17/10/2019
După ce a câștigat Concursul de selecție pentru soliștii care urmau să participe la Expoziția internațională de la New York, 1939, Maria Tănase a devenit mesagerul muzicii românești peste Oceanul Atlantic, fiind auzită și apreciată de un public destul de exigent, alcătuit din marele compozitor George Enescu, celebrii violoniști Jascha Heifetz și Yehudi Menuhin, cunoscutul scriitor francez Andre Gide și sculptorul mondial, Constantin Brâncuși.
Printre numeroasele sale turnee în străinătate, este de mentionat cel din Turcia, unde spectacolele și recitalurile sale la stația de radiodifuziune turcă din Ankara au avut un asemenea succes, încât președintele Turciei i-a oferit un loc de cercetător în Institutul din Folclor și etnologie în Istambul.
A apărut ca invitat special în mai multe spectacole ale Teatrului Muzical Gioconda din București, unde a cântat diverse melodii, de la cele populare autentice la melodii populare satirice pe texte proprii.Solista a putut fi văzută și în spectacolele de noapte la restaurante, unde a cântat piese populare din repertoriul său amplu, dar de data aceasta transpus pe ritmuri de jazz; cu toate acestea, ea a făcut această transpunere atât de bine și cu atât tact, încât a fost aplaudată de muzicieni atât de faimoși precum Walter Gieseking, David Oistrakh, Josef Palenicek, Lee Ming Qiang, Sir John Barbirolli.
Talentul său inepuizabil i-a permis să apară ca actriță în spectacolele oferite de Teatrul de Operetă, Teatrul „Barasheum” și de alte teatre, arătându-se ca cea mai talentată cântăreață de muzică și, mai ales, un actor de satiră de prim rang, inegalabil. În felul acesta s-a bucurat de un loc proeminent în viața artistică românească, fiind cea mai populară personalitate în rândul publicului.A fost actriță de film în filmul Ciulinii Bărăganului, după romanul lui Panait Istrati și în mai multe filme muzicale. A scris chiar și un scenariu de film propriu pentru un film al cărui rol principal urma să fie interpretat de ea, dar care nu a fost niciodată realizat.
Pentru talentul ei, pentru pasiunea ei inegalabilă pentru cântecul popular românesc și pentru abilitatea ei de neegalat în calitate de interpret, a fost numită profesoară cu o catedră proprie, și anume cea de Interpretare a muzicii populare la Școala din București și a primit titlurile de Artist emerit și laureat al Premiului de Stat.
