15/12/2020
Dorința mea de a naște acasă, în intimitate și liniște nu s a materializat deoarece nu am Găsit pe nimeni dispus sa ma asiste, iar gândul sa nasc singura nu era cel mai confortabil. (un aspect la care trebuia sa mai lucrez puțin la "mansardă" căci simțeam ca teama de a ajunge la matern în caz de orice...M ar fi sabotat tot travaliul, ori eu la Matern nu mai pun piciorul în veci după experienta traumatizanta avută acolo la cea de a doua mea sarcina)
Asa ca am Decis la 34 de săptămâni ca vom merge tot la Isis, unde l am născut și pe primul meu copil, Matei.
Asa ca... Iacătă ne la drum ( în plina stare de urgenta 🙄) , cu cățel și purcel, taman la Constanța din Arad.
De ce am ales Isis? Pentru ca a fost singurul loc din tara asta unde mi s au acceptat TOATE dorințele legate de naștere fără a fi nevoie sa negociez ceva. Asa cm e de altfel firesc și normal.. Si pt ca aveam deja experienta nașterii lui Matei tot acolo, o naștere implinitoare.
Am contactat o pe Anamaria (moasa mea draga, o bomboanela de femeie, cu care l am născut pe Matei) cu care nu a trebuit sa schimb prea multe vorbe căci știa deja care îmi sunt dorințele.
Am plecat de acasă la 38 de săptămâni cu gândul sa stam Cat va fi nevoie pana când bebe din burtică (nu știam Ce s*x are) va decide ca e momentul sa ne întâlnim. ❤
Ne am instalat comod într un apartament aflat la 300 m de plaja și am Așteptat cuminți. 😊
Bebe s a tooot fâțâit în burtica, ba era pelvian ba transvers, nicidecum cranian asta pana în sapt 39 și câteva zile, dar eram pregătită sa nasc asa cu Dr Zaher care m a susținut necondiționat în aceasta situație și căruia ii Mulțumesc tare mult.
Marți, 05.05.2020 ( la 40 de sapt fix ) , la 3 jum dimineața m a trezit o contracție dureroasă, la o ora după- încă una, pe la 5 m am ridicat din pat și de atunci tot în picioare am fost pana am născut, ca m au tot usturat călcâiele 2 zile după 😅
Am chemat o pe Carmen, doula mea draga, pe la ora 9, mi am făcut câteva remedii homeopate , Spinning babies, relaxari, am întrat chiar și în apa pe la 11, dar nimic nu îmi era ok.
Aveam contracții din 4 în 4 minute de 50 de sec durata, de o ora deja(soțul meu le contoriza) .
Verificam mereu dopul gelatinos, era singura mea confirmare ca travaliul avansează și ca sunt pe drumul cel bun, dar nici urma de el.
Am decis sa ieșim la plimbare pe plaja, dar contracțiile s au rărit. Ne am intors sa mănânc și sa încerc sa dorm la prânz cu Matei.
Carmen a plecat acasă (la 2 min cu mașina de mine), a rămas ca o sun dacă se schimba ceva. Nu am reușit sa dormim deloc și contracțiile au început sa se intensifice. Am chemat o din nou pe la 6 jumate pt ca nu mai gestionam bine durerea si speram ca masajul ei, uleiurile și toate cele sa ma ajute putin.
După o ora am plecat la Isis ca să vad cm stau cu dilatatia ca deja ma presa enorm ideea ca sunt în travaliu, dar nu avansează din cauza ca nu apărea dopul gelatinos . 🙄
Eram sigura ca nu l am eliminat în ultimele 2 sapt, iar faptul ca nu se vedea nimic pe chilot îmi indica faptul ca ori nu e poziționat bine copilul ori ca ceva nu e ok, ca nu ma dilat suficient deși durerile erau intense , iar copilul îl simteam încă destul de sus...
Pe Drum (15 minute cu mașina) m au prins vreo 3-4 contracții nasoale amplificate de poziția incomoda și de câteva gropi/denivelări in asfalt (m am Urcat în față , rear facing 😂 îmbrățișam scaunul și stăteam în izometrie, dar era singurul loc disponibil în afara portbagajului 🙄).
Am anunțat o pe Anamaria ca venim, sa umple cada cu apa a maternității.
Am intrat la controlul de rutina din momentul internării, nu înainte de a ma crăcăna pe holuri la fiecare contracție 🙈, , spiralările care m au ajutat pana atunci pe contracții nu mai făceau față și simțeam nevoia sa ma las în jos, pe vine.
Un control scurt ca nu cumva sa ma prindă o contracție întinsă pe masa, bătaiile inimii ok și un tușeu rapid . Când a scos Anamaria mănușa am simțit o mare eliberare, căci am văzut o parte mica de dop gelatinos sângeriu și am zis imediat ca nu doresc sa știu cât sunt dilatata, sa urcam doar.
Era confirmarea de care aveam Nevoie, ca lucrurile avansează și nu e totul în zadar.
Îmi imaginam ca sunt dilatata vreo 4 cm
Ne am instalat în salonul unde aveam sa dormim o noapte și imediat am Decis sa urc doar cu Anamaria și cu Carmen în sala de naștere, pt moment, deoarece Matei era foarte agitat din cauza oboselii și a stării preluate de la mine și de la Ovi și cel mai înțelept era sa rămână cu Ovi în salon sa se mai liniștească și sa urce doar pe expulzie când voi avea nevoie de Ovi.
Era ora 20. Am decis sa urc pe scări, nu înainte de a mai face câteva vocalize și aplecari pe vine pe cele 2 contracții care m au prins între etaje.
Când am intrat in sala mi am Amintit ca nu m am cântărit de vreo 2 sapt bune și voiam sa știu cât am luat în greutate în total asa ca am cerut un cantar 🤣🤷♀️, dar pana a ajuns cantarul la mine intrasem în apa deja.
Am încercat sa mi găsesc poziții comode, dar între travaliu și comoditate nu puteam pune semnul egalității în acel moment.
M a ajutat în schimb dusul fierbinte aplicat de Carmen pe coccis când aveam câte o contracție.
Puțin înainte de ora 21 am zis ca cedez, erau atât de intense contracțiile încât ceream cu disperare ceva, orice.. 😅
Mi am Amintit ca am dus cu mine o șampanie mica în ideea ca voi avea nevoie de relaxare (este studiat efectul de relaxare indus de șampanie asupra corpului, iar relaxarea este foarte importanta) și am cerut o dușcă 🍾🙈.
Am luat 2 sa fiu SIGURA. 😁
Însă simțeam presiune și durere tot mai tare și am vrut sa știu cât sunt dilatata ca simțeam ca mai mult de o ora nu mai duc. Ma gândeam numai la epidurala. 🤷♀️
VOIAM o pauza, un pumn în freză, ceva, orice, numai sa nu mai simt durere acolo. Simțeam ca îmi baga cineva un pumn prin col, însă cumva forțat.(aveam sa aflu mai târziu de CE)
In acel moment am cerut sa vina Ovi și Matei, nu pt ca simțeam ca ar fi cazul de expulzie ci pt ca simțeam ca am Nevoie de soțul meu sa mi fie alături.
Ah.. Si am mai cerut încă o dușcă de șampanie. 😅
Era trecut de ora 21. L am prins pe Ovi de mana și nu i am mai dat drumul, stăteam în cadă în 4 labe, de fapt în 3.. Următoarele contracții am crezut ca ma sfârteca toata.
Anamaria mi a cerut voie sa mi facă un tuseu pe Contracție, am refuzat însă după următoarea contracție am acceptat și nici nu a apucat sa introducă degetele bine ca am simțit un poc, care a surprins o si pe ea 😅.
Se rupsesera membranele, moment în care... Bebelușul a coborât mult.
A urmat o contracție luuuunga cât o zi de post în care capul a trecut cu totul dintr o mișcare prin col, am simțit ca va ieși atunci pt ca se împingea foarte tare simțeam ca e determinat sa iasă ATUNCI și imediat a venit încă una luuuunga în care a ieșit capul, ora 21:57.
În acele 4 5 minute de expulzie Am Urlat. 🙈
Matei râdea (l am pregătit dinainte pt acest moment și a fost dorința lui sa fie de fata, nu a rămas traumatizat 😊)
Avea circulara de cordon, Anamaria l a eliberat și Pe următoarea a ieșit și corpul. L am scos din apa și l am așezat pe piept, moment în care i am simțit testiculele și am fost tare surprinsa neștiind s*xul pana atunci.
Era mov și inert...
Am Început sa l stimulez însă nu dădea nici un semn. Dr neonatolog a intrat și a început sa l aspire. Anamaria a observat ca exista un nod pe cordon care Oprea sângele și oxigenarea evident.. ☹️
Era alb cordonul și mi au cerut de 3 ori sa l taie căci oricum sânge nu mai avea sa treaca pe acolo și Vlad era inert în continuare. După 2 3 min de la nastere și de stimulări mi am dat seama ca tb intervenit și mi am dat acordul sa taie cordonul și sa l preia pt oxigenare.
Înainte sa ies din cada am văzut nenorocitul de dop gelatinos!! Se pare ca rămăsese prins de col. 😳 Și eu îl așteptam ca pe plăcinta calda.. 🙄
Vlad și a revenit imediat ce i s a pus masca de oxigen și mi l au adus la piept pt a iniția alăptarea , am urcat pe masa pt nașterea placentei, care a durat 45 minute.
Ne am făcut poze cu toții, ne am bucurat ca totul este bine. Nu am avut nici o ruptura, fisura deși am crezut ca sunt toată franjuri. 🙈
Nu am Împins nici o secunda, l am lăsat pe el sa facă totul.
Am aflat apoi ca la ultimul tuseu în apa aveam dilatație 8/9, de acolo senzația de forțare a colului de care am scris mai sus și durerile atât de intense deoarece a forțat ieșirea și eu nu eram dilatata complet . Tot atunci am aflat ca la internare aveam dilatație 6/7.
A doua zi am cerut externare pe semnătura și am plecat.
3580 g, 52 cm și 35 circumferința capului. M a durut doar spatele și coccisul.. Ah și uterul când alăptam și aveam Contracții de retragere, dar asta era ceva normal.
. Fizic am fost mult mai ok decât după nașterea lui Matei, dar expulzia a fost mai dureroasă, e de înțeles de ce..
Am avut așteptari legate de durata travaliului pt ca toată lumea îmi zicea ca a doua oara e mai rapid și mai ușor și asta m a sabotat.. Plus dopul vieții... 🤦♀️
Concluzie... Uneori e mai bine sa nu știi atât de multe despre naștere 🤪, în ziua aceea am fost foarte mult în mental și prea puțin în emoțional.
Aceasta a fost experienta mea la nastere, diferita de cm îmi imaginam, cu traume nerezolvate înainte de naștere,traume ce și au pus amprenta și nu mi au permis sa ma detașez de mental.
E o experienta personală, ce nu este și nu trebuie sa fie un etalon pt nașterea femeii.
Cunosc cazuri de nasteri rapide, ușoare, cu putina durere sau chiar deloc.
Se putea altfel? Desigur, mai rău sau mai bine, în funcție de pregătirea mea pt acel moment.
În afara de expulzie sunt foarte mulțumita de mine, de cm am gestionat totul comparativ cu prima naștere și foarte fericita ca am reușit sa nasc asa cm mi am propus, natural.
Mulțumesc lui Dumnezeu ca suntem bine, au trecut de atunci 7 luni și ne bucuram de formula în care ne regăsim acum.
