Bacovia 78

Mosu’ a fost foarte ocupat cu copilasii mai mici, dar nu v-a uitat nici pe voi, copiii mai mari, sper ca ati avut un Craciun de colectie, va doresc Sarbatori cu liniste si pace in continuare, sa fiti ponderati si cu papa si cu udatura, sa aveti o vacanta de iarna frumoasa, si sa pasiti plini de energie si vioi in anul urmator. La multi Ani !

Ieri trebuia, pe ploaia care parea ca nu se mai sfarseste….

Ascultă Vocea lui George Bacovia la Radio România Cultural Astazi "Asculta Vocea" lui George Bacovia recitand RAR.http://www.radioromaniacultural.ro/RadioRomaniaCultural/asculta_vocea/45

𝐀𝐆𝐀𝐓𝐇𝐀 𝐆𝐑𝐈𝐆𝐎𝐑𝐄𝐒𝐂𝐔-𝐁𝐀𝐂𝐎𝐕𝐈𝐀 – 𝟒𝟑 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐦𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞

Poetă și memorialistă, profesoară în învăţământul secundar

N. 8 martie 1895, în oraşul Mizil, judeţul Prahova – m. 12 octombrie 1981, la București (înhumată în Cimitirul Bellu).
Fiica lui Șerban Grigorescu, negustor, și a soției sale Maria (n. Anastasiu); la 14 ani a rămas orfană de ambii părinți.
A absolvit Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti (1923) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1927).
Pe 28 iunie 1928 s-a căsătorit cu poetul George Bacovia (pe care îl cunoștea din 1916).
În 1930, după examenul de titularizare, a ales catedra de română de la Școala Normală de Fete din Bacău.
În 1933, soții s-au mutat în București, într-o casă modestă de pe strada Frăsinetului (azi, strada George Bacovia). În 1958, la un an după moartea poetului, casa a devenit muzeu. Agatha Grigorescu-Bacovia s-a dedicat total omagierii memoriei acestuia, atât prin lucrări biografice, cât și prin manifestări publice cu caracter cultural.

ACTIVITATE LITERARĂ:
A debutat publicistic cu poemul în proză „Când n-oi mai fi”, în revista „Scena” (1916).
A colaborat cu versuri, proză, recenzii și traduceri (din Jean Moréas și Paul Verlaine) la revistele: „Albina”, „Ateneu”, „Ateneul cultural”, „Cartea vremii”, „Căminul nostru”, „Cronica Moldovei”, „Curentul Bacăului”, „Gazeta literară”, „Jurnalul literar”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Mişcarea literară”, „Orizonturi noi”, „Rampa”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „România literară”, „Scena”, „Steaua”, „Universul literar”, „Vieaţa nouă” ş.a.

VOLUME:
● „Armonii crepusculare”, versuri, Tipografia Buciumul, 1923;
● „Muguri cenușii”, versuri, Tipografia Răsăritul, 1926;
● „Pe culmi de gând. Poezii”, Editura Cronicarul, 1934;
● „Terase albe (Proză marină)”, Editura Cartea Românească, 1938;
● George Bacovia, „Scrieri alese”, evocare și bibliografie de Agatha Grigorescu-Bacovia, Editura pentru Literatură, 1961;
● „Bacovia. Viața poetului”, memorii, Editura pentru Literatură, 1962;
● „Lumină. Poezii”, Editura pentru Literatură, 1965;
● „Poezii și proză”, Editura pentru Literatură, 1967;
● „Cu tine noaptea”, versuri, Editura pentru Literatură, 1969, „Versuri”, Editura Albatros, 1970;
● „Poezie sau destin. Viaţa poetei”, memorii, Editura Eminescu, 1971;
● „Bacovia. Poezie sau destin”, memorii, Editura Eminescu, 1972;
● „Efluvii”, versuri, Editura Cartea Românească, 1977;
● „Șoaptele iubirii”, versuri, Editura Cartea Românească, 1979;
● „Poezie sau destin. George Bacovia, ultimii săi ani”, memorii, Editura Cartea Românească, 1981;
● „George Bacovia. Posteritatea Poetului”, memorii, Editura „Bacoviana”,1995.

Inclusă în mai multe dicționare ale scriitorilor români și în antologiile: „Poeţi de la «Viaţa nouă»” (1968), „Cenaclul literar «George Bacovia» – Caiet 2 '68”, „Din lirica feminină românească” (1975), „Patru decenii de agitaţie şi propagandă” (1995).
A fost președinta cenaclului „George Bacovia” al Casei memoriale din București și membră a Uniunii Scriitorilor din România.

„Cînd a murit Bacovia, Doamna sa Agatha avea 62 de ani. La această vîrstă cele mai multe dintre femei își văd de bătrînețea lor. O luptătoare, încă energică, ea a început, însă, «bătălia pentru posteritatea Poetului», pe care a dus-o, cu excepțională abnegație, 24 de ani, pînă în 1981. Cu condeiul și cu vorba. S-a ipostaziat în biograf, memorialist, critic și istoric literar, realizînd ciclul de cinci volume «Poezie sau Destin», evocare și frescă a unei jumătăți de secol. A ținut – îmi spunea la 26 februarie 1980, cînd mi-a acordat un interviu – peste 150 de conferințe despre viața și opera lui Bacovia, în școli, instituții de cultură, cluburi sindicale, «s-a luat de gît cu editorii», a «deranjat» diverse «foruri» etc. A fost aproape mereu revendicativă, perseverentă, patetică. Nu s-a descurajat și n-a abandonat, cînd a întîmpinat rezistențe și refuzuri. Nu s-a temut că plictisește ori agasează. A folosit cm se zice acum toate oportunitățile și toate relațiile: literare, didactice, sociale. Grija sa primordială a fost ca Bacovia să nu lipsească din librării, și ca el să figureze în planurile mai multor edituri, precum și în diverse colecții. Pe lîngă aceasta, s-a preocupat de înființarea celor două case memoriale, de la București și Bacău, impunîndu-şi de fiecare dată vederile.” (Constantin Călin, „Agatha”, în: „Acolada”, nr. 11, noiembrie 2017, p. 9)

REFERINȚE:
Budău, Eugen. „Bacăul literar”, Iași, Ed. Universitas XXI, 2004, pp. 184-188.
Galben, Cornel. „Scriitori băcăuani. I”, Bacău, Ed. Corgal Press, 2012, pp. 201-204.

Titlul e cam aiurea, na….gramatica e desueta…dar…putin parfum de la Batrana Doamna a Europei, asa mai low cost….de la fiecare d**a necesitati, fiecaruoa d**a posibilitati, d**a cm ne instruia Tovarasul.

Vienna Classic Orchestra Bacău Cumpara bilete la BACAU VIENNA CLASSIC ORCHESTRA, 6 decembrie 2024, Teatrul de Vara Radu Beligan, Bacau.

In caz ca nu stiati ce sa faceri zilele urmatoare.

Vă așteptăm! 19-22 septembrie!

Pastel II - George Bacovia

- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.

Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut in zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare…

- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamna
Și frunza de ce pică.…

Savoy - Adio pica frunza ! Compozitor:Marian Nistor, Versuri :George Bacovia. A venit anotimpul melancoliei: toamna. Natura isi schimba hainele verzi c...

Festivismul local da in clocot azi. Maine trecem la ale noastre, muraturi, cules poama….

GEORGE BACOVIA

143 de ani de la nașterea poetului băcăuan
Cronologie:
1881, 17 septembrie (stil nou). Se naşte în Bacău, pe strada Roman nr. 103, la „oarile 2 p.m.” (dar e declarat la Starea Civilă în ziua următoare), Gheorghie Vasiliu (George Bacovia), în familia lui Dimitrie şi Zoe Vasiliu, care mai avea trei fete. După el, vor mai avea patru copii.
1894, l iulie. Absolvă, cu o întîrziere de doi ani, Şcoală de Băieţi Nr. l din Bacău, cunoscută ca „Şcoala lui Platon” (Constantin).
1894, 25 august. Este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand” din Bacău, care va fi transformat în liceu în anul 1897.
1895, 3 iulie. Zoe Vasiliu cumpără casa de pe strada Gimnaziului Ferdinand nr. 4 (actuala Casă Memorială „George Bacovia”).
1899, 20 martie. Debutează în „Literatorul” cu poezia „Şi toate”, semnată V. George.
1899, 21 mai. I se acordă Premiul I cu cunună la concursul de desen organizat de Societatea Literară şi Ştiinţifică „Tinerimea Română”.
1899-1903. Trece clasa a V-a după un an de pregătire în particular, în clasa a VI-a manifestă un uşor reviriment, clasa a VII-a decurge normal. I-au fost profesori: Panaite Topliceanu, Lascăr Veniamin, G. Ibrăileanu, Dimitrie Nanu, D.D. Pătrăşcanu.
1903, 19 septembrie. Intră în posesia certificatului de absolvire a studiilor liceale, care echivala cu diploma de bacalaureat.
1903, 7 octombrie. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti.
1903-1904. Publică 19 poeme în „Vieaţa nouă”, „Mărgăritarul” (Bucureşti), ,,Arta” (Iaşi), semnate G. Bacovia. Pseudonimul „Bacovia” e ales din cauza inflaţiei numelui de Vasiliu în Bacău şi în Moldova, dar şi pentru că se potrivea cu înclinaţiile sale bahice.
1907. E exmatriculat din facultate. Cere să fie înscris în anul II la Facultatea de Drept din Iaşi. I se aprobă cererea sub condiţia „de a urma cursurile la care n-a trecut examene”.
1911, l octombrie. Publică, în „Versuri şi proză” (Iaşi), sub pseudonimul G. Andoni, poemele „Plumb” şi „Tu ai murit...”.
1911, noiembrie. Trece examenul de licenţă „cu patru bile roşii”. Îşi scoate „Cartea de avocat” la Colegiul de Avocaţi din Bacău.
1912-1915. „Slujbe de birou”, cu retribuţii mici.
1912. Se reîntoarce în Bucureşti. Publică în revista „Flacăra” şi în „Românul literar” poeziile: „Nervi de toamnă”, „Amurg antic”, „Poemă în oglindă”.
1914. Colaborează în mod susţinut la „Seara” (5 poeme) şi la „Noua revistă română” (6 poeme).
1915, mai. Editează, împreună cu Ion Iordăchescu-Amaru şi cu Şmil Kraus (K. Semil), la Bacău, revista „Orizonturi noi”, în care publică poeme sub pseudonimele Geovas, Vag şi Bob.
1916. Tipăreşte volumul „Plumb”, în 500 de exemplare. În februarie şi martie, apar recenzii la carte: „Flacăra” (Spiru C. Hasnaş), „Viaţa nouă” (Ovid Densusianu), „Curierul Bacăului” (Odin), „Noua revistă română” (Felix Aderca), „Cronica” (Ion Vinea), Convorbiri literare” (Eugen Ciuchi).
1916, l5 iunie. E numit copist în Direcţiunea Învăţămîntului Secundar şi Superior.
1918, iulie. Publică, în „Literatorul”, poemul în proză „Van” şi poezia „Nocturnă”.
1919, 15 ianuarie. Publică, în „Cartea vremii”, poemul „Vînt”, singurul în acest an.
1920, 2 decembrie. E numit şef de birou clasa a III-a la Direcţiunea Generală a Asistenţei Sociale din Ministerul Muncii.
1921. E prezent în „Antologia toamnei”, scoasă de Ion Pillat la Editura „Viaţa Românească”.
1922. Se retrage la Bacău. Stare critică a sănătăţii. Indispoziţii, evitarea celorlalţi, autoclaustrare.
1923, martie. Publică în „Cugetul românesc”: „Şase poeme în proză”, „Tîrziu”, „În cafeu”, „Van”, „Întunerec”, „Ninsoare”, „Moină”.
1923, octombrie. I se distribuie unul din premiile Ministerului Cultelor şi Artelor (6.000 lei).
1924. La o tipografie din Râmnicu Sărat, apare ediţia a II-a din „Plumb”. Pe 14 iulie, moare, la 79 de ani, Dimitrie Vasiliu, tatăl poetului.
1925, martie. Sub îngrijirea lui Grigore Tabacaru şi a sa, apare, la Bacău, revista lunară „Ateneul cultural”, în care publică poezii şi primele fragmente din romanul „Dintr-un text comun/ Cântec târziu”.
1925, septembrie. Grigore Tabacaru semnează în „Ateneul literar” articolul „Bacovia”, un portret bazat pe amintiri comune (cei doi erau veri şi apropiaţi ca vîrstă).
1926. Funcţionează ca profesor de desen la Şcoala Comercială şi la Şcoala Normală de Băieţi din Bacău. Este premiat de Societatea Scriitorilor Români pentru „Plumb”, cu 10.000 lei. Apar volumele „Scântei galbene” (Bacău) şi „Bucăţi de noapte” (Bucureşti).
1927, mai. Acordă, în locuinţa din Bacău, primul „interviu”, luat de I. Valerian, redactorul revistei „Viaţa literară”.
1928, 28 iunie. Se însoară, la Bucureşti, cu Agatha Grigorescu, profesoară şi poetă, pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă. El are 47 de ani neîmpliniţi, ea – 33.
1929. Apare volumul „Poezii. Plumb – Scântei galbene”, la Editura „Ancora” S. Benvenisti & Co., în 3.000 de exemplare, cu dedicaţia „Doamnei mele Agatha”.
1929, noiembrie. Devine directorul revistei „Orizonturi noui”, serie nouă.
1930, 15 ianuarie. E încadrat ca redactor şi bibliotecar la Direcţia Educaţiei Poporului de pe lîngă Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.
1930, iunie-septembrie. Colaborator la „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”. La editura revistei „Orizonturi noui” apare placheta „Cu voi...” (29 de poeme), într-un tiraj de 300 de exemplare. Se întoarce la Bacău împreună cu Agatha care, după examenul de titularizare, a ales catedra de română de la Şcoala Normală de Fete din acest oraş.
1931, 17 februarie. Moare Zoe Vasiliu, mama poetului. Osemintele i-au fost depuse în alt loc de veci din cimitirul comunal decît cele ale soţului, fapt care confirmă existenţa unei înstrăinări între cei doi.
1931, 9 noiembrie, „ora 4,12 minute”. Se naşte, la Bacău, Gabriel Bacovia (alintat „Briel”), crescut în cultul tatălui. (A murit în Căminul de Bătrîni din oraşul natal, la 24 ianuarie 1999.)
1932, 24 martie. Regele Carol al II-lea îi acordă „Meritul cultural” pentru „Litere şi Opere literare”, medalie clasa a II-a.
1932, septembrie. Participă, împreună cu surorile, frații şi nepoţii, la vînzarea definitivă a casei moştenite de la Zoe Vasiliu.
1932, 19 decembrie. Societatea Scriitorilor Români îi acordă, de la 1 ianuarie 1933, o pensie de 1.000 de lei.
1933, octombrie. Se mută în casa nouă de pe strada Frăsinetului din Bucureşti (actuala Casă Memorială), construită cu banii împrumutaţi de Agatha de la Casa Corpului Didactic şi cu cei din vînzarea casei de la Bacău.
1934, aprilie. Iese volumul „Poezii”, contractat cu Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, cu un tiraj de 2.000 de exemplare. I se acordă Premiul Naţional de Poezie ex aequo, în valoare totală de 100.000 lei.
1935, 27 noiembrie. Prin Decret Regal i se conferă „Meritul cultural” pentru „Litere şi Opere literare” (în grad de) „Cavaler cl. a II-a”.
1936. Apare volumul „Comedii în fond”, la Ed. „Universala” Alcalay Co., semnat G.V.-Bacovia.
1944. Apare volumul de „Opere” (3.226 de exemplare), în seria „Ediţii definitive” a Fundaţiei pentru Literatură şi Artă. Vladimir Streinu îl include cu 14 poeme în antologia „Literatura română contemporană”.
1945, 1 septembrie. E angajat bibliotecar la Departamentul Minelor şi Petrolului.
1946. Apare, la Editura Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, în 1.050 exemplare, volumul „Stanţe burgheze”.
1947, 10 iulie. E sărbătorit „acasă”, la Bacău, în Sala Teatrului (conferinţă despre opera sa, recitări, cîntece, balet, ovaţii).
1949-1955. Deşi nu e interzis, e marginalizat.
1950. Se rectifică actul de naştere al poetului: „acesta se va numi Gheorghe Vasiliu Bacovia”.
1953, 12 august. Încheie un contract cu Editura de Stat pentru Literatură şi Artă pentru o antologie (1.004 versuri, 3.000 exemplare).
1954. Înregistrează 28 de poeme la Radio.
1955, l decembrie. I se acordă o „pensie de onoare” de 2.000 lei pe lună.
1956. Publică în „Gazeta literară”, „Tînărul scriitor”, „Steaua”, „Scrisul bănăţean”, „Flacăra”, „Scînteia”. Intră pe făgaşul „reconsiderărilor”. Scriu despre el: A. E. Baconsky, Georgeta Horodincă, Ion Vitner, George Munteanu, Marin Bucur, Emil Manu, Petre Pascu, Teodor Vârgolici. E descoperit de compozitori. Compun lieduri pe versurile sale: Paul Jelescu, Zeno Vancea, Gh. Dumitrescu, Felicia Donceanu, Bogdan Moroianu, Doru Popovici. Apare, la ESPLA, în 6.000 de exemplare, volumul „Poezii”.
1956, 14 decembrie. Atinge apogeul satisfacţiilor personale. E sărbătorit cu prilejul împlinirii a 75 de ani la „Castelul Nababilor” de pe Calea Victoriei. Lîngă Bacovia e aşezat Tudor Arghezi, cei doi aprinzîndu-şi, la un moment dat, ţigările unul de la altul. După primirea Ordinului Muncii clasa I (acordat în septembrie), poetul citeşte un cuvînt de mulţumire. Întreaga festivitate, numită de el „nunta cu garoafe albe”, a fost filmată (prima şi singura lui filmare).
1957, miercuri 22 mai, ora 8,20. Moare în casa de la Bucureşti, din cauza unui „neoplasm vezical”. Peste două zile e înhumat, „fără preot” dar cu bătăi de clopote, la Cimitirul Bellu. Conceput politic, necrologul semnat de Uniunea Scriitorilor şi Ministerul Învăţămîntului şi Culturii a insistat pe faptul că poetul, tratat odinioară cu „odioasă nepăsare”, şi-a dobîndit „preţuirea meritată” abia după „instaurarea regimului democrat-popular”.
Bibliografie:
Călin, Constantin. „Cronologie”, în vol. „Opere. Poezie și proză. Alte scrieri” de George Bacovia, ediție îngrijită de Constantin Călin, Bacău, Ed. Babel, 2011, pp. XI- # # .

Rar - George Bacovia

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cm mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

Sa mai aprofundam.

Cine a fost marea dragoste a lui George Bacovia - Ana are carti! Poetul George Bacovia nu a avut o viaţă sentimentală tumultuoasă. Cea mai mare poveste de dragoste a trăit-o alături de Agatha, care i-a devenit şi...

La multi ani in nemurire !

Astăzi se împlinesc 143 de ani de la nașterea poetului! 📖 💜 Care este poezia preferată?