Seminarul Teologic Mitropolit Simion Stefan Alba Iulia Promotia 1992-1997

PS Ignatie: „Iubirea din inima Sfântului Ștefan i-a dat putere, dincolo de ceea ce putem noi gândi, ca să-și asume martirajul pentru Hristos” Vineri, 27 decembrie 2024, în a treia zi de Crăciun, când Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, Părintele Episcop Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfântul Grigorie Palama” din municipiul Bârlad.

Postul ne invită la o formă de revizie tehnică: Episcopul Ignatie la Radio Guerrilla - Basilica.ro Episcopul Ignatie al Huşilor a fost marţi invitatul emisiunii „Metope”, transmisă în direct pe contul de YouTube al Radio Guerrilla şi moderată de Theodor Paleologu şi Răzvan Ioan. Tema principală a fost postul, despre care ierarhul a afirmat că „ne invită la o anumită formă de re...

Un dialog

- Doamne, dă-Te jos de pe Cruce… vreau să vorbim!
- Vorbeşte-Mi, Eu te aud…

- Dar eu vreau să plîng pe umărul Tău!!!!
- Plîngi la picioarele Mele…

- Dar eu aştept să-mi ştergi lacrimile… Tu niciodată nu mi le ştergi…
- Lacrimile sînt date pentru a fi simţite, nu pentru a fi şterse…

- Ştii, uneori mă apucă un dor de Tine… şi n-am cm să-l sting… Mă usuc de dor şi nu-l pot linişti!
- E bine să-ţi fie dor. Ţi se face dor doar de cei pe care îi iubeşti…

- Ştii, eu am obosit… viața e grea!
- Şi Eu am obosit… oamenii sînt răi…

- Eu vreau să fiu fericit…
- Fii! Eu ţi-am spus care sînt Fericirile…

- Eu vreau să fiu bun…
- Fii! Buni sunt cei care iubesc…

- Eu vreau să iubesc!
- Iubeşte! Iubesc cei care iartă!

- Eu vreau…
- Nu mai vrea... Fii!

- Uneori Te depărtezi de mine… şi eu Te caut!
- Mă depărtez ca să-Mi simţi lipsa… şi să Mă cauţi…

- Uneori nu pot să mă rog….
- Nu te ruga… Vorbeşte-Mi!
- Dar Tu mă auzi…?
- Îţi şi răspund… Tu Mă auzi?

- Uneori nu ştiu cine sînt...
- Eşti cine te-am plămădit Eu să fii…

- Uneori nu ştiu ce vreau…
- Nu mai vrea… Dăruieşte..

- Uneori nu ştiu unde merg...
- Opreşte-te şi stai… uită-te în jur!

- Tu ai un răspuns la toate...
- Tu ai întrebări despre toate…

- Ştii… uneori e întuneric în sufletul meu…
- Aprinde o lumînare… să se facă lumină…

- De ce stai numai în cer?
- Eu stau pe cruce … pe pămînt… În cer îi aştept numai pe cei ce se întorc acasă…

- Dar eu voi ajunge în cer?
- Mai întîi trebuie să stai pe cruce…

- Dar, cum?
- Smerindu-te…

- Dar cum?
- Zilele tale de la Mine sînt… Primeşte-le aşa cm îți sînt date… Şi fă din ele bucurie şi pentru tine, dar mai mult pentru alţii!

- Dar unele zile sînt rele…
- Dar unele clipe sînt pline de fericire… şi pentru acele clipe merită să trăieşti!

- Hai ridică-te… Trebuie să te ridici…
- Azi nu… Se poate azi Nu!…
- Nu! Azi se poate numai DA!
- Dar mîine va fi o zi mai bună…?
- Nu te întreba cm va fi mîine…. nici dacă va fi mîine… Trebuie să te ridici Azi!

- Bine… Dar să nu mă laşi! Doamne! Să nu mă laşi!
- Nu! Nici tu să nu Mă laşi…
- Eşti tot timpul cu mine…
- Da! Sînt tot timpul cu tine!

(Natalia Luchiță)

PS Ignatie: Omul credincios este un om inteligent! Are capacitatea extraordinară de a vedea ceea ce este esențial în viața sa!” Duminică, 10 februarie a.c., Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit, alături de Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Sfânta Liturghie, în Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bilbor, județul Harghita.

Slujirea arhierească a Preasfințitului Părinte Ignatie în Duminica a ###III-a după Rusalii Duminică, 17 februarie a.c., Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, va săvârși Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”din Huși.

https://youtu.be/wYBE0ag4x7c

Mesajul Părintelui Episcop Ignatie cu privire la Rerefendumul din 6-7 octombrie 2018 https://doxologia.ro/video-mesajul-parintelui-episcop-ignatie-cu-privire-la-rerefendumul-din-6-7-octombrie-2018

SFANTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE SI DACA CRESTINII TREBUIE SA SE FOLOSEASCA DE ARME

Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.

Şi Noe a început să-şi facă co­rabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fi­indcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.

În vremea aceea se găseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.

Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavo­leşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În Iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.

Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghe­lie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” [Mt 24,37]. Adică, aşa cm pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Ve**re a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cm n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Prea­sfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cm vrea. Eu îmi fac da­toria, negoţul meu.

Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îm­bătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, fa­ceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi“.

Un lucru vă sfătuiesc, creştinii mei: Dacă vreţi, să strân­geţi toate armele, să le daţi slujitorilor sultanului şi să le spuneţi: „Nu sunt ale noastre. Hristosul nostru ne-a dat să avem cruce, nu arme“. Vreţi să înţelegeţi, creştinii mei, că dacă un creştin poartă arme şi-şi pune nădejdea în ele, Dumnezeu nu-l păzeşte?

Ascultaţi să vă spun un exemplu şi aşa veţi înţelege! Zece lotrii şedeau pe marginea unui drum din Kavaia şi pândeau să treacă cineva să-l omoare ca să-i ia ce are. A venit un om din Mikri Arta Avlonei. Lotrii l-au văzut, şi îndată s-au sculat, dar cm l-au văzut că e sărac, neînarmat, nu l-au prins, ci au spus între ei: „Să-l lăsăm să treacă. Ce să luăm de la el?” Şi iarăşi şedeau şi pândeau. După puţin timp au văzut trecând un călăreţ cu un cal mândru, cu două pistoale şi sabie şi un fes de trei groşi. Cum l-au văzut aşa de mândru, s-au gândit că duce cu el bani mulţi. L-au strigat să se oprească şi să arunce ar­mele jos. El, ca un om mândru ce era, punându-şi nădej­dea în armele lui, nu le-a răspuns. Şi îndată lotrii l-au omorât, i-au luat tot ce avea împreună cu calul şi au fugit.

Am multe să vă spun, dar n-am timp. Vă sunt de ajuns acestea două, ca să vă întăriţi. Aţi înţeles acum, fraţii mei, că pe săracul care n-avea arme şi-şi punea nădejdea în Dumnezeu, Dumnezeu l-a păzit. De aceea, vă sfătuiesc ca pe copiii mei duhovniceşti, să aruncaţi armele şi să vă pu­neţi nădejdea în Dumnezeu şi nu în arme, şi aşa El vă va păzi şi pe domniile voastre. Dar dacă vreţi să fiţi mândri şi să vă puneţi nădejdea în arme, să ştiţi că atunci Dumnezeu nu vă mai păzeşte.

Daţi-mi un hanger. Scoală-te sus domnia ta, care porţi pistol. Îmi scot cuţitul să te omor. Spune adevărul: Unde-ţi fuge îndată mintea?

– La pistol.

– Mulţumesc. Stai jos. Scoală-te sus şi tu, care nu porţi arme. Vreau să te omor. Spune-mi acum tu, care nu porţi arme, unde-ţi fuge mintea?

– La Dumnezeu, sfinte al lui Dumnezeu.

– Aşa şi domniile voastre să aveţi mereu nădejdea voastră în Dumnezeu, şi aşa nu vă veţi teme că veţi păţi un lucru rău“.

PS Ignatie - Să vedem, Doamne! Deschide-ne ochii! Să vedem ce se întâmplă în lumea în care trăim! Cuvânt de învățătură al Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, rostit în Parohia „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, cu ocazia sfințirii acest...

Puiul de elefant

Într-o zi un om bun a găsit un pui de elefant, pe jumătate mort de foame, la marginea junglei, după ce mama lui fusese ucisă de braconieri. Și, pentru că nu putea să aibă grijă de el, iar puiul era prea mic ca să se descurce singur, omul a luat puiul și l-a adus la un circ.

Dresorul circului a legat puiul de elefant cu o sfoară slabă și a legat sfoara de un copac, chiar lângă intrarea în circ. Puiul de elefant era atât de slăbit încât oricât s-a străduit să rupă sfoara aceea, nu a reușit. Au trecut ani și ani, iar puiul de elefant a ajuns cel mai frumos și mai puternic elefant al circului. Dresorul îl ținea legat tot cu aceeași sfoară fragilă și putrezită de vreme, însă elefantul știa că nu poate să rupă sfoara, așa că nu a mai încercat niciodată.

Morala o știi singur: lanțurile din trecut te țin legat pentru că nu crezi în puterea ta de a le rupe definitiv.