Pagina Psihologului

„Pe tine chiar nu te afectează?"

Ba da. Doar că nu arată așa.

Când conflictul depășește ce poate duce sistemul lui nervos, apare retragerea. Nu ca alegere — ca reflex. Televizorul, telefonul, „ies puțin afară" sunt locurile unde intensitatea scade destul cât să poată respira.

Ea are nevoie să clarifice ca să se liniștească.
El are nevoie să se liniștească ca să poată clarifica.

Aceeași nevoie. Ordine diferită. De aici — tot conflictul.

Ce schimbă lucrurile nu e ca unul să cedeze. E ca pauza să vină cu o promisiune: „Am nevoie de o pauză. Dar mă întorc."

Fără promisiunea asta, pauza se simte ca abandon.

Salvează pentru următoarea ceartă. 🤍

Poți învăța să iubești diferit de cm ai învățat.

Fiecare dintre noi intră într-o relație cu o anumită „hartă” a iubirii: cu felul în care am învățat să cerem apropiere, să ne protejăm, să reacționăm la respingere sau să gestionăm conflictul.

Uneori insistăm mai mult când ne este teamă că pierdem legătura. Alteori ne retragem înainte să fim răniți. Uneori încercăm să fim mereu disponibili sau să nu deranjăm, sperând că astfel vom păstra apropierea.

Dar ceea ce am învățat despre iubire nu trebuie să rămână singurul mod în care știm să iubim.

Pe 5 septembrie, în București, vă invităm la workshopul experiențial „Cum să fac să te iubesc”, unde vom explora împreună tiparele pe care le aducem în relații și modurile prin care putem construi mai multă apropiere, siguranță și conectare.

Workshopul este potrivit atât pentru cupluri, cât și pentru persoane singure care vor să înțeleagă mai bine propriile tipare relaționale și să construiască relații diferite în viitor.

📅 5 septembrie 2026
🕙 10:00–19:00
📍 București
💰 600 lei / persoană
👥 Cu Psiholog Roxana Otel și Didenco Andrei

Înscrierea se face pe WhatsApp la 0742 886 099.

Nu avem nevoie de relații perfecte. Avem nevoie să învățăm cm să ne întoarcem unul spre celălalt.

În Terapia Centrată pe Emoții, schimbarea vine dintr-o experiență emoțională nouă — un moment real în care arăți frica, o spui cu voce tare, și cineva rămâne. Nu pleacă. Nu se enervează. Rămâne.

Acel moment îi arată sistemului tău nervos ceva ce nu a mai trăit până atunci. Și, repetat, începe să învețe altceva.

Uneori aceste momente apar natural, într-o relație în care celălalt răspunde diferit. Alteori le construim întâi în terapie — într-un loc sigur, cu cineva alături — și abia apoi le ducem acasă.

Salvează dacă rezonezi. 🤍

Cred că voi fi respins din nou. Așa că mă protejez — nu mă implic total.

Celălalt simte distanța asta. Se retrage și el.

Și eu îmi spun: „Vezi? Aveam dreptate să mă protejez." Mă protejez și mai tare.

Un cerc care se confirmă singur — și care, fără să observăm, ni-l construim chiar noi.

Frica de respingere nu apare din senin. Vine, de obicei, dintr-un loc vechi — un moment sau o perioadă în care apropierea reală a costat prea mult. Și de atunci, sistemul nostru a învățat o regulă simplă: dacă nu mă implic complet, nu pot fi rănit complet.

Doar că regula asta are un preț. Distanța pe care o creăm ca să ne protejăm ajunge, de multe ori, exact ce ne temeam cel mai mult să pierdem — apropierea.

Nu e vina nimănui. E un mecanism de supraviețuire emoțională, format demult, care funcționează exact cm a fost gândit: te ține departe de durere. Dar te ține departe și de conexiune.

Vestea bună — acest cerc nu e o condamnare pe viață. În unele relații, facem pentru prima dată un pas diferit: rămânem, în loc să ne retragem. Spunem ce simțim, în loc să tăcem și să ne protejăm.

Uneori, acest pas îl exersăm întâi în terapie — într-un spațiu sigur, cu cineva alături — și abia apoi îl aducem acasă, în relațiile care contează cu adevărat.

Dacă recunoști acest cerc în tine sau într-o relație a ta — scrie-mi. 🤍

Didenco Andrei
Psiholog · Terapeut EFT · Facilitator CNV
linktr.ee/paginapsihologului

Prima seară din „Seri de Empatie” a fost simplă.
A fost liniștitoare.
Și cred că tocmai în această simplitate a fost ceva valoros.

Am stat împreună, am vorbit, am ascultat și am încercat să rămânem puțin mai aproape de ceea ce simțim, fără să fugim imediat spre explicații sau soluții.

La final, oamenii au vorbit despre recunoștință, vulnerabilitate, libertate, bucurie și curajul de a trăi emoțiile.

Cineva a spus că discuțiile de aici îl încurajează să lucreze mai mult asupra lui și că ar mai vrea astfel de întâlniri.

Altcineva, care spune că îi este greu să își arate emoțiile, a plecat cu sentimentul că s-a simțit bine și liber.

Pentru altcineva a rămas importantă ideea că nu este suficient doar să recunoaștem o emoție — putem încerca să rămânem puțin cu ea și să o simțim.

Au mai rămas cuvinte precum:

„interesant”
„captivant”
„cunoștințe noi”
„mai este de învățat și de lucrat asupra mea”

Pentru mine, această seară mi-a reamintit cât de special este să fiu alături de oameni și să am acces la povești reale. Să văd ce se întâmplă atunci când încetinim puțin și lăsăm loc pentru ceva mai autentic decât conversațiile noastre obișnuite.

Poate că nu avem întotdeauna nevoie de răspunsuri mai bune. Uneori avem nevoie de un spațiu în care putem spune ceva real, putem fi ascultați și putem rămâne puțin cu ceea ce apare.

🤍 Serile de Empatie vor continua.

Următoarea întâlnire este planificată pentru ultima săptămână din august. Îmi doresc ca aceste seri să devină o obișnuință regulată — un spațiu la care să putem reveni pentru ascultare, exprimare autentică și conectare reală.

Tot în acea perioadă voi deschide și câteva locuri noi pentru ședințe individuale și de cuplu, în Chișinău și online.

Majoritatea conversațiilor noastre se întâmplă în aceleași cercuri închise — cu aceiași prieteni, aceleași colegi, aceeași familie. Repetăm aceleași tipare, uneori fără să ne dăm seama.

Ceea ce numim Serile de Empatie e, de fapt, un dialog empatic — construit din două mișcări: să asculți cu adevărat, și să te exprimi cu adevărat.

Ascultarea, singură, nu e suficientă pentru conexiune. Avem nevoie și de răspuns emoțional — nu doar să te aud, ci să simți că ceea ce spui m-a atins.

Și mai avem nevoie de ceva greu de găsit spontan: să ne exprimăm în siguranță subiectele vulnerabile. Nu superficialul de zi cu zi, ci emoțiile reale — frica, dorul, rușinea, bucuria neascunsă.

Acolo apare schimbarea. Nu în discursul despre noi înșine, ci în momentul în care spunem ceva adevărat, într-un spațiu care ne ține.

Pentru câteva ore, experimentăm bucăți dintr-o relație sigură și hrănitoare. Nu vorbim despre ea. O trăim.

Poate că exact asta înseamnă să ieșim dintr-un tipar vechi — nu să îl înțelegem mai bine, ci să trăim, măcar o dată, altceva în locul lui.

Pentru detalii: https://www.didenco.md/empatie

📅 6 august
🕕 18:00–21:00
📍 Chișinău
👥 Grup restrâns

SCRIE UN MESAJ PENTRU ÎNREGISTRARE

🤍 Andrei Didenco· psiholog, facilitator CNV, terapeut în supervizare EFT

În CNV, empatia nu este în primul rând o tehnică de formulare, ci o calitate a prezenței. Rosenberg vorbește despre golirea minții de idei preconcepute, judecăți, explicații și soluții, pentru a asculta persoana „cu întreaga ființă”. CNVC descrie această poziție drept ascultare cu o „minte tăcută și o inimă deschisă”. Dincolo de cuvintele concrete, ascultăm observațiile, sentimentele, nevoile și cererile persoanei.

în spatele retragerii poate exista rușinea sau teama că apropierea va aduce o nouă rană