31/05/2024
(frag. din Omul cu mîrțoaga, de George Ciprian, piesă cu multe momente memorabile, nu neapărat cele principale, cea cu inspectorul „gheneral” e și ea de senzație,
pt. cine e interesat, fragmentul complet cu Omul cu idei în comentarii, secvență care are mult miez.)
OMUL CU IDEI
Vedeţi? Nici n-am apucat să deschid bine gura şi-mi daţi dreptate. Cum am citit rîndurile acelea în gazetă, mi-am zis: aici e treabă de făcut! Şi m-am pus pe lucru. Toată dimineaţa mi-am pierdut-o ca să fac rost de capital: ideologii n-au niciodată bani. (VARLAAM se scoală şi-i strînge mîna.) În sfîrşit, cu mare greutate, am izbutit să-l conving pe un samsar, cu care mai lucrasem de vreo două ori, să-şi dezlege băierile pungii. În principiu, în mînă nu mi-a dat nici o leţcaie. Şi acum iată ideea. (îşi şterge din nou fruntea.) Cunoşteam, ca toată lumea, faima proastă de care se bucură calul dumneavoastră. Faimă pe care o împărtăşiţi cu o răbdare vrednică de admirat. Moartea acestui animal era deci un eveniment care ieşea din comun. Interesul pe care lumea i l-a arătat în viaţă lui Faraon i-l va arăta şi după moarte — mi-am zis eu. Prin urmare, dacă aş izbuti să am imaginea reală a defunctului, s-ar putea specula asupra mulţimii. Şi atunci, în chip natural, m-am gîndit să-i cumpăr pielea. Într-adevăr, curăţită bine, această învelitoare şi umplută artistic cu paie, ar înfăţişa un alter Faraon nu mai puţin vrednic de văzut Toţi cîţi l-au batjocorit în viaţă vor veni, desigur, să mai petreacă pe socoteala lui — spectacolele barbare sînt cele mai omeneşti. Cei care nu l-au văzut niciodată vor veni de curiozitate. Iar cei mai mulţi or să se înşire ca oile, unii după alţii, fără să ştie de ce. Nişte afişe mari pe ziduri, o baracă cît mai încăpătoare, o taxă de intrare şi iată ideea realizată! (îşi şterge fruntea.)
