08/08/2026
JOCUL ȚINTAȘII ... și dup-atăta muncă in care lutul a început să prindă formă, sens, scop si viață ne-am pus din nou pe joacă. Fiecare copil prezent, deja "expert în modelaj", și-a modelat singur biluța cu care mai apoi a dat la Țintă. O improvizație firește, " tinta noastră" dar, de mare trebuință copiilor inventivi și creativi. Brusc mi-am amintit de anii copilăriei mele cănd tot ce era în jurul nostru devenea " material didactic" pănă și noroiul de după ploile lungi și interminabile de vară la țară. Noi, îl luam firește în măini fără restricții, negație sau limite puse pe considerente de igienă exagerată sau interdicții/ hiperptotecție parentală și îl făceam la fel ca și micii modelatori biluțe. Le apucam cu putere si le aruncam fericiți în partea opusă gardului bunicilor...pe o "țintă imaginară" dar și pe gardurile lor din lemn. Vecinii, oameni generoși nu critici ca acum și supărăcioși, se bucurau de bucuria noastră, de sfârșitul ploilor ce vor aduce recolte frumoase și îndestulătoare si...ne mai dojeneau ridicând un deget ca semn de avertizare sau mai grav că-i vor chema pe bunici să le curățe gardul. Din fericire, fiind câ doar fericirea domnea pe-atunci, venea iar ploaia salvatoare, curața ea tot și uite așa noi creșteam cu iubire, cu drag căte 2 luni la țară într-o lume de poveste, acumulând experiențe senzoriale multiple și fără teama că" ne murdărim". Nici atunci și nici acum în joc nu era" câștigător, campion...sau frustrare". Câștigul real era exersarea motricității fine, coordonarea oculo- motorie, așteptarea în liniște pe căt se poate a rândului, participarea incluzivă, socializarea și bucuria de a fi copil.
https://www.facebook.com/share/v/1CFohgT4pK/
