04/10/2026
EDUlița
Pe-o colină cu izvoare,
Sub un cer scăldat de soare,
Paște EDU, cătinel,
Două capre lângă el.
Una-i sură, barbă lungă,
Cântecelele-s de strungă,
,,Tradiția”-i zic în sat,
Că-i bătrână și-a-nvățat.
Alta-i albă și zglobie,
Sare garduri, sare-n vie,
Cu divaisul prins la gât,
,,Inovația” - și-atât!
Și-ntr-o zi, pe la răscruce,
Prind caprele a se duce
Fiecare-n drumul său,
Și lui EDU-i e cam greu.
Sura zice: „Hai la stână,
Unde-i pâine și fântână!”
Alba zice: „Hai la munte,
Unde-s drumuri noi și punte!”
Dar din codru, pe furiș,
Iese lupul din tufiș,
Lupul ,,Copy-Paste”, e hoțul,
Ce-nghite gândul ca bo(ț)ul.
Subțirind glasul, șiret,
Ca al caprei albe, încet:
„Lasă cartea, lasă gândul,
Ți-l dau eu gata, cu strânsul!”
EDU stă și se tot frânge,
Inima-n el parcă plânge...
Când din vale, la Ozana,
Luminată e Icoana...
Blând glasul dascălului
Arde ochii lupului.
Fuge lupul, rușinat,
Că minciuna s-a aflat.
Creangă vine, ceter drag,
Cartea-i sub braț stă, ca steag,
Și privirea lui, e rază,
Lumânare ce veghează,
Caldă ca un foc de vatră,
Limpede ca apa-n piatră.
„Măi băiete, nu te teme,
Am trecut și eu prin vreme:
Am cetit Ceaslovul greu
Și-am scris pe tăbliță, zău,
Dar am scris și carte nouă,
Cu metodă ca de rouă:
Capra albă, singurică,
Face zgomot și-i nimică;
Capra sură, de-i lăsată,
Muzeu rămâne, uitată.
Pune-le-n aceeași bancă:
Alba-nvață, Sura-i stâncă
Lumină, din amândouă,
Ulița-i școala cea nouă.”
Dus-a fost... în asfințit,
Dar povața n-a pierit:
A rămas în EDU, vie,
Ca o candelă-n chilie.
Și-așa, EDU, cu-a lui maluri,
Poartă-n lume, peste dealuri,
Vocea dascălului bun,
Ca un far pe orice drum.
În preajma Zilei Internaționale a Educației, 5 Octombrie, le mulțumim celor care au păstrat cartea vie de la Ceaslov până la ecran. Să aveți răbdarea tradiției, curajul inovației și bucuria de a vedea cm crește fiecare copil. La mulți ani!”
