Liceul Pedagogic Baia Mare 1972-1977

Spune Rugăciune către Îngerul Păzitor, în fiecare zi de joi, pentru iertarea păcatelor și purificarea sufletului Din cele mai vechi timpuri, această rugăciune către Îngerul Păzitor se spune că poate face minuni cu cel care o rostește. Fă și tu acest lucru când problemele dau năvală și vei vedea diferența. Se rostește în fiecare zi de joi având puterea de a ierta păcatele și a purifica suflet...

Dacă citim Acatistul Bunavestire către Maica Domnului 40 de zile la rând ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos Dacă citim Acatistul Bunavestire către Maica Domnului 40 de zile la rând ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de...

LA MULTI ANI!!!

ÎN VIAȚA MEA A FOST O ÎNVĂȚĂTOARE

Pe drumul drept ce duce către școală,
O vezi ades trecând încet, tăcută...
Ca o crăiasă mirosind a flori de toamnă
Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.

Subțire, aplecată- ușor de spate,
Cu iarna-n păr și soarele-n privire,
Ea trece-ncet, salută pe oricare...
Mulți o iubesc... le-a fost învățătoare.

Își amintesc de alte vremuri...era toamnă,
Când a pășit întâia oară-n școală.
Pe umeri tineri ea purta codițe
și-o regăseai pierdută-ntre fetițe...

Părea o zână ruptă din poveste,
Cu chipul blând, cu degete subțiri,
Iar vorba-i caldă, blândă și domoală
Umplea de prunci micuța noastră școală.

Ea îi iubea, pe fiecare-n parte,
Îi îndruma pe căi bătătorite,
Ei culegeau din vorba sa povețe
și adorau să scrie și să-nvețe!

De unul nu-nvăța cât trebuia,
Doamna-l certa blajin, cu vorba-nceată:
„Copile, -n viață să sădești un pom
Și carte să înveți, ca să fii OM!”

Și cei mai mulți acum sunt domni cu carte,
Și de-s țărani sunt oameni de-omenie,
Când o zăresc trecând surâzătoare
Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”

Învățătorul? Ce-i învățătorul? E-o lumină,
Ruptă din Rai, menită să vegheze,
În codrul ăstei lumi este un pom...
Crește copii...din prunc, el face OM!
...........................................................
Pe drumul drept ce duce către școală,
Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.
Când o zăresc trecând surâzătoare
Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”

(Gabriela Munteanu)

Ultimele clipe și umanitatea

Imaginați-vă că sunteți la muncă în pauza de cafea și deodată amețiți. Vă treziți la spital, nu puteți mișca partea dreaptă a corpului și nu puteți vorbi. Vă e sete, vreți apă, vreți să întrebați pe cineva ceva, orice și cel mai important, vreți să fiți din nou bine.

După un timp, apare medicul care vă povestește ce s-a întâmplat: ați avut o criză epileptică din cauza unei tumori cerebrale despre care nu știați că ar exista. Ați rămas cu un deficit motor și cu o afazie (nu puteți vorbi) care ar trebui să se amelioreze măcar puțin sub tratament. Din păcate, sunteți unul dintre miile de pacienți de anul acesta care descoperă o metastază cerebrală a unui cancer dezvoltat altundeva în corp. Ați auzit de nenumărate cazuri de cunoscuți care au avut cancer și au decedat în scurt timp, însă...aveați atâtea planuri și atâtea dorințe, atâtea călătorii de făcut, iar acum nu mai puteți nici să vă întoarceți în pat, să mergeți până la baie sau să va îmbrățișați copiii până la moartea ce va surveni destul de repede.

Puneți-vă puțin în situația asta, oricât de mult v-ar încărca și gândiți-vă cât de mult v-ați dori în momentele astea ca medicul să continue să vă explice de fapt că lucrurile nu sunt chiar așa de rele: “Există o operație care durează circa o ora, e gratuită, nu vă deranjează părul în niciun fel, iar în urma ei aveți mari șanse să recăpătați vorbirea și forța musculară. Mai mult, dacă tumora primară se poate opera și vor avea efect chimio- și radioterapia, s-ar putea să trăiți la fel de mult ca un om fără cancer”

Și chiar și așa, dacă am pune răul înainte: dacă nu ar avea efectul scontat chimio- și radioterapia...operația vă ajută să câștigați câteva luni. Însă vor fi câteva luni cu o stare de sănătate care vă va permite să va spălați, să predați locul de muncă și poate chiar să călătoriți puțin. Însă, cel mai important, vă veți putea strânge la piept familia, veți râde cu ei și va veți bucura de fiecare clipă dintre cele puține care au mai rămas. Veți putea face ordine în suflet și veți căuta să aduceți un pic de pace în lume înainte să faceți dumneavoastră pace cu Universul.

Neurochirurgia oncologică nu e dorită în general de neurochirurgi: pacienții supraviețuiesc puțin, familiile sunt veșnic triste și consultațiile au întotdeauna un ton de pesimism în ele. Cel mai uman lucru pe care îl putem face noi, ca medici, ar fi să nu ne mai punem dorințele noastre în prim-plan și să încetăm să ne concentrăm pe latura negativă a lucrurilor , încercând să redăm oamenilor o viață de calitate în ultimele ei clipe. Nu e o șansă la un nou început, pe cât la un sfârșit demn, cu câteva ultime luni poate mai frumoase ca oricare altele din viață.

Articolul este scris la rugămintea unei paciente refuzate de un coleg din țară pe motiv că...oricum nu mai are mult de trăit. A bătut 450 de km să o operez în 45 de minute și tot în 45 de minute postoperator vorbea cu fiica ei și îi spunea că totul e în regulă. 36 de ore a stat în spital postoperator și a solicitat externarea pe proprie răspundere. Cine sunt eu să o mai țin, cm era firesc, încă 12 ore în spital? În fond, a ales să petreacă 12 ore alături de persoana (pe) care o iubea cel mai mult pe Pământ.

În cazul în care cunoașteți o persoană cu o metastază cerebrală, ajutați-o să îmi trimită RMN-ul și dacă îmi stă în putere să o ajut, o voi face cu drag. În fond, poate că e un gest mărunt, dar puțina viață rămasă e tot ce mai are. Și dacă nu cunoașteți, dați mai departe mesajul. Poate, la un moment dat, veți face un bine fără să știți.