NovaMente

Noi astăzi ne bucurăm de vremea frumoasă, admirăm cerul și lăsăm razele soarelui să ne mângâie.
Voi ce faceți în acest weekend?

În aceasta seara va invitam sa priviți cerul!
Un adevărat spectacol care nu incape intr-o poza!

cm te simti ?
Obosit sau energic? Vesel sau trist? Slab sau puternic?
Dar de fapt cine decide asta, cm sa te simti tu?
Poate ca experientele anterioare sau vocea interioara, una dintre ele, care striga cel mai puternic.
Nunu, hotarat lucru, partea rationala stie cel mai bine. Da, avem mai multe parti dar stiai si asta deja😇. Ca mai mereu una dintre ele iti transmite ceva.
Si apoi, daca tu spui ca te simti obosit, pe harta ta asa este. Sau trist, sau indragostit!
Pare evident, as zice.
Un detaliu aici. Relational, un prof iti va spune ca poti sa tragi de tine, ca mai poti inca, ca nu esti obosit. Si un iubit/o iubita va spune ca nu arati de fapt indragosteala iar tristetea este doar un moft.
Ramai acolo un moment, acum mai priveste inca o data, cm e de fapt?

De ce?
De ce tocmai mie?
De ce acum?
De ce mi s-a întâmplat asta ? ...și lista de ce-urilor poate continua zi de zi, la nesfârșit.
Așa că poți să te întrebi, liniștit, în continuare. Sau poți să faci pace cu tine, să lași să curgă. Și după un timp să realizezi că nu ai murit atunci, acolo, că nu ți-ai pierdut mințile. Că ai putea ieși din nou, iubi din nou, crede din nou.
Și realizezi cât de puternic ești. Sau cât de mic ai fost atunci, fără experiență, sau încăpățânat. Oricum, realizezi ceva despre tine. Nu?
Data viitoare când se întâmplă poate te încordezi mai puțin. Sau privești mai clar, că ai mai fost acolo și știi că ai izbandit.
Așa că lucrurile pot fi simple dacă alegi să le privești simplu.
Orice provocare vine la pachet cu o experiență care te ajută să crești, orice problemă vine la pachet cu o soluție. Normal că atunci faci ce poti cu ce resurse ai!
Așadar tu de care parte a de ce urilor ești?

Tu ce faci în aceasta zi frumoasa de toamna ?

Ești prins mereu între ceea ce vrei, ce îți place ție și ceea ce vrea, ceea ce ii place celuilalt.
Este minunată suprapunerea dar destul de rar întâlnită, și totuși parcă nu ai renunța. Cum să faci oare să reziști?
Păi, ai putea să nu te mai gândești, să mergi așa din inerție sau să înțelegi că nu despre asta este vorba și că uneori poate să îți placă și ție acel ceva dacă îl privești cu alți ochi , dacă vrei măcar pentru o clipa să te uiți de după colțul din stânga și nu din dreapta, de unde te-ai uitat până acum.
Poate vei înțelege că nu întotdeauna deții adevărul suprem ci uneori numai frântura pe care ochii tăi pot să o vadă.
Și atunci poate în acele momente este înțelept să îți placă și ce vrea celălalt. Ce zici vrei sa încerci ?

Și după ce ai ieșit viu din adolescență, cumva timpul trece repede sau acid, blând sau iertător, placid uneori. Iți vezi de ale tale, ești atent să nu deranjezi, ai inteles că alinierea la plăcerile și nevoile celorlalți, de fiecare dată aduce liniște. Din ce în ce mai des ai ajuns să cauți perfecțiunea în faldurile perdelei, în finalizarea sarcinilor, în a merge pe ață în relații. Să zâmbească toți, să fie încântați de tine.
Tu unde esti în aceasta poveste? Adică tu când râzi? E bine acolo la tine?

"Prietenii, oamenii în care am cea mai mare încredere, acum și sper în viitor, sunt cei cărora le povestesc orice și îmi oferă cele mai bune sfaturi."

Pana aici totul în regula, doar un gând, bune pentru cine?! Pentru tine sau pentru ei?
Oare inteleg in ce situatie te afli, țin cont de trecutul tău sau de al lor?
Daca sunt prieteni buni sau nu, nu prea stii, timpul are puterea de a desluși misterul însă până atunci poate ar fi bine sa asculți si o voce de mama, de tata, de prof drag tie si, daca se aude, chiar vocea ta interioara.
Ce zici, la tine ce suna mai tare in minte?

Gresesti uneori. Altii ar spune ca deseori. Aproape de fiecare data iti dai seama sau ti se atrage atentia.
Azi asa, maine asa, stii ca esti mereu inteles de cei din jur.
Bun si unde te opresti? Sau, sa ne gandim, cm trec greselile astea pe langa tine, prin tine?
Intr-un scenariu mai gri, gresesti o data de vorba aia romaneasca, nu te mai speli cu toate apele!
Cumva, sa intelegi ca orientarea asta spre a te ierta singur si a fi iertat functioneaza numai daca intelegi bine si pe deplin urmarile. Nu?
Tu ce zici? Unde este limita?