Renașterea Arad cu Sonia Vezan - curs de pregătire pentru naștere

Follow your ❤️

All of this 💚 @happycosleeper #milkitivity__#breastfeedingmom#breastfeeding#mom#igers#mommylife#honestmotherhood#mommylifestyle#momsofinstagram#Honestlyparents#ig_motherhood#motherhoodintheraw#unitedinmotherhood#momlife#breastfeedingmum#liquidgold#breastfeedingsupport#babiesofinsagram#postpartum#breastfedbaby#responsiveparenting#breastfed#attachmentparenting#gentleparenting#supportisbest#normalizebreastfeeding#cosleeping#bedshare

Nu am fost niciodată meniți să trăim așa❗

Vrei să știi de ce ești atât de obosită?
Nu este doar pentru că bebelușul tău se trezește toată noaptea. Nu este doar pentru că alăptezi 24/7. Nu este din cauza nevoilor biologice ale bebelușului.

Este pentru că nu am fost niciodată meniți să trăim așa. În atât de multă izolare. Atât de singuri. Am fost făcuți pentru un SAT . Am fost menite să stăm în pat săptămâni / luni, hrănindu-ne și dormind cu noul născutul , în timp ce mamele, bunicile, surorile, verișoarele , vecinii și prietenii noștri ne-au ajutat.

Dar azi nu mai există nici o mamă care să ne aducă mâncare și apă. Nici o bunică care gătește mesele. Nici o soră care să se joace cu ceilalți copii. Fără verișoare care împăturesc rufele. Fără vecini care să aibă grijă de casă și fără prieteni care să ofere sprijin.

Viața modernă este în conflict constant cu creșterea copiilor și cu nevoile noastre biologice. De la revenirea la locul de muncă prea devreme la puțin sau deloc sprijin în perioada postpartum.

Adevărul este că prea puțini dintre noi sunt destul de norocoși să aibă totuși pe cineva care să lase o masă caldă, dar nu suficient de norocoși să intre înăuntru. Și nu este vina lor. Nici ei nu au avut un sat. Nu a existat niciodată o mamă care să le aducă mâncare și apă. Niciodată o bunică care să le gătească mesele. Niciodată surorile care se joacă cu ceilalți copii ai lor. Niciodată verișoarele împăturind rufele. Niciodată vecinii care au grijă de casă și niciodată prietenii care oferă sprijin.

Bebelușii noștri sunt concepuți biologic să se trezească des și să mănânce des. Suntem proiectați biologic pentru un SAT .

❤️Fii blândă cu tine și cu copilul tău. Nu am fost niciodată meniți să trăim așa.❤️

✨IT TAKES A WHOLE VILLAGE TO RAISE A CHILD✨

Femeile devin un templu atunci când o nouă viață ia formă în interiorul lor. Protejăm viața, dar nu venerăm templul. Nașterea este binecuvântarea supremă, care impune respect și intimitate.
Vă invităm la cea mai mare conferință din țară cu tematica "Nașterea - eveniment transformațional în viața femeii", într-un format unic: dr. Cioată Bogdan, medic primar Obstetrică - Ginecologie, Șef - Secție Obstretică Regina Maria Timișoara, dr. Lacziko Szidonia - medic primar Obstretică - Ginecologie, supraspecializare Medicină Materno-Fetală, consilier în alăptare IBCLC, Mihaela Stroe, sociolog, coach la nivel de identitate personală și analist comportamental, Ditta Depner, terapeut holistic de traume prenatale si postnatale.
Printre subiectele abordate de către invitați amintim: frica de naștere, care sunt recomandările internaționale și cele din Ghidul Societății de Obstetrică și Ginecologie din România, care sunt beneficiile unei nașteri blânde, ce presupune ora magică, atenția acordată alimentației în sarcină, în perioada alăptării și diversificării, de ce este necesar un plan al nașterii, importanța setării mentale - gândirea pozitivă, încrederea în puterea interioară, vindecarea traumelor.
Durata evenimentului - 10:00-16:40.
În costul biletului sunt incluse băuturi și degustări.
Partener principal - Thermomix România.

LINK PT EVENIMENT IN PRIMUL COMENTARIU

In sfarsit!!!

Viitorul tatic are voie in sala de travaliu, alaturi de viitoarea mama, ca sa-si intampine IMPREUNA pruncul, din primul moment d**a nastere.

Anunt facut astazi, 27.05.2021 de catre Ministerul Sanatatii din Romania.

👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏

A venit si vremea taticilor alaturi de mama si bebe in orice maternitate!!

NU ESTE LEGAL, SA VI SE INTERZICA ACEST DREPT, AVETI LEGEA DE PARTEA VOASTRA.

CERETI-VA DREPTURILE IN PLANUL VOSTRU DE NASTERE.

Descarcati si completati un plan de nastere, d**a acest model:
https://dittadepner.ro/wp-content/uploads/2021/02/Plan-ReNastere-2021-Ditta-Depner.pdf

❤️💙❤️

IMPREUNA DE LA NASTERE!
:dittadepner.ro

❤️💙❤️

“Ministerul Sănătății a transmis direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv Direcției de Sănătate Publică București recomandările privind prezența unei persoane alături de gravidă în sala de naștere.

Astfel, potrivit recomandărilor emise de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), o persoană desemnată de gravidă poate fi prezentă în sala de naștere dacă aceasta solicită în prealabil acest lucru și în condițiile impuse de unitatea sanitară unde are loc nașterea.

Aceste condiții se aduc la cunoștință din timp gravidei, în condițiile în care nașterea este programată, în serviciile de primiri urgențe sau la ultimul control la medicul obstetrician.

Persoana desemnată trebuie să fie clinic sănătoasă, să nu prezinte semne clinice de infecție respiratorie acută și să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

• este vaccinată anti-COVID-19 și are cel puțin 10 zile de la vaccinarea completă;
• are un test RT-PCR negativ efectuat cu cel mult 72 de ore înainte;
• a trecut prin infecția SARS-CoV-2 și nu au trecut mai mult de 90 de zile de la confirmare.

Persoana desemnată trebuie să fie echipată corespunzător, cu halat de unică folosință, botoși, capelină, mască, vizieră și mănuși de unică folosință asigurate de spital.

Personalul medico-sanitar care asistă la naștere trebuie să ceară aceste dovezi de la persoana desemnată să asiste la naștere și să le atașeze fișei de internare a gravidei. Triajul epidemiologic și solicitarea documentelor se realizează de către personalul secției de obstetrică-ginecologie.

Direcțiile de sănătate publică județene, respectiv Direcției de Sănătate Publică București comunică aceste recomandări managerilor tuturor unităților sanitare din teritoriu deservite de acestea.”

sursa:
https://www.facebook.com/167611313593642/posts/1446191159068978/

Ditta Depner :

Primesc sute de mesaje cu aceasta intrebare:

"Caut un medic sau o moasa care sa sustina nasterea naturala!"

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

De aceea voi raspunde aici, ca sa nu mai intrebati, pentru ca nu imi ajunge timpul sa va raspund la fiecare in parte.

Acest lucru l-am facut si atunci cand am creat canalul meu de youtube, unde am pus mii de minute de informatii pretioase ca sa puteti gasi raspunsurile fara mine. Cautati numele meu pe youtube si veti da peste 130 de filmuletele educative privind sarcina, nasterea si alaptarea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Exista doua feluri de medici obstetricieni:

1) cei care sustin si iubesc nasterea naturala;
2) cei care iubesc operatiile de cezariana, pentru ca nu le fura timp;

Exista doua feluri de moase:

1) cele blande si iubitoare care sustin femeia in acele momente;
2) cele care asista operatii si nu sunt deloc empatice cu nasterea naturala, pentru ca nu inteleg femeia de fel si s-ar putea sa faca aceasta meserie din anumite frustrari inconstiente;

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dintre aceste doua tipuri de doctori si moase, doar iubitorul de cezariana si asistenta sa, te pot naste repede. In aproximativ 25 de minute.

Ceilalti, doctorul si moasa sustinatori ai nasterii naturale, indiferent de cat de buni profesionisti ar fi si oricat de mult si-ar iubi vocatia si oricat de bine ar sustine nasterea naturala nu vor putea niciodata "sa te nasca".
Nu au cum.

Ei nu te pot naste nici mai repede si nici mai usor. De fapt, nu sta in puterea lor sa "nasca" pe cineva, de fel.

# # # # # # # # # # # # # # # # # # # # #

DECI... CINE ESTE RESPONSABIL PENTRU CA NASTEREA SA "MEARGA" USOR SI RAPID?
Medicul, moasa sau mama?

Doar MAMA.
Raspuns corect.
Punct si de la capat.

# # # # # # # # # # # # # # # # # # # # #

Atata timp cat femeia nu isi ia nasterea pruncului ei in propriile maini, nimic din ceea ce viseaza oricene, nu se poate intampla.
De ce?

Pentru ca doar femeia este raspunzatoare pentru felul in care se va desfasura nasterea. Doar ea poate accelera sau bloca travaliul.

Bine-nteles ca si mediul in care naste conteaza. EVIDENT.

Insa baza este psihicul mamei.
Puterea ei interioara.
Puterea de a se conecta cu propriul ei corp
si cu bebelusul din pantecul ei.
Puterea de a ramane ancorata acolo in profunzime, fara sa-si piarda echilibrul emotiilor covarsitoare din acele momente intense.

~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand o femeie nu este pregatita cu adevarat pentru nastere, ea nu va putea face prea multe in acele momente, ca sa razbeasca.
Singura ei sansa este sa reziste. Dar exista si modalitati mai blande de a te pregati pentru astfel de momente intense, tocmai pentru ca ele sa nu fie dure si traumatizante.

Vin in ajutorul tau (ca sa iti dai seama daca mai este nevoie sa te pregatesti pentru nastere) cu cateva intrebari la care ar trebui sa stii raspunsul. Daca il stii, atunci e de bine. Te felicit.

1.) Nastem cm am fost nascute, stiai?
2.) Copilul din pantec simte tot ceea ce simte si mama, stiai?
3.) Cum se pregateste corpul tau pentru nastere?
4.) Care sunt semnele care prevestesc nasterea?
5.) Ce face uterul cand are o contractie?
6.) Cum respiri pe contractiile de dilatare?
7.) Cum respiri pe contractiile de expulzie?
8.) Cand sa pleci la spital? Atentie: raspunsul nu este STAS.
9.) Ce este ora magica si de ce este MAGICA?
10.) Cum se ataseaza corect nou nascutul la san?

Daca nu stii inca raspunsul la aceste 10 intrebari, atunci te rog apuca-te de tine.
Inca mai este timp.

https://www.youtube.com/watch?v=ewgo89Sw_Lg&list=PLLHU1kA7mkbeDB-c5fdUr0gKWZ7FSUt4a

Copilul tau merita!
Si tu meriti!
❤️❤️

1. Totul despre Sarcina si Nastere cu Ditta Depner si Dr Florin Catana -partea1 Ce inseamna o sarcina, ce trebuie sa stii despre emotiile din timpul sarcinii?Ce inseamna o sarcina implinitoare si o nastere asumata?Cand incepe fatul sa in...

Dorința mea de a naște acasă, în intimitate și liniște nu s a materializat deoarece nu am Găsit pe nimeni dispus sa ma asiste, iar gândul sa nasc singura nu era cel mai confortabil. (un aspect la care trebuia sa mai lucrez puțin la "mansardă" căci simțeam ca teama de a ajunge la matern în caz de orice...M ar fi sabotat tot travaliul, ori eu la Matern nu mai pun piciorul în veci după experienta traumatizanta avută acolo la cea de a doua mea sarcina)

Asa ca am Decis la 34 de săptămâni ca vom merge tot la Isis, unde l am născut și pe primul meu copil, Matei.

Asa ca... Iacătă ne la drum ( în plina stare de urgenta 🙄) , cu cățel și purcel, taman la Constanța din Arad.

De ce am ales Isis? Pentru ca a fost singurul loc din tara asta unde mi s au acceptat TOATE dorințele legate de naștere fără a fi nevoie sa negociez ceva. Asa cm e de altfel firesc și normal.. Si pt ca aveam deja experienta nașterii lui Matei tot acolo, o naștere implinitoare.

Am contactat o pe Anamaria (moasa mea draga, o bomboanela de femeie, cu care l am născut pe Matei) cu care nu a trebuit sa schimb prea multe vorbe căci știa deja care îmi sunt dorințele.

Am plecat de acasă la 38 de săptămâni cu gândul sa stam Cat va fi nevoie pana când bebe din burtică (nu știam Ce s*x are) va decide ca e momentul sa ne întâlnim. ❤

Ne am instalat comod într un apartament aflat la 300 m de plaja și am Așteptat cuminți. 😊

Bebe s a tooot fâțâit în burtica, ba era pelvian ba transvers, nicidecum cranian asta pana în sapt 39 și câteva zile, dar eram pregătită sa nasc asa cu Dr Zaher care m a susținut necondiționat în aceasta situație și căruia ii Mulțumesc tare mult.

Marți, 05.05.2020 ( la 40 de sapt fix ) , la 3 jum dimineața m a trezit o contracție dureroasă, la o ora după- încă una, pe la 5 m am ridicat din pat și de atunci tot în picioare am fost pana am născut, ca m au tot usturat călcâiele 2 zile după 😅

Am chemat o pe Carmen, doula mea draga, pe la ora 9, mi am făcut câteva remedii homeopate , Spinning babies, relaxari, am întrat chiar și în apa pe la 11, dar nimic nu îmi era ok.

Aveam contracții din 4 în 4 minute de 50 de sec durata, de o ora deja(soțul meu le contoriza) .
Verificam mereu dopul gelatinos, era singura mea confirmare ca travaliul avansează și ca sunt pe drumul cel bun, dar nici urma de el.

Am decis sa ieșim la plimbare pe plaja, dar contracțiile s au rărit. Ne am intors sa mănânc și sa încerc sa dorm la prânz cu Matei.

Carmen a plecat acasă (la 2 min cu mașina de mine), a rămas ca o sun dacă se schimba ceva. Nu am reușit sa dormim deloc și contracțiile au început sa se intensifice. Am chemat o din nou pe la 6 jumate pt ca nu mai gestionam bine durerea si speram ca masajul ei, uleiurile și toate cele sa ma ajute putin.

După o ora am plecat la Isis ca să vad cm stau cu dilatatia ca deja ma presa enorm ideea ca sunt în travaliu, dar nu avansează din cauza ca nu apărea dopul gelatinos . 🙄
Eram sigura ca nu l am eliminat în ultimele 2 sapt, iar faptul ca nu se vedea nimic pe chilot îmi indica faptul ca ori nu e poziționat bine copilul ori ca ceva nu e ok, ca nu ma dilat suficient deși durerile erau intense , iar copilul îl simteam încă destul de sus...

Pe Drum (15 minute cu mașina) m au prins vreo 3-4 contracții nasoale amplificate de poziția incomoda și de câteva gropi/denivelări in asfalt (m am Urcat în față , rear facing 😂 îmbrățișam scaunul și stăteam în izometrie, dar era singurul loc disponibil în afara portbagajului 🙄).
Am anunțat o pe Anamaria ca venim, sa umple cada cu apa a maternității.
Am intrat la controlul de rutina din momentul internării, nu înainte de a ma crăcăna pe holuri la fiecare contracție 🙈, , spiralările care m au ajutat pana atunci pe contracții nu mai făceau față și simțeam nevoia sa ma las în jos, pe vine.

Un control scurt ca nu cumva sa ma prindă o contracție întinsă pe masa, bătaiile inimii ok și un tușeu rapid . Când a scos Anamaria mănușa am simțit o mare eliberare, căci am văzut o parte mica de dop gelatinos sângeriu și am zis imediat ca nu doresc sa știu cât sunt dilatata, sa urcam doar.

Era confirmarea de care aveam Nevoie, ca lucrurile avansează și nu e totul în zadar.
Îmi imaginam ca sunt dilatata vreo 4 cm

Ne am instalat în salonul unde aveam sa dormim o noapte și imediat am Decis sa urc doar cu Anamaria și cu Carmen în sala de naștere, pt moment, deoarece Matei era foarte agitat din cauza oboselii și a stării preluate de la mine și de la Ovi și cel mai înțelept era sa rămână cu Ovi în salon sa se mai liniștească și sa urce doar pe expulzie când voi avea nevoie de Ovi.

Era ora 20. Am decis sa urc pe scări, nu înainte de a mai face câteva vocalize și aplecari pe vine pe cele 2 contracții care m au prins între etaje.
Când am intrat in sala mi am Amintit ca nu m am cântărit de vreo 2 sapt bune și voiam sa știu cât am luat în greutate în total asa ca am cerut un cantar 🤣🤷‍♀️, dar pana a ajuns cantarul la mine intrasem în apa deja.
Am încercat sa mi găsesc poziții comode, dar între travaliu și comoditate nu puteam pune semnul egalității în acel moment.
M a ajutat în schimb dusul fierbinte aplicat de Carmen pe coccis când aveam câte o contracție.

Puțin înainte de ora 21 am zis ca cedez, erau atât de intense contracțiile încât ceream cu disperare ceva, orice.. 😅

Mi am Amintit ca am dus cu mine o șampanie mica în ideea ca voi avea nevoie de relaxare (este studiat efectul de relaxare indus de șampanie asupra corpului, iar relaxarea este foarte importanta) și am cerut o dușcă 🍾🙈.
Am luat 2 sa fiu SIGURA. 😁

Însă simțeam presiune și durere tot mai tare și am vrut sa știu cât sunt dilatata ca simțeam ca mai mult de o ora nu mai duc. Ma gândeam numai la epidurala. 🤷‍♀️

VOIAM o pauza, un pumn în freză, ceva, orice, numai sa nu mai simt durere acolo. Simțeam ca îmi baga cineva un pumn prin col, însă cumva forțat.(aveam sa aflu mai târziu de CE)

In acel moment am cerut sa vina Ovi și Matei, nu pt ca simțeam ca ar fi cazul de expulzie ci pt ca simțeam ca am Nevoie de soțul meu sa mi fie alături.

Ah.. Si am mai cerut încă o dușcă de șampanie. 😅

Era trecut de ora 21. L am prins pe Ovi de mana și nu i am mai dat drumul, stăteam în cadă în 4 labe, de fapt în 3.. Următoarele contracții am crezut ca ma sfârteca toata.

Anamaria mi a cerut voie sa mi facă un tuseu pe Contracție, am refuzat însă după următoarea contracție am acceptat și nici nu a apucat sa introducă degetele bine ca am simțit un poc, care a surprins o si pe ea 😅.
Se rupsesera membranele, moment în care... Bebelușul a coborât mult.

A urmat o contracție luuuunga cât o zi de post în care capul a trecut cu totul dintr o mișcare prin col, am simțit ca va ieși atunci pt ca se împingea foarte tare simțeam ca e determinat sa iasă ATUNCI și imediat a venit încă una luuuunga în care a ieșit capul, ora 21:57.

În acele 4 5 minute de expulzie Am Urlat. 🙈

Matei râdea (l am pregătit dinainte pt acest moment și a fost dorința lui sa fie de fata, nu a rămas traumatizat 😊)

Avea circulara de cordon, Anamaria l a eliberat și Pe următoarea a ieșit și corpul. L am scos din apa și l am așezat pe piept, moment în care i am simțit testiculele și am fost tare surprinsa neștiind s*xul pana atunci.

Era mov și inert...

Am Început sa l stimulez însă nu dădea nici un semn. Dr neonatolog a intrat și a început sa l aspire. Anamaria a observat ca exista un nod pe cordon care Oprea sângele și oxigenarea evident.. ☹️

Era alb cordonul și mi au cerut de 3 ori sa l taie căci oricum sânge nu mai avea sa treaca pe acolo și Vlad era inert în continuare. După 2 3 min de la nastere și de stimulări mi am dat seama ca tb intervenit și mi am dat acordul sa taie cordonul și sa l preia pt oxigenare.

Înainte sa ies din cada am văzut nenorocitul de dop gelatinos!! Se pare ca rămăsese prins de col. 😳 Și eu îl așteptam ca pe plăcinta calda.. 🙄

Vlad și a revenit imediat ce i s a pus masca de oxigen și mi l au adus la piept pt a iniția alăptarea , am urcat pe masa pt nașterea placentei, care a durat 45 minute.

Ne am făcut poze cu toții, ne am bucurat ca totul este bine. Nu am avut nici o ruptura, fisura deși am crezut ca sunt toată franjuri. 🙈

Nu am Împins nici o secunda, l am lăsat pe el sa facă totul.

Am aflat apoi ca la ultimul tuseu în apa aveam dilatație 8/9, de acolo senzația de forțare a colului de care am scris mai sus și durerile atât de intense deoarece a forțat ieșirea și eu nu eram dilatata complet . Tot atunci am aflat ca la internare aveam dilatație 6/7.

A doua zi am cerut externare pe semnătura și am plecat.

3580 g, 52 cm și 35 circumferința capului. M a durut doar spatele și coccisul.. Ah și uterul când alăptam și aveam Contracții de retragere, dar asta era ceva normal.

. Fizic am fost mult mai ok decât după nașterea lui Matei, dar expulzia a fost mai dureroasă, e de înțeles de ce..

Am avut așteptari legate de durata travaliului pt ca toată lumea îmi zicea ca a doua oara e mai rapid și mai ușor și asta m a sabotat.. Plus dopul vieții... 🤦‍♀️

Concluzie... Uneori e mai bine sa nu știi atât de multe despre naștere 🤪, în ziua aceea am fost foarte mult în mental și prea puțin în emoțional.

Aceasta a fost experienta mea la nastere, diferita de cm îmi imaginam, cu traume nerezolvate înainte de naștere,traume ce și au pus amprenta și nu mi au permis sa ma detașez de mental.

E o experienta personală, ce nu este și nu trebuie sa fie un etalon pt nașterea femeii.

Cunosc cazuri de nasteri rapide, ușoare, cu putina durere sau chiar deloc.

Se putea altfel? Desigur, mai rău sau mai bine, în funcție de pregătirea mea pt acel moment.

În afara de expulzie sunt foarte mulțumita de mine, de cm am gestionat totul comparativ cu prima naștere și foarte fericita ca am reușit sa nasc asa cm mi am propus, natural.

Mulțumesc lui Dumnezeu ca suntem bine, au trecut de atunci 7 luni și ne bucuram de formula în care ne regăsim acum.

Astăzi, 25 noiembrie, sărbătorim Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeilor la nastere.

Protestam împotriva VIOLENŢEI OBSTETRICE pe care 99% dintre femei o trăiesc la NAŞTERE si in ziua de astazi, nu doar in Romania.

Multe mamici nici nu ştiu ce presupune notiunea de violenţă obstetrică.

În cazul unei SARCINI fara risc, FIZIOLOGICE şi a unei NAŞTERI care decurge FIRESC, normal, FĂRĂ complicaţii:

Minunatul cot în burtă, fără să fii avizată, fără să fie necesar este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Obligarea mamei să stea întinsă în pat în timpul travaliului este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Poziţia întinsă pe spate este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Epiziotomia făcută de rutină şi fără a cere consimţământul în prealabil este VIOLENŢă OBSTETRICĂ!

Extragerea manuală a placentei, fără a aştepta că ea să iasă singură este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Tăierea imediată a cordonului ombilical este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Separarea bebeluşului de mama lui imediat după naştere este VIOLENŢĂ OBSTETRICĂ!

Perfuzia cu oxitocina pusa fara stiinta mamei sau fara motive medicale justificate este VIOLENŢA OBSTETRICĂ!

Dacă vrei să ma ajuţi să sensibilizăm opinia publica asupra prezentei si in prezent a VIOLENŢEI OBSTETRICE la nastere, trimite-mi experienţa ta (în formă anonima, dacă preferi, fără să dai numele medicului sau al spitalului, dacă vrei) pe mail-ul:
[email protected]




Avem nevoie de respect la nastere, empatie, intelegere si mai ales vrem sa fim tratate cu demnitate si uman.

!!STOP!! VIOLENTEI LA NASTERE!

Am cunoscut părinți - femei, mai ales - pornind pe drumul ăsta al conștientizării de sine și al curățării interioare, spre a fi mai buni pentru copiii lor.

Problema e că nu funcționează nimic dacă apuci calea asta cu sentimentul că trebuie să repari ceva în tine. Deși par bine intenționate,
reparațiile interioare te fac intâi să te simți vinovată pentru ceea ce ești.

De asta, din start, te afli în conflict cu tine, chiar dacă planul era exact opusul.

Sursa oricărei reparații este integrarea sau recuperarea părților pierdute, nu decuparea și alungarea altora.

Deci, din păcate, poți porni pe un drum nou tot cu haina veche a învinovățirilor și a neiubirii de sine. Cu sentimentul toxic că trebuie să faci ceva repede pentru ca să nu sufere altul, respectiv, copilul. Asta te aduce la nebunie și conflict și mai mare. Ajungi să scuipi pe copii și mai multă fiere interioară, după o vreme în care ai suprimat cu aparent calm, emoții și mai puternice.

Deci, dacă e să vorbim de curățări interioare, cred că prima treaptă e să stai cu tine și să accepți, până ajungi să și iubești, tot ce e defect acolo. Până capeți energia ne-luptei, până te simți întreagă, chiar dacă plină de răni. Abia de atunci incolo, când ești capabilă să simți empatie pentru tine, n-o să mai țipi la copil, n-o să mai iei stângăciile sau boacănele lui ca pe amenințări ale devenirii lui în viitor.

Felul în care vorbim copiilor noștri este exact felul în care ne vorbim nouă însene. Când ne răstim la ei, e timpul să învățăm să iubim în noi bucata aia care a plecat cândva, de rușine, de frică sau pentru că nu părea acceptabilă în ochii altuia.

Moraru

Toate la timpul lor.

Nu oprim alaptarea inainte de vreme. Copilul incheie singur cand e pregatit.

Nu fortam copilul sa manance solide inainte de vreme. Copilul mananca singur cand e pregatit.

Nu chinuim copilul sa se ridice in picioare inainte de vreme. Copilul se ridica singur cand e pregatit.

Nu fortam copilul sa doarma singur inainte de vreme. Copilul doarme si singur cand e pregatit.

Nu obligam copilul sa renunte la scutec inainte de vreme. Copilul renunta singur cand e pregatit.

Nu inoculam copilului concepte s*xuale inadecvate inainte de vreme. Copiii sunt prieteni simpli intre ei, nu fortam "indragosteli, "lipiri", exprimari de genul " o sa frangi inimi, baiete!", "hei, noro" in prezenta fetitelor sau invers in prezenta baietilor. Copilul intreaba singur cand e pregatit. Si ar tb sa vada dragoste adevarata in familie, nu abureli si prostii ale societatii care nu incurajeaza nici alaptarea desavarsita, nici hranirea ca eveniment placut pt copil, nici dependenta sanatoasa de parinti, nu incurajeaza adevaratele valori. Prin urmare societatea nu are nicio autoritate sa ne invete copiii la niciun nivel.

Toate lucurile isi au vremea lor.
Sa ne crestem copiii in armonie cu etapele lor normale de dezvoltare, sa se bucure de fiecare zi, sa ne bucuram si noi de ei.

---Adina Branici---