15/08/2026
Înțelege-te Exprimă-te Descoperă-te
Un singur Loc, trei dimensiuni
Educație prin canto de performanță muzică, artă și experiență.Creștem curajul de a te exprima, dezvoltam talentul prin Muzică Scenă Dezvoltare
Înțelege-te ca să poți schimba ce nu-ți mai face bine. Psihologie Autocunoaștere Dezvoltare personală
Un spațiu pentru cei care caută dincolo de răspunsurile simple. Spiritualitate Autocunoaștere Practică
Seminarii & Comunitate
Serenitas a crescut în timp și odată cu el au crescut și lucrurile pe care le facem aici.
La început poate era mai simplu de explicat însă,
Astăzi, în același loc, lucrează copii, vin oameni la cabinet, au loc seminarii, se întâlnește o Comunitate.
Din afară, probabil că uneori nu mai e foarte clar ce este Serenitas
Așa că am simțit nevoia ca astăzi să punem ordine în ceea ce oferim, în munca, serviciile și în Menirea noastră.
De acum, Serenitas are trei direcții clare
Locul în care lucrăm cu noi înșine, căutăm să înțelegem de ce gândim, simțim și facem anumite lucruri și, mai ales, ce putem schimba atunci când felul în care funcționăm nu ne mai face bine.
Locul Copiilor prin Program de Mentorat, Canto de performanță, Muzică, scenă, experiențe și multă creștere. Ne interesează talentul, evident, dar ne interesează la fel de mult Copilul care începe să aibă curaj să se exprime, să fie văzut și să aibă încredere în el.
E Locul în care ne permitem să căutăm și dincolo de ceea ce știm sigur. Aici ne cunoaștem pe noi înșine la nivel spiritual, de Sine, experimentăm, punem întrebări și, foarte important pentru Noi, căutăm să nu ne lăsăm discernământul la ușă.
Sunt trei direcții diferite și toate pleacă din aceeași idee prin care am construit Serenitas:
să învățăm să ne facem viața mai bună folosind resursele pe care le avem deja în Noi prin
Psihologie Academie. Spiritualitate.
De aici mergem mai departe
Suntem împreună pentru a crea o lume mai bună
Cu recunoștință și respect pentru voi toți,
Elena Unc & Stefan Banu
Academia Serenitas
Asociația Culturală Inimă și Suflet
Festivalul Internațional De Muzică Serenitas
12/08/2026
Nu orice relație intensă este karmică.
Știu, tocmai am stricat romantismul la jumătate din internetul spiritual. 😂 Dar faptul că ai cunoscut pe cineva și după trei zile ai senzația că îl știi de trei vieți nu înseamnă obligatoriu că chiar l-ai cunoscut în trei vieți. Uneori înseamnă doar că traumele voastre s-au recunoscut înainte să apuce mintea să citească termenii și condițiile.
Și, bineînțeles, începe minunat. Atracție incredibilă, chimie, mesaje până la patru dimineața, fluturi în stomac, sincronicități și inevitabilul „n-am mai simțit niciodată așa ceva”. După două săptămâni apare deja diagnosticul spiritual: „Cred că este o conexiune karmică”. După două luni vă blocați și deblocați reciproc de trei ori pe săptămână, dar conexiunea rămâne, desigur… foarte profundă.
Aici spiritualitatea ne oferă o explicație extrem de seducătoare: „Ne-am întâlnit ca să vindecăm ceva împreună”. Poate. Nu exclud deloc lucrul ăsta. Dar înainte să verificăm ce contract ați semnat într-o viață anterioară, poate ar fi util să verificăm puțin și ce se întâmplă în viața asta.
Pentru că există și o explicație ceva mai puțin spectaculoasă: poate aveți amândoi niște răni emoționale care se potrivesc extraordinar de bine.
Unul se teme că va fi abandonat și se agață. Celălalt se teme de apropiere și fuge. Primul simte că celălalt se îndepărtează și îl caută și mai tare. Al doilea simte presiunea și fuge și mai tare. Cu cât unul fuge, cu atât celălalt îl urmărește. Cu cât îl urmărește mai mult, cu atât primul fuge mai tare.
Aici cred că facem una dintre cele mai mari confuzii în relații. Avem impresia că dacă ceva ne zguduie, ne consumă, ne face să plângem, să plecăm, să ne întoarcem, să nu dormim noaptea și să analizăm fiecare mesaj primit la 23:47, atunci trebuie să fie ceva extraordinar de profund.
Nu neapărat.
O relație profundă nu este obligatoriu cea în care simți cel mai mult. Uneori este cea în care, culmea, există liniște. Siguranță. Respect. Predictibilitate. Cea în care nu trebuie să suferi ca un câine pentru a demonstra că iubești și nici să ai nevoie de trei prieteni, două etalări de tarot și Mercur retrograd ca să înțelegi de ce nu ți-a răspuns la mesaj.
Dacă o relație te ține permanent între extaz și disperare, nu spun că sigur nu este karmică. N-am de unde să știu asta. Spun doar că înainte să căutăm explicația în viețile anterioare, poate merită să verificăm tipul de atașament din viața actuală.
Pentru că nu orice om care îți dă viața peste cap este iubirea vieții tale. Uneori sunteți pur și simplu doi oameni cu probleme nerezolvate care s-au potrivit de minune la capitolul haos.
Și poate că v-ați întâlnit ca să învățați ceva unul de la celălalt. Poate chiar a fost o întâlnire „karmică”, dacă vrem să-i spunem așa. Dar nici măcar asta nu înseamnă automat că trebuie să rămâneți împreună.
Avem ideea asta romantică potrivit căreia, dacă relația este „menită”, trebuie să luptăm pentru ea până la ultima picătură de sănătate mintală. Poate că uneori lecția este exact invers.
Vindecarea nu este să rămâneți împreună.
Vindecarea este să înțelegi de ce ți s-a părut atât de familiar ceva care îți făcea atât de rău.
Iar după ce ai înțeles asta, s-ar putea ca următorul nivel de evoluție spirituală să nu fie să mai tragi o carte de tarot ca să vezi dacă se întoarce.
S-ar putea să fie să dai block și, pentru prima dată… să-l lași acolo.
Al vostru ,
Psiholog diferit
11/08/2026
Un Psiholog " Deosebit " 🏆
SĂNĂTATEA MINTALĂ ÎN ECONOMIA ACTUALĂ
Înțeleg că e greu să te ocupi de traumele din copilărie când tocmai ai descoperit că 100 de lei au devenit, practic, o bancnotă de 10 cu stimă de sine foarte mare. Înțeleg că e greu să te gândești la sănătatea ta emoțională când sănătatea financiară e deja la ATI.
E greu să te întrebi: „Oare de unde vine frica mea de abandon ?”, când principala ta frică este să nu te abandoneze banii înainte de următorul salariu. Și e absolut normal! E greu să stai să-ți analizezi trauma din copilărie când tu analizezi de trei ori bonul de la supermarket și tot nu înțelegi cm au încăput 300 de lei în două plase.
Când vezi prețurile, ultimul lucru care îți vine să-l spui este: „Cred că astăzi ar trebui să lucrez puțin cu copilul meu interior.” Copilul interior poate să mai aștepte, copilul exterior are nevoie de rechizite si haine noi pentru începutul scolii.
Problema este că psihicul are un obicei foarte prost, nu ține cont de inflație. Traumele nu vor spune „Șefu’, văd că ai rate, facturi și trei notificări de la bancă. Revin eu prin 2028.” Nu, ele rămân frumos acolo și își văd de treabă. Mai scapă câte una în relația de cuplu. Alta în relația cu copiii. Una se transformă în nevoie de control. Alta în furie. Alta în anxietate. Alta în „eu sunt bine, ceilalți au o problemă”.
Asta din urmă e preferata multora. Dacă nu ne uităm niciodată la ceea ce purtăm in noi, există șanse mari să dăm mai departe. Nu e nici o conspirație cosmică. Nu se transmite trauma prin Wi-Fi de la strămoși, e mai simplu de atat, un copil învață uitându-se la noi. Modelul.
Dacă mă vede trăind permanent în frică, învață frica. Dacă mă vede sacrificându-mă pentru toată lumea și apoi reproșând tuturor sacrificiul, învață asta.
Dacă mă vede incapabil să spun „te iubesc”, „am greșit”, „îmi pare rău” sau „am nevoie de ajutor”, ghici ce? Nici nu trebuie să-i țin curs, programa se predă singură. Și uite așa, din generație în generație, familia transmite mai departe moștenirea (rețeta de cozonac, rețeta de sarmale, serviciul bun de porțelan pe care nu are voie nimeni să-l folosească si anxietatea).
Nu spun că în vremurile astea trebuie să stăm cu toții câte trei ore pe zi în poziția lotus analizând relația cu mama, avem și serviciu, dar poate că merită, din când în când, să ne întrebăm:
„Ce fac eu pentru că așa aleg și ce fac pentru că așa am învățat ?”
„Ce frică este a mea și ce frică am preluat ?”
„Ce comportament al meu riscă să devină normalitatea copilului meu ?”
Poate nu vom reuși să le lăsăm copiilor trei apartamente, două terenuri și un cont în Elveția, dar măcar să încercăm să nu le lăsăm frica noastră, vinovăția noastră, relațiile noastre nerezolvate și parola de la Netflix. Că pe aia oricum o schimbă.
Vremurile sunt grele, dar tocmai în vremuri grele merită să avem grijă și de ceea ce se întâmplă în noi. Inflația poate să mănânce din economii însă n-ar fi cazul să lăsăm trecutul să mănânce și din generația următoare.
Și parcă tot e mai ieftină puțină introspecție decât terapie pentru tot arborele genealogic !
Cu respect pentru voi toți ,
Un Psiholog " Deosebit "
