06/09/2026
"O lume care se făcea că muncește, ca să aibă de unde fura".
Mărturii personale ale fotojurnalistului Emanuel Tânjală, despre ce a însemnat comunismul pentru țăranii români.
Când lucra pentru ziarul "Satul Socialist", rolul său era să reflecte pozitiv marile realizări ale agriculturii în regimul comunist, "bunăstarea și succesul" aduse românilor de modelul stalinist.
Tânjală era în Vrancea, la Odobești, pregătit să fotografieze agricultura românească "modernă" a anilor '70. În curtea CAP-urilor era însă mizerie, peste tot domneau delăsarea și dezinteresul față de bunul public. Alături de colegul Elisei Tarța a început o serie de reportaje critice față de cei care nu "prețuiau avuția statului". Cenzura le-a dat liber la publicat în mod surprinzător, aveau dreptul la o întreagă pagina de ziar pentru aceste critici "constructive".
Totul a mers bine până când i-a lăudat Europa Liberă. Abia atunci a realizat cenzura că incompetența regimului comunist era practic expusă lumii întregi. Străinii puteau să vadă în ce hal de degradare au adus comuniștii satul românesc.
Cei doi au fost obligați să întrerupă reportajele critice și să producă articole despre ședințele de partid cu rol de îndobitocire și spălare pe creier a țăranilor, la care erau aduși cu forța niște amărâți, care participau triști și absenți.
"Mă durea involuția lor, dar mă simțeam căutător în profunzimea țării mele. Era o relație într-un fel egoistă și neloială față de acei oameni sărmani dintre care mulți nu aveau habar, de pildă, că oamenii la oraș au baie. Majoritatea trăiau fără lumină electrică și multe sate nu aveau niciun fel de legătură, în afară poate de poștă, cu lumea de afară".
A fost bine în "Industria calului", când eram mari suveraniști sub talpa Moscovei.
