Biblioteca „George Bacovia” a C.N. „Ferdinand I”

Cântecul folk pe versurile poeziei „Moartea căprioarei” interpretat de frații Chiriac ne-a marcat adolescența, în anii 1983-1989.

Azi despre Nicolae Labiş ⭐⭐⭐⭐⭐
Supranumit de cãtre criticul Eugen Simion “buzduganul unei generaţii”, Nicolae Labiş a fost o personalitate fulgerãtoare şi un talent de excepţie, stins prea devreme, dar care ne-a oferit moştenirea sensibilitãţii şi geniului sãu poetic prin care a încercat recuperarea vechilor valori, a esenţei artistice supuse dezagregãrii de cãtre noua ideologie. Labiş a simţit cm politicul sugrumã literatura şi a luptat pentru repunerea în drepturi a poeziei ca mesaj al libertãţii şi reînnoirii.

2 decembrie 1935 se naste Nicolae Labis, în Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judetul Suceava.
10 decembrie 1956 noaptea. Este accidentat de un tramvai în statia de vis-ă-vis de Spitalul Coltea. Va dicta prietenului său Aurel Covaci cele 11 versuri dintre care primul este:"Pasărea cu c**t de rubin...".

Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc Eugen Jebeleanu, Gheorghe Tomozei si Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeste Moartea căprioarei. Este înmormântat la cimitirul Bellu după ce convoiul face un ocol prin fata mormântului lui Mihai Eminescu.

“Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară-tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!” (“Moartea cãprioarei”)

RESPECT!

LECTURA PE FRÂNGHIE - o prezentare inedită a cărții preferate la Biblioteca „George Bacovia”