04/02/2022
Ionel Teodoreanu n. 6 ianuarie 1897, Iași, România – d. 3 februarie 1954, București, România) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.
Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez.
Începând cu anul 1924, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospețimea condeiului său în evocarea copilăriei și a adolescenței exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l "Metaforel" și îi desființează în „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc.
Romane:
,,La Medeleni", vol. I-III (1925–1927), ,,Turnul Milenei" (1928), ,,Bal mascat" (1929), ,,Fata din Zlataust" (1931), ,,Golia" (1933), ,,Crăciunul de la Silivestri" (1934), ,,Lorelei" (1935), ,,Arca lui Noe" (1936), ,,Secretul Anei Florentin" (1937), ,,Fundacul Varlamului" (1938), ,,Prăvale Baba" (1939), ,,Ce-a văzut Ilie Pânișoară" (1940), ,,Tudor Ceaur Alcaz", vol. I–IV (1940–1943), ,,Hai-Diridam" (1945), ,,La porțile nopții" (1946), ,,Să vie Bazarcă" (1947, apărut postum in 1971), ,,Zdrulă și Puhă" (1948).