Ana Ciobotariu - Centru de dezvoltare cognitivă și emoțională

Visul existențialist

Noaptea trecută am avut un vis care a rămas cu mine și după ce m-am trezit.
Eram la o masă, undeva în mijlocul naturii. Eram patru oameni. Ne întâlneam pentru prima dată și la finalul mesei fiecare urmă să plece pe drumul său. Nu vorbeam mult. Era suficient că eram acolo, împreună, și ne bucuram de companie. Fiecare mânca altceva, fiecare a adus propriul fel de mâncare.
Când am terminat toți de mâncat, am spus: „La final, tot ce contează este povestea. Fiecare trebuie să și-o pună în ordine, până când capătă sens pentru el.”

M-am trezit cu sentimentul că visul vorbea despre felul în care oamenii se întâlnesc unii cu alții.
Fiecare vine la aceeași masă cu ceea ce are: cu propriile experiențe, cu bucuriile și rănile lui, cu pierderile, cu speranțele, cu întrebările la care încă nu a găsit răspuns. Nimeni nu aduce același lucru.
Poate că nici nu este nevoie să ne înțelegem pe deplin unii pe alții. Este suficient să ne așezăm la aceeași masă cu respect și curiozitate, lăsând loc pentru povestea celuilalt.
Iar, la final, nu cred că ceea ce contează este dacă viața noastră a fost perfectă. Contează dacă am reușit să ne așezăm propriile capitole într-o ordine care să dea sens drumului parcurs.
Poate că asta înseamnă, până la urmă, maturitatea - să poți privi înapoi și să spui: „Aceasta este povestea mea și pentru mine are sens!”

About last weekend! 🤍

Bună dimineața! 🤗