Logoped Mirela Astănoaiei

📚 Recomandare pentru părinți: „Bebelușul meu înțelege tot” – Aletha Solter

O carte care mi-a plăcut pentru perspectiva pe care o oferă asupra bebelușului și asupra relației dintre copil și părinte.
Ne invită să privim dincolo de comportament și să încercăm să înțelegem ce ne transmite bebelușul prin plâns, gesturi, reacții și prin felul în care caută apropierea adultului.
Mi se pare o lectură valoroasă pentru părinții care vor să fie mai atenți la nevoile emoționale ale copilului, la conectare și la modul în care răspundem cu empatie încă din primele luni de viață.
Iar pentru mine, ca logoped, este cu atât mai frumoasă perspectiva că relația și comunicarea cu bebelușul încep cu mult înaintea primelor cuvinte. 🌱

O recomand cu drag părinților care vor să își înțeleagă mai bine bebelușul, nu doar să îi „învețe” lucruri. 🤍

🤍🤍🤍 3 lucruri pe care le-am făcut cu copilul meu pentru a-i susține dezvoltarea limbajului încă din primele zile de viață

Vă scriu astăzi atât din perspectiva mea de logoped, cât și de mamă. Pentru că, deși profesia mea m-a ajutat să înțeleg cât de importantă este interacțiunea timpurie, maternitatea m-a învățat că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple pe cât par în teorie.

Au fost și pentru mine momente de oboseală, copleșire și zile în care am funcționat pe pilot automat. Momente în care mi-am dat seama că, atunci când nu mi-am acordat suficientă atenție mie și propriilor nevoi, mi-a fost mai greu să fiu prezentă așa cm mi-aș fi dorit.

Tocmai de aceea, aceste 3 lucruri nu vin din ideea de „părinte perfect”, ci din ceea ce am încercat să construiesc, zi de zi, cu copilul meu:

1️⃣ M-am conectat cu el, fără să renunț la mine

Am încercat să îi observ semnalele, să îi răspund, să îl privesc, să îi vorbesc și să fiu prezentă în momentele noastre de zi cu zi.
Dar am învățat și că a fi conectată cu copilul meu nu înseamnă să mă anulez pe mine.
Când eram obosită, aveam nevoie să mă odihnesc. Când eram copleșită, aveam nevoie de o pauză. Și am înțeles că și nevoile mele contează.

2️⃣ Am verbalizat mult, în contexte cât mai naturale

I-am vorbit încă din primele zile de viață: în timpul mesei, al băii, al schimbatului, la plimbare, în timp ce ne jucam.
Am pus în cuvinte ceea ce făceam, ceea ce vedeam și ceea ce trăiam împreună.
Nu am transformat fiecare moment într-un „exercițiu de logopedie”. Am lăsat limbajul să facă parte din viața noastră.

3️⃣ Am creat un ritual al poveștilor și am limitat cât mai mult ecranele

Cititul a devenit pentru noi un moment de apropiere și un mic ritual al zilei.
Nu pentru că fiecare poveste trebuia să fie „educativă”, ci pentru că îmi doream să îi ofer cât mai multe momente în care să audă limbaj, intonație, cuvinte și povești într-un context cald și relațional.
În același timp, am ales să limităm cât mai mult expunerea la ecrane, ideal spre deloc în primii 2 ani, pentru a lăsa cât mai mult loc interacțiunii reale: jocului, explorării, mișcării, privirilor și conversațiilor dintre noi.

Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat ca mamă este că nu trebuie să facem totul perfect pentru a face lucruri bune pentru copilul nostru.

Vor exista zile în care suntem obosiți. Zile în care suntem pe pilot automat. Zile în care nu ne iese așa cm ne-am propus.
Și este în regulă.
Limbajul se construiește în timp, în mii de interacțiuni mici, repetate și autentice.
Iar uneori, pentru a putea fi cu adevărat prezenți pentru copil, avem nevoie să ne întoarcem puțin și către noi. 🤍

🍅 O basculantă plină cu roșii = joacă, limbaj și motricitate! 🚜

La bunici, copilul meu culege roșii și le adună în basculantă. ❤️

O activitate simplă, dar cu atât de multe oportunități de dezvoltare!

🤏 Motricitate fină:
Când prinde roșia, o desprinde cu grijă de pe plantă și o așază în basculantă, își exersează degetele, coordonarea ochi–mână și controlul mișcărilor.

🗣️ Limbaj și vocabular:
Iar noi putem transforma activitatea într-o conversație bogată:

🍅 „Ai găsit o roșie mare și coaptă. Unde o punem?”

🚜 „Basculanta este aproape plină. Mai încape și aceasta?”

🔴 „Aceasta este mai mică decât cea pe care ai cules-o înainte.”

🌱 „Roșiile cresc în grădină, pe plantă, iar noi le culegem când sunt coapte.”

💬 „Povestește-mi ce ai făcut: ai cules roșiile, le-ai pus în basculantă și apoi ai dus basculanta la bunica.”

✨ Pentru un copil care deja vorbește în propoziții complexe, putem merge dincolo de simpla denumire a obiectelor.

Îl putem încuraja să:
➡️ descrie
➡️ compare
➡️ explice
➡️ anticipeze
➡️ povestească
➡️ folosească adjective și verbe noi
➡️ construiască propoziții tot mai bogate.

❤️ Și poate cel mai important: nu transformăm joaca într-un test.

Copilul se joacă, iar noi ne jucăm cu limbajul.
Nu avem nevoie de fișe sau activități sofisticate. Viața de zi cu zi ne oferă nenumărate contexte pentru dezvoltarea limbajului și a motricității.

🍅 Uneori, o grădină de la bunici și o basculantă plină cu roșii sunt suficiente pentru o zi întreagă de învățare prin joacă.

Joacă. Mișcare. Conversație. Învățare. ❤️

🔴🟡 Un joc simplu pentru antrenarea atenției

Nu toate jocurile sunt despre a învăța ceva nou. Uneori, sunt despre a exersa ceea ce copilul știe deja.

Astăzi am așezat două cercuri colorate unul peste celălalt și am pus toate bilele în zona comună. Sarcina a fost simplă: fiecare bilă trebuia mutată în cercul corespunzător culorii sale.

Deși culorile erau deja bine cunoscute, provocarea a fost alta:
🧠 menținerea atenției pe întreaga activitate;
🎯 analiza fiecărei bile înainte de a o muta;
⏳ evitarea răspunsurilor impulsive;
✅ finalizarea sarcinii cu grijă și consecvență.

💡 Cum putem crește dificultatea jocului?

Pe măsură ce copilul stăpânește sarcina, jocul poate fi adaptat. De exemplu, îl putem provoca să folosească ambele mâini în același timp, mutând câte o bilă cu fiecare mână sau stabilizând cercurile cu o mână, în timp ce lucrează cu cealaltă. Astfel, pe lângă atenție, exersăm și coordonarea bilaterală.

🎒 Peste o lună începe școala. Nu verifica doar ghiozdanul, ci și limbajul copilului.

Înainte de primul clopoțel, ne asigurăm că avem rechizite, uniformă și ghiozdan. Dar există un lucru la fel de important: felul în care copilul comunică.

Limbajul este unul dintre instrumentele care îl vor ajuta să înțeleagă cerințele, să răspundă la întrebări, să lege prietenii și să capete încredere în sine.

📌 O evaluare logopedică poate fi utilă dacă observi că:
✔️ vorbirea copilului este greu de înțeles pentru alte persoane;
✔️ încă pronunță incorect anumite sunete sau le omite;
✔️ îi este dificil să povestească o întâmplare sau să formuleze propoziții clare;
✔️ are un vocabular mai redus decât al copiilor de aceeași vârstă;
✔️ evită să vorbească în grup sau se simte jenat când trebuie să răspundă.

✨ O evaluare nu înseamnă că există neapărat o dificultate. Înseamnă că alegi să verifici dacă dezvoltarea limbajului este pe drumul potrivit și, dacă este nevoie, să oferi sprijin din timp.

📅 Mai este aproximativ o lună până la începutul școlii. Este un moment potrivit pentru a lămuri orice întrebare legată de dezvoltarea limbajului și pentru ca cel mic să înceapă noul an școlar cu mai multă încredere.

💙 Uneori, un pas mic făcut la timp poate face o diferență mare în parcursul unui copil.

Vacanțele cu un copil mic înseamnă și… provocarea drumului până la destinație. 🚗🌊

Noi am avut de parcurs muuulte ore de drum (Arad - Constanța), iar înainte să plec mi-am pregătit o “trusă de supraviețuire”. 😄 Nu am folosit toate activitățile pe care le-am luat, însă acestea au fost, de departe, preferatele lui (2 ani și 6 luni):

🎵 playlistul cu muzica lui preferată (a fost cu siguranță cea mai bună alegere să facem asta);

🎨 cartea de pictat cu apă – o recomand din toată inima pentru că nu face mizerie și poate fi refolosită;

🧩 un Pop It în formă de puzzle;

🚗 o carte de tip Caută și găsește cu mașini;

⭐ cărțile Usborne cu abțibilduri;

🔎 și un joc de bingo, pe care l-am adaptat vârstei lui. În loc să joace după reguli, îi dădeam indicii precum: „Găsește ceva ce folosim când plouă.” sau „Unde vezi un animal care spune muu?”. El găsea imaginea și o mâzgălea fericit. Fără să își dea seama, exersa vocabularul, atenția și înțelegerea limbajului.

Da, au existat și aproximativ 20 de minute de desene animate. Pentru noi au fost doar o pauză într-un drum lung, nu activitatea principală. M-am documentat bine înainte, “cercetând terenul” și am găsit niște desene nu foarte stimulante, potrivite pentru vârsta și interesele lui: Super Camionul Leo.

Ca logoped, dar și ca mamă, îmi place să transform momentele obișnuite în ocazii de joacă și comunicare. Nu trebuie să avem materiale sofisticate sau să facem “terapie” în mașină. Uneori este suficient să punem întrebări, să cântăm împreună sau să adaptăm un joc simplu la nivelul copilului.

Poate vă sunt de folos ideile noastre pentru următorul drum. 💛

Dacă aveți și voi activități care au mers bine în călătorii, chiar sunt curioasă să le descopăr în comentarii. 😊

💡 Nu trebuie să jucăm un joc doar după regulile din cutie. Uneori, cele mai valoroase activități apar atunci când îl adaptăm la nevoile copilului.

Noi am transformat Bingo Travel (de la Pepco) într-un joc excelent pentru dezvoltarea limbajului, a atenției și a vocabularului.

Cum l-am folosit:
🖍️ I-am oferit copilului un cartonaș și o cariocă, apoi îi spuneam:
• „Găsește avionul.”
• „Încercuiește bicicleta.”
• „Unde este copacul?”

După ce s-a familiarizat cu imaginile, am crescut nivelul de dificultate:
💬 „Cine face bzzz?”
💬 „Găsește un mijloc de transport care merge pe apă.”
💬 „Arată-mi ceva care zboară.”
💬 „Ce animal trăiește în apă?”
💬 „Găsește ceva galben.”
💬 „Ce folosim când plouă?”

Prin astfel de cerințe, copilul exersează:
✅ atenția și concentrarea;
✅ înțelegerea limbajului;
✅ dezvoltarea vocabularului;
✅ clasificarea și asocierea;
✅ ascultarea și urmarea instrucțiunilor.

Iar partea cea mai frumoasă? Jocul este foarte accesibil – l-am găsit la Pepco Romania cu mai puțin de 10 lei.

🤍 Nu este nevoie de materiale sofisticate pentru a crea contexte valoroase de învățare. Uneori, un joc simplu și câteva întrebări bine alese pot face o diferență reală.

Acum câteva zile nu m-am simțit bine. Soțul l-a luat pe băiețel în brațe și i-a spus: „Mami nu se simte bine acum, așa că în seara asta va trebui să doarmă și să se odihnească.”

Mai târziu, când ne-am așezat în pat, a venit la mine, m-a îmbrățișat și m-a întrebat:

„Mami, ești bine?”

Are doar 2 ani și 6 luni.

M-a emoționat nu doar întrebarea, ci și faptul că a observat, a înțeles și a simțit nevoia să se apropie.

Astfel de momente ne amintesc că limbajul înseamnă mai mult decât cuvinte pronunțate corect. Înseamnă să poți observa, să întrebi, să exprimi grijă și să te conectezi cu cei din jur.

Copiii învață toate acestea din relațiile pe care le trăiesc zi de zi, din felul în care noi vorbim despre emoții și din modul în care avem grijă unii de alții.

Iar uneori, cele mai simple cuvinte – „Mami, ești bine?” – pot spune atât de multe. 🤍

Ce înseamnă, pentru mine, un progres? 🤍

De multe ori, progresul nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă primul pas. Prima reușită. Primul „pot”.

În cabinet am învățat că fiecare copil are propriul ritm, iar rolul meu nu este să îl grăbesc, ci să îl însoțesc cu răbdare și încredere.

Mă gândesc la doi copii de vârste diferite, diagnostice diferite și pe care i-am avut în terapie în perioade diferite, dar la care am aplicat aceleași principii pe care le aplic fiecărui copilaș ce pășește în cabinetul meu.

Un copil cu bâlbâială, care, în aproximativ 4 luni, a făcut progrese extraordinare. Dincolo de tehnicile folosite, cred că unul dintre cele mai importante lucruri a fost relația pe care am construit-o împreună – un spațiu în care s-a simțit în siguranță, ascultat și acceptat.

Și un băiețel de 3 ani și 6 luni, care a venit la mine fiind nonverbal, folosind doar câteva sunete. După patru luni de terapie, de două ori pe săptămână și cu implicarea părinților, începe să denumească tot mai multe obiecte. Pentru unii poate părea un pas mic. Pentru mine și pentru familia lui, fiecare cuvânt nou este o victorie.

Dacă m-ar întreba cineva care este „secretul” meu, aș răspunde simplu:

✨ joaca;
✨ conectarea autentică;
✨ încrederea;
✨ respectarea ritmului fiecărui copil.

Cred cu tărie că un copil învață cel mai bine atunci când se simte în siguranță, când este înțeles și când nu este comparat cu nimeni.

Iar atunci când copilul, părinții și terapeutul formează o echipă, progresul nu mai este doar un obiectiv, ci devine o călătorie plină de reușite, mici și mari.

Acesta este, pentru mine, adevăratul sens al progresului. ❤️

Într-o perioadă în care suntem înconjurați de jucării care luminează, cântă și fac aproape totul în locul copilului, eu aleg, de multe ori, să mă întorc la simplitate (recunosc, avem și “jucării interactive minune”, însă încerc să le evit cât mai mult posibil 🙃).

Așa că apelez la: Pământ. Apă. Nisip. Frunze. Bețe. Lucrurile cu care am crescut și eu.

În fotografia aceasta, ne jucăm la o tavă cu pământ: excavatorul sapă, lemnele trebuie mutate, în basculantă încărcăm și descărcăm, căbănuța are nevoie de un drum. Ne împotmolim. Ne ajutăm. Încercăm din nou.

Nu am pregătit o activitate “educativă”. Am pregătit un context de joacă.

Iar din joacă apar firesc conversațiile:
– „Mai pune aici.”
– „S-a blocat.”
– „Hai să-l scoatem!”
– „Tu împingi, eu trag.”

Fără fișe. Fără obiective. Fără grabă.

Ca logoped, văd zilnic cât de mult contează experiențele reale pentru dezvoltarea limbajului. Ca mamă, îmi doresc ca fiul meu să descopere lumea cu mâinile, cu imaginația și cu timpul necesar fiecărei descoperiri.

Nu cred că un copil are nevoie de stimulare permanentă. Cred că are nevoie de spațiu să exploreze, să se murdărească, să inventeze și să fie ascultat.

De multe ori, cele mai valoroase “materiale didactice” sunt cele pe care natura ni le oferă deja. 🤎