare, lipsă nutrienți- lipsă sațietate).
· Mese regulate: Mic-dejunul în special, reduce foamea pe parcursul zilei și previne ronțăitul și gustările nesănătoase.
· Last but not least, mișcarea zilnică este cheia pentru sănătatea metabolică: Minim 30-60 de minute de mișcare moderată pe zi – fie că vorbim de mers pe jos, sport de orice fel, sală etc.
Surse: raportuldegardă.ro, adevărul.ro
P.S. M-a întrebat zilele trecute unul mic “De ce totul trebuie să fie sănătos? Sănătos în sus, sănătos în jos”…:))
Chiar așa, de ce? Surprinsă de franchețea lui, pe moment i-am zis că mi se pare oribil să fii bolnav, nu poți să faci chestii, te simți rău etc și că de multe ori, boala se poate preveni mâncând sănătos! Cu alte cuvinte, i-am spus că prin dietă și stil de viață, alegi conștient să nu fii bolnav în viitor! Dar sincer vorbind, m-a pus pe gânduri. Nu toată lumea face din sănătate un țel în viață, mulți nici nu se gândesc la ea…Mai mult, nu tuturor li se pare o problemă să fii supraponderal, și aici nu vorbim doar de copii... Nu mulți consideră că a fi supraponderal este o problemă ce trebuie rezolvată. După părerea mea, asta e marea provocare, nu informația, abordarea sau serviciile de sănătate etc (astea sunt o altă discuție), ci lipsa conștientizării că atunci când ești supraponderal, ai o problemă și trebuie să cauți ajutor…
Teach a Child, Change the World- LOL Motto