20/11/2022
Ofițerul i-a spus: Doamne, coboară înainte ca copilul meu să moară. Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăiește. Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat.
Ioan 4. 49, 50
Isus și părinții (3) – Ioan 4. 46-54
Isus este la Cana Galileii; acolo, la o nuntă, a făcut un miracol notoriu schimbând apa în vin. La treizeci de kilometri se află un funcționar al curții lui Irod, al cărui fiu este grav bolnav. El decide să meargă să-l găsească pe Isus, care face minuni remarcabile și care cu siguranță își va putea vindeca copilul. Când a ajuns la Cana, l-a rugat deci pe Isus să vină după fiul său pe moarte. Isus îl pune mai întâi pe tatăl la încercare cu o remarcă care testează calitatea credinței sale. Are absolut nevoie de miracole pentru a crede? Dar timpul trece, iar tatăl îngrijorat îl roagă pe Isus să vină înainte ca copilul să moară.
Isus nu se mișcă. Îi spune tatălui să meargă acasă, pentru că fiul său este vindecat. Iar părintele, luându-l pe cuvânt, pleacă. Prin această frumoasă atitudine, acest părinte demonstrează că credința sa nu se bazează pe minuni, ci pe Isus însuși și pe cuvântul său. În timp ce este pe drum, cineva vine să-l informeze că fiul lui este mai bun. Febra l-a părăsit exact în momentul în care a vorbit Isus! Credința lui este întărită și toată casa lui este dusă să creadă!
– Isus nu acționează întotdeauna așa cm ne așteptăm, dar o face.
„El ne testează adesea credința, spre binele nostru. Dar nu depășește niciodată ceea ce putem suporta.
– El poate avea grijă de copiii noștri fără să fim prezenți, nu are nevoie de noi, dar are grijă de noi la fel de mult ca și de copiii noștri.
– Credința noastră îl cinstește și el îi răspunde.
Ia-L pe Isus pe Cuvânt!