Claudia Clicinschi - Coaching & Training & Dezvoltare Integrată

„Cine a făcut, de fapt, fapta bună?”
Despre educație și coaching.

Ștef lucrează de ceva ani cu un coach (nu subsemnata, că deh, nimeni nu-I profet în țara lui!) și la finalul unei sesiuni a ieșit foarte entuziasmat de descoperirile făcute, dar și de cadoul mai puțin obișnuit pe care l-a primit.

Coach-ul a renunțat la banii cuveniți pentru sesiune și a decis ca suma să ajungă la tânărul nostru, cu o mică înțelegere: jumătate din bani să fie donați către o cauză aleasă de el, iar cu cealaltă jumătate să-și ia un cadou de ziua lui.
Prin urmare, un spital, niște pisici, câțiva căței și magazinul Altex s-au bucurat alături de el.

Povestea s-ar fi încheiat aici dacă el nu ar fi pus pe masa o dilemă morală surprinzător de serioasă: Cine a făcut, de fapt, fapta bună?
Coach-ul, pentru că a venit cu ideea și a renunțat la banii cuveniți pentru sesiune?
El, pentru că a donat efectiv?
Noi (părinții), pentru că am finanțat întreaga operațiune?

Răspunsurile la care am ajuns au fost departe de a „pune degetul” pe unul dintre cei trei actori și de a-l încorona drept „făptașul binelui”.

Binele în lume are șanse mai mari să se propage atunci când pentru el se construiesc alianțe: între oameni care au inițiativă, oameni care văd dincolo de „dreptul ce li se cuvine”, oameni integri, care își respectă cuvântul dat și nu sunt tentați să „trișeze”, oameni dispuși să investească financiar și oameni care au încredere în competențele și judecata altor oameni. Prin urmare, am „pus degetul” pe… împreună.

Valoarea unei promisiuni nu stă în intenție, ci în acțiunea dusă până la capăt. O promisiune își dovedește valoarea abia atunci când este respectată, și mai ales dacă o faci fără a-ți pune problema că cineva te verifică. Exact în acest spațiu se face diferența dintre valorile declarate și valorile trăite.

Învățarea reală are loc în contexte reale, nu doar în exerciții imaginare. Copiii învață generozitatea și integritatea nu atunci când discută ipotetic ce bine ar face „dacă ar avea bani”, ci atunci când sunt puși în situația de a decide având resursele în mână. Abia acest tip de experiență îi ajută să înțeleagă libertatea alegerii, responsabilitatea care vine odată cu ea și să învețe să gestioneze trăirile care pot pune integritatea la încercare.

Educația nu este doar despre discursuri motivaționale, ci despre situații reale, trăite, cu bani adevărați și alegeri adevărate.

Rolul adultului (coach sau părinte) nu este să fie sursa binelui, ci arhitectul contextului în care copilul învață să facă binele. Aici se face diferența dintre control și educație: nu doar îi spui ce este bine, ci creezi și cadrul în care copilul poate descoperi singur ce înseamnă binele și ce costuri presupune el (exterioare și… interioare).

Deseori, cea mai utilă formă de educație nu este o prelegere suplimentară,
ci o situație reală, cu un pic de haos, niște bani pe masă și o întrebare care îi pune pe adulți pe gânduri.

Iar ceea ce a „uns pe suflet” mama din mine a fost întrebarea în sine: „Cine a făcut, de fapt, fapta bună?”, nu o discuție focusată exclusiv pe cât și unde s-a donat.

Și pentru că binele se face pornind de la o inițiativă, vă provoc și pe voi la o intrebare, un răspuns și o acțiune: Cum arată pentru voi binele din lume și ce promiteți să faceți și chiar faceți, azi (de-o fi să „pice cerul și pământul”), pentru a contribui la construcția lui?

Mulțumiri calde Coaching cu Elisabeta Stănciulescu și echipa pentru inițiativă și pentru cadrul de învățare creat.
Felicitări Stef pentru integritatea dovedită în fapte, nu doar în vorbe.
Și da, felicitări și nouă, părinților, pentru că alegem să susținem un proces de educație sănătos, trăit, nu doar declarat.

Doar o persoana deschisă la învățare poate formula recunoștință pentru momentele în care a simtit că ”ai dat de pereți” cu ea ”de nu s-a văzut” și poate recunoaște că unele dintre cele mai valoroase momente dintr-un proces de transformare nu sunt cele confortabile, ci cele care...dor.

”Puțini sunt oamenii care primesc mesaje de la mine, mesaje care au ca scop mărturisirea onestă a recunoștinței pe care o port față de acei oameni.
Prin urmaaaaare....Claudia....îți sunt profund recunoscătoare pentru tot know how-ul pe care mi l-ai pus pe tavă anul acesta! Și acum mă lup cu el să-l înteleg cu adevărat și să-l încorporez sănătos. Au fost, anul acesta, vreo două momente în care "ai dat cu mine de pereți" de nu m-am văzut. Două întrebări simple (una în primavară, alta în vară) de mi-au blocat minte instant. Ambele întrebări au venit in the lowest points of my life și m-au pus în fața unei realități greu de ignorat: faptul că mă cunosc foarte puțin.
Pentru cele două întrebări (nu mai zic care sunt acelea) îți foarte mulțumesc!
(…)MEGA, MEGA PROFUND RECUNOSCĂTOARE! Îți mulțumesc pentru toate vorbele înțelepte și sper ca 2026 să te țină tot atât de înțeleaptă pe cât ai fost anul acesta. Nu de alta, dar eu mai am multe de învățat de la dumneavoastră😂😂😂”

Uneori, cel mai mare dar pe care îl poate oferi un coach nu este confortul și mângâierea egoului beneficiarului, ci o întrebare care „blochează mintea instant”, pentru că atinge o zonă insuficient explorată de acesta. O întrebare care poate dărâma o poveste pe care și-o repetă de ani de zile sau îl pune în fața „unei realități greu de ignorat”: faptul că se cunoaște foarte puțin.

Acest tip de moment este adesea descris ca „datul de pereți”, dar nu are nimic de-a face cu brutalitatea sau forțarea. Mai degrabă, are rolul de a crea o pauză de sens, un spațiu de observare și reflecție în care vechile explicații sunt puse în stand-by, alte perspective sunt explorate, iar învățarea profundă poate începe cu adevărat.

Disconfortul care apare aici nu este un semn că procesul nu merge bine, ci că a devenit relevant. În lipsa acestor momente, se riscă rămânerea într-o zonă sigură, dar sterilă, în care se produce doar o rafinare a aceleiași perspective despre sine și nu o transformare cu adevărat.

Iar, uneori, cea mai mare transformare începe exact în momentul în care confortul se oprește și disconfortul învățării este îmbrățișat.

Când ai alături oameni minunați, provocările sunt mai ușoare și aventura mai frumoasă!😘

Mulțumesc,
Diana Sanda Balta
Cristian Barleanu
Gabi Iscu
Elena Solomon
Karpfen Ramona-Maria
Diana Ursan!

Sunteți tare faini!🤗🥰

Dintre feedback-urile de la finalul întâlnirii:

"M-am simtit antrenata si (...) am vazut si niste solutii de care am nevoie!"
”Da, treci la treabă!”

O sesiune care s-a finalizat cu un nivel crescut de energie si entuziasmul de a testa soluțiile identificate, foarte clare și la îndemână!

Entuziasmul poate fi una dintre emoțiile care au puterea de a te mobiliza să acționezi în direcția atingerii obiectivelor tale, la fel cm și frustrarea, mândria, frica, curiozitatea, încrederea etc. pot face asta. Important este ca în fiecare context să o/le identifici pe cea/cele care te determină să ”treci la treabă, orice ar fi” și să o/le transformi într-un aliat emoțional care te însoțește atât cât este sănătos, necesar și suficient pentru ca tu să rămâi motivat să acționezi.

Aliatul emoțional (cu rolul de motor emoțional) poate fi o emoție predominantă sau chiar un cumul de emoții contradictorii (pe care este absolut firesc să le simți în același timp) și se poate schimba în funcție de etapa de implementare a unui plan de acțiune mai amplu pe care îl ai. De exemplu, poți începe un program de perfecționare pentru că te simți frustrat față de colegii tăi, dar pe parcurs, ceea ce te face să continui poate fi entuziasmul dat de ceea ce ai descoperit și curiozitatea de a afla mai multe. Și la final poți identifica din nou emoția cea mai puternică care te împinge să faci primul pas către nivelul următor.

Desigur, a descoperi motorul emoțional nu este suficient pentru a reuși să-ți atingi obiectivele, însă crește considerabil șansele de a rămâne conectat cu procesul care duce la atingerea lor.

Suntem ființe umane și orice am face, trăim emoții! Este în puterea noastră să alegem dacă ne aliem cu cele care ne fac să înaintăm sau cu cele care ne țin în loc!

Ramona Chivu - Coaching & Dezvoltare Integrată

Teamwork makes the difference!

With:
Ramona Chivu - Coaching & Dezvoltare Integrată

Coaching psihosociologic, modelul Elisabeta Stanciulescu

Uite așa arată o echipă care lucrează cu multă seriozitate, concentrare și relaxare (Da, da! Se poate să fii concentrat și relaxat în același timp!) pentru a obține un plus de productivitate și de stare de bine SCOP* care să crească atât performanțele ei viitoare, cât și ale elevilor cu care lucrează!
A fost o altă întâlnire din cadrul programului nostru de coaching-dezvoltare cu multă conectare, onestitate, deschidere la împărtășire, corelații stabilite și restabilite și conștientizări dintre cele care dau startul schimbărilor constructive și sustenabile: ”am conștientizat că, de fapt, lucrurile stau altfel de cm credeam”!
Felicitari, dragilor pentru deschiderea la învățare ca să transformați școala voastră intr-o ”Scoală de 10+”!

*SCOP - Sănătos-Constructiv-Onest-Productiv
Despre SCOP va povestim mai multe într-o postare viitoare!