EDU Jurnal

🔏 Un exemplu de încălcare a drepturilor de autor este scanarea unei cărți în format PDF și postarea ei online. Acest lucru este ilegal și încalcă drepturile autorului și ale editorului.

În era digitală de astăzi, este mai ușor ca niciodată să se transmită și să se distribuie cărți online. Cu toate acestea, este, de asemenea, mai ușor să încalci drepturile cuiva, scanând o carte și postând-o online fără permisiunea autorului. Acest lucru nu numai că este ilegal, dar îi răpește autorului câștigurile și recunoașterea care i se cuvin. Dacă iubești cărțile, cel mai bun mod de a susține autorii este să le cumperi lucrările și să le respecți drepturile.

Protejarea creativității: Înțelegerea drepturilor de autor și a legilo Cărțile sunt mai mult decât o simplă colecție de cuvinte pe hârtie. Ele sunt produsul unei minți creative, a nenumărate ore de cercetare, editare și corectare. În spatele fiecărei cărți se află un autor, un editor și, în unele cazuri, un traducător, toți depunând timp și efort pe...

Precum mulți părinți au de-a face cu profesori furioși, există și profesori care au de-a face cu părinți furioși, care adesea dau vina pe profesor pentru comportamentul nepotrivit al copilului lor și pentru notele mici. În loc să aibă loc conversații mature și respectuoase, aceste întâlniri se transformă de cele mai multe ori în schimburi de replici dure, lăsând ambele părți să se simtă frustrate și neauzite.
Atunci când se confruntă cu o situație neplăcută sau dificilă, oamenii reacționează adesea cu furie și frustrare. Acest răspuns emoțional inițial este un mecanism natural de apărare care le permite indivizilor să elibereze tensiunea și să simtă un anumit sentiment de control asupra situației. În multe cazuri, oamenii vor arunca, de asemenea, vina asupra altora pentru a transfera responsabilitatea și pentru a-și atenua propriile sentimente de frustrare. Acest comportament este adesea alimentat de dorința de a evita soluționarea cauzei profunde a problemei și, în schimb, se concentrează pe găsirea unei soluții rapide și ușoare.

Comunicarea eficientă cu profesorul copilului tău Pe măsură ce se apropia ora programată pentru întâlnire, inima învățătoarei bătea cu putere în piept, iar anxietatea îi curgea prin vene la gândul că va trebui să se confrunte cu părintele furios. Doamna Diana a sunat mai devreme, exprimându-și frustrarea și nemulțumirea față d...

În 2023 fii cu ochii pe Eupheus pentru noi cărți captivante și informative! 📚

La mulți ani pentru 2023 fantastic! 🥳

Dragi cititori,

În timp ce ne luăm rămas bun de la 2022 și întâmpinăm noul an, noi, cei de la EUPHEUS, suntem plini de recunoștință și entuziasm pentru tot ceea ce va urma în 2023. Suntem atât de recunoscători pentru sprijinul și încrederea cititorilor noștri pe parcursul anului trecut și abia așteptăm să împărtășim toate proiectele și inițiativele noi pe care le avem planificate pentru anul viitor.

2023 se anunță a fi un an interesant pentru noi, cu lansarea mai multor cărți noi, lansarea unui site web și extinderea prezenței noastre în social media.

Dorim, de asemenea, să profităm de această ocazie pentru a vă felicita pe toți și pentru a vă ura încă un an de creștere și succes personal și profesional. Suntem foarte recunoscători că faceți parte din comunitatea noastră și sperăm că 2023 vă va aduce și mai multe oportunități de a vă dezvolta și de a vă atinge obiectivele.

În cinstea unui nou an plin de speranță, promițător și bogat în noi aventuri interesante! 🥂

Sperăm că veți continua să ne însoțiți în această călătorie și că 2023 va fi un an minunat și pentru dumneavoastră. Vă mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră constant și vă dorim un an nou fericit și sănătos! 🙏

La mulți ani pentru un 2023 fantastic! 🥳

Cele mai bune salutări,
Echipa Eupheus

• Care ar fi primul lucru pe care l-ar observa un necunoscut la tine?
• Ce fel de părinte ești pentru copilul tău/copiii tăi?
• Cât de ușor este testul pe care l-ai pregătit pentru elevii tăi?
• Cât de important este pentru alții proiectul la care lucrezi?

✶ Cât de reale sunt de fapt răspunsurile pe care ți le-ai dat?

➡ Un individ crede că primul lucru pe care l-ar vedea un necunoscut la el ar fi un defect. Altcineva își imaginează o caracteristică pe care o consideră evidentă.

➡ Un părinte se judecă prea dur, considerând că nu este unul bun în opinia copilului. Altul decide că îi oferă copilului totul și că acesta din urmă nu ar trebui să aibă nici un motiv de nemulțumire.

➡ Un profesor consideră că a creat un test foarte simplu, însă rezultatele elevilor îi demonstrează opusul.

➡ Un afacerist dă o importanță deosebită ideii sale, însă când o pune în aplicare realizează că nu este de succes. Un alt afacerist își subestimează ideea, dar totuși decide să o lanseze. Peste câțiva ani, acea idee devine un succes la nivel global.

De cele mai multe ori avem tendința să ne evaluăm pe noi sau acțiunile noastre, așa cm ai făcut și tu acum când ți-ai răspuns la întrebările de mai sus, prin ochii proprii decât prin ai altcuiva. Răspunsuri, care s-au format pe baza experiențelor, cunoștințelor și a convingerilor noastre. Eșecul de estimare a unor rezultate crește odată cu acumularea de experiențe și cunoștințe precum și cu întărirea convingerilor pe care le avem.

De exemplu, din cauza volumului mare de cunoștințe acumulate pe parcursul anilor, un profesor consideră că unele exerciții sunt prea simple pentru elevi, și respectiv decide să complice tema pentru acasă sau să mărească numărul exercițiilor. Din perspectiva elevilor însă, acele exerciții “simple” au un nivel diferit de dificultate.

Un alt exemplu ar fi lipsa de răbdare a părinților când își ajută copilul la teme. În mod normal și natural un copil de clasa a I-a nu va reuși să citească clar și în același timp să înțeleagă ceea ce a citit, deoarece procesele mentale implicate în activitatea respectivă sunt mult mai complexe decât sunt la un adult. În cazul adultului procesul de citire este automatizat, adică el nu depune efort pentru a identifica literele și sunetele.

📖 În cartea sa "În Mintea Celorlalți", Nicholas Epley descrie un experiment în cadrul căruia "utilizatori experți în folosirea telefoanelor mobile au estimat că unui novice i-ar lua, în medie doar 13 minute ca să învețe să folosească un telefon mobil nou. În realitate, începătorii au avut nevoie, în medie, de 32 de minute"

Adevărul este că cu cât mai experți devenim, cu atât mai întunecată ne este vederea. Pentru a face lumină este nevoie de:
⬖ a conștientiza faptul că felul cm vedem noi lumea diferă de al altora
⬖ a face un pas în spate și de a privi situația din unghiul celuilalt
⬖ a evalua situația din poziția unui începător, nu a unui expert
⬖ a conștientiza faptul că gândurile și credințele noastre sunt influențate de ceea ce cunoaștem și de experiențele trăite.

CUM NE PREGĂTIM COPIII PENTRU LECȚIILE ONLINE?

Trecerea bruscă la lecțiile online a fost dificilă atât pentru profesori cât și pentru părinți și elevi. Unii profesori au primit instruire, alții nu. Același lucru s-a întâmplat și în rândul elevilor și poate în cazul multor părinți. În ultimele luni au apărut foarte multe informații pentru profesori despre cm să-și desfășoare lecțiile eficient online. Problema este că puțini au luat în considerare faptul că în procesul educațional sunt implicați atât profesorii cât și elevii. Instruirea elevilor referitor la spațiul online și utilizarea diferitor platforme este, după părerea noastră, un factor destul de important. Rolul acesta le revine însă părinților. Părinții la fel nu au fost instruiți cm să-și ajute copiii și ca rezultat majoritatea orelor nu au fost eficiente. Colaborarea dintre profesori și părinți precum și cea dintre profesorii unei școli sunt factori importanți în instruirea online.

Din propria experiență am observat cm pregătirea elevilor influențează reușitele școlare. Din moment ce încă școlile nu au decis care dintre modelele propuse de Ministerul Educației le vor implementa, am considerat că ar fi util ca părinții să fie încurajați și informați despre cm să-și ajute copiii în învățarea online. Mai jos am descris 3 factori care pot îmbunătăți sau inhiba învățarea:

1️⃣ Spațiul se referă la locul unde copilul face lecțiile online. Majoritatea părinților le-au pregătit copiilor un spațiu special amenajat, însă alții au uitat complet de acest aspect. Mulți dintre ei nici nu au avut această posibilitate, fie din cauza numărului mare de membri ai familiei, fie din cauza numărului mic de camere. Oricare ar fi cauza, acest aspect nu trebuie neglijat.

• Spațiul pentru învățare trebuie să conțină cât mai puțini stimuli vizuali (obiecte, jucării, alte cărți, etc), auditivi (televizor, vorbitul la telefon, etc) și olfactivi (orice miros).
• Spațiul pentru învățare trebuie să fie comod.

Învățarea are loc în working memory (locul unde procesele mentale au loc) și este limitată în timp și spațiu. Conform cercetătorilor, numărul maxim de itemi care pot să se afle în același timp în working memory este de 4-5. Acum imaginați-vă elevul care învață online într-un spațiu nepotrivit (Imaginea 2). De exemplu, bucătăria. Elevul stă la masă gata să înceapă ora. În fața lui este o floare (primul stimul). În timp ce copilul este la lecție, mama/bunica vorbește la telefon (al doilea stimul). Pentru că este ora prânzului, mâncarea este pe aragaz mirosind frumos (al treilea stimul). În frigider sunt niște ciocolate delicioase (al patrulea stimul), etc. Acum creierul copilului este încărcat cu informații care nu sunt utile pentru moment, dar care îi distrag atenția de la lecție. Informația de la profesor pur și simplu nu mai încape. Pe lângă toate, orice sunet (apa de la robinet, strigă-te din altă cameră, lătratul câinelui, etc) se aude foarte bine online și distrage atenția tuturor. Unele sunete sunt naturale și nu pot pur și simplu să fie oprite (sirena ambulanței, lătratul câinelui, plânsul bebelușului, etc), pe când altele pot (cearta dintre părinți, apa de la robinet, convorbirile telefonice, etc).

2️⃣ Cunoștințele generale sunt acelea care îi permit copilului, fără prea mult efort, să se descurce în spațiul online. Cele mai importante ar fi:
• Cum să deschidă platforma și cm să răspundă la apel
• Cum să pornească și să oprească microfonul
• Cum să acceseze mesajele
• Cum să se folosească de mouse (în cazul în care se folosește de calculator)
• Cum să acceseze un link trimis de profesor
• Cum să mărească sau să scadă volumul
• Cum să închidă o pagină web
• Cum să trimită o poză/audio
• Cum să se folosească de tastatură (în cazul copiilor puțin mai măricei)
Aceste informații salvează copilul de un efort mental în plus pe parcursul lecției. O lecție online eficientă nu include doar discursul profesorului și exercițiile din cărți.

3️⃣ Prezența părinților în timpul lecțiilor online. Poate uneori prezența părinților pe tot parcusul lecției este un factor pozitiv, dar de multe ori este unul negativ deoarece este o distragere pentru copil. Vrem ca copilul să fie independent în învățare (și nu doar), însă nu îl lăsăm să facă lucrurile de unul singur. Chiar dacă este ceva nou pentru acel copil, nu este nevoie să stăm deasupra lui și să-i oferim suport la fiecare pas. Fiind lângă el, copilul mereu va aștepta ca părintele să-i șoptească ceva, să-l ajute sau chiar să-i spună răspunsul. În mare parte el va depinde de părintele de alături. În alte cazuri, copilul ar putea să se simtă intimidat, având frica să ofere un răspuns greșit în fața părintelui. Gândul despre reacția lui l-ar putea stresa și astfel învățarea nu are loc. Stresul ocupă o parte imensă din working memory, ceea ce duce la lipsa de concentrare. Nu spun nici că părintele trebuie să fie complet absent. Cea mai bună variantă este ca el să fie în preajmă, ușor de găsit atunci când apare o problemă.

*️⃣ De asemenea este important ca materialele pentru lecție să fie pregătite din timp. La început pregătirea lor se poate face împreună, însă treptat copilul trebuie să învețe să-și pregătească singur totul pentru lecție (cărțile, pixuri, creioane, caiete, etc).

📍 Desigur informația oferită aici este puțină și generală, de aceea dacă aveți întrebări mai specifice le puteți adresa în comentarii sau ne contactați direct. 📩

DESPRE FURIA ȘI AGRESIVITATEA LA COPII

Furia este o emoție universală și este normal să fie simțită de un individ la un moment dat. Furia nu este în sine o emoție negativă sau pozitivă, ci mai degrabă una necesară. Trebuie însă de menționat că a simți furie și a fi agresiv sunt două lucruri diferite.
Furia la copii se manifestă în multe cazuri printr-un comportament nesănătos. Alteori acest comportament poate fi unul agresiv, atât verbal cât și fizic. La baza unui comportament agresiv stă o problemă. Această problemă trebuie descoperită, înțeleasă și după rezolvată.
În primul rând trebuie de descoperit mediul în care copilul cel mai des devine furios și/sau agresiv.
🔶 Unele cauze ale furiei la școală/grădiniță:
➡️ Dificultăți de învățare - un copil poate deveni frustrat și furios atunci când nu reușește să înțeleagă sau îi este greu să rezolve o însărcinare. Atunci când profesorul sau părintele insistă să primească un răspuns de la acest copil, vor primi fie o reacție furioasă fie o explozie emoțională (cum ar fi plânsul).
✅ Rezolvare: Asigurați-vă că copilul înțelege înainte să îi cereți un răspuns. Nu răspundeți cu furie la frustrarea copilului și nu rezolvați însărcinările în locul lui. Îndrumați-l și încurajați-l. Lăsați-l să facă o pauză. Verbalizați emoția pe care copilul o simte în acel moment.
➡️ Dificultăți de relaționare – un copil poate deveni furios atunci când este exclus dintr-un grup social sau nu reușește să se încadreze în unul. Copilăria gravitează în jurul prieteniei.
✅ Rezolvare: Ajutați copilul să socializeze. Învățați-l cm să se încadreze într-un grup. Nu vă bazați pe ideea că copilul știe cm are loc acest proces. Adevărul este că ei experimentează. Dacă eșuează de mai multe ori, acest copil renunță, se izolează sau își formează un comportament mai mult sau mai puțin distructiv. (Vom reveni cu un articol separat despre socializare)
➡️ Bullying (excludere și luarea în derâdere a cuiva, de umilire) – copilul care devine ușor furios este o sursă de amuzament pentru ceilalți, care provoacă acest comportament intenționat.
✅ Rezolvare: Nu toți copiii o să vă povestească aceste întâmplări. Acest lucru depinde în mare parte de relația copil-părinte. Nu mergeți la școală pentru a clarifica situația, lucrurile ar putea să se agraveze. Lucrați asupra inteligenței emoționale a copilului. Ajutați-l să înțeleagă de ce se întâmplă asta și cm să procedeze în aceste situații.

🔷Unele cauze ale furiei acasă:
➡️ Relația părinte-copil – așteptări nerealiste de la un copil.
➡️ Dificultăți de neuro-dezvoltare sau temperamentale – în multe cazuri pentru un copil casa este un mediu sigur, de aceea el tinde să descarce toată tensiunea de la școală/grădiniță/locul de joacă – acasă sau în prezența mamei. Acest copil își va menține furia până în momentul în care va ajunge acasă. Odată intrat în casă el va izbucni fără să ofere un motiv clar pentru părinți. La rândul lor, părinții, pot deveni furioși deoarece consideră că acest comportament este un moft, ignorând astfel emoția copilului.
✅ Rezolvare: Dialogul, verbalizarea emoțiilor și înțelegerea lor. Discutați cu copilul astfel încât să vă povestească ce anume s-a întâmplat. Dacă nu vrea să vă povestească atunci oferiți-i înțelegere și dați-i clar de înțeles că poate discuta oricând atunci când va fi pregătit.
➡️ Mediul familial – întotdeauna vor exista conflicte în familie, iar felul cm părinții rezolvă aceste conflicte este un exemplu pentru copil cm este normal să se procedeze
✅ Rezolvare: Manifestați sănătos emoțiile de furie. Copilul trebuie să înțeleagă că este necesar să își manifeste furia, dar desigur într-un mod sănătos nu agresiv. Agresivitatea se poate manifesta prin țipete, expresia feței, lovirea obiectelor din casă și aruncarea lor, etc. Părintele trebuie să fie conștient de felul cm își exprimă el furia pentru a fi capabil să-l învețe și pe copil.
➡️ Nevoia de atenție – de multe ori părintele acordă mai multă atenție copilului atunci când acesta are un comportament nesănătos. Impusul de a fi agresiv poate apărea în urma nevoii copilului de a primi atenție. Dacă el observă că acest tip de comportament funcționează, atunci riscul să devină un obicei este mare.
✅ Rezolvare: O metodă bună este să aveți o reacție diferită pe care copilul nu o așteaptă în contextul dat. Asta înseamnă atitudini noi la același tip de comportament. Pe lângă toate, asigurați-vă că: copilul primește atenția dorită, se simte dorit, se simte iubit, știe că nu va fi abandonat.
✏️ Evident, fiecare copil este diferit, mediul în care se află este diferit, reacțiile primite de la părinți și perceperea lor sunt diferite . Rolul părintelui este să înțeleagă cauza agresivității și furiei copilului, care poate fi diferită de cele menționate mai sus, și să găsească soluții eficiente în dependență de acestea.

Mulțumiri lui Sucner pentru întrebare! 🙏

Deseori, așa procedează și creierul copilului!

“Interzicând, este ca și cm părintele ar da un semnal.” I. F.
Atunci când interziceți ceva copilului, creierul lui nu percepe asta ca pe o interdicție. Dacă îi spuneți “Nu sări pe pat”, creierul îl poate percepe ca pe un ordin “Sari pe pat”.

DESPRE ABILITĂȚILE NECESARE PENTRU A CITI

După cm s-a explicat în articolul precedent, cititul este un proces complex. Pentru a fi capabil să citească, un copil trebuie:
1️⃣ Să fie conștient despre fonologie și foneme
Fonologia se ocupă de studiul sunetelor dintr-o anumită limbă și cm acestea pot influența sensul cuvintelor. Un fonem este “cea mai mică unitate sonoră care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt” (DEX). A fi conștient de fonologie presupune recunoașterea că limba vorbită poate fi divizată în componente mai mici. De exemplu, propozițiile se divizează în cuvinte, cuvintele în silabe și silabele în sunete individuale. În această categorie intră și cunoștințele despre: aliterație (repetarea unui sunet), rimă, silabisire (despărțirea în silabe) și intonație. Altfel spus, auzind cuvintele “măr” și “păr”, copilul este conștient de faptul că un singur sunet schimbă sensul cuvântului. De asemenea el știe că aceste cuvinte sunt compunse dintr-o singură silabă, 3 sunete și 3 litere, și că rimează. Însă, asta nu înseamnă că trebuie să ținem un curs teoretic în fața copilului. Există metode mai interactive și această sarcină îi revine profesorului în clasa a I-a.
2️⃣ Să cunoască principiile alfabetice
Principiile alfabetice presupun înțelegerea că un cuvânt vorbit este compus din foneme și că fonemele sunt reprezentate în formă scrisă ca litere. Acest sistem de a reprezenta prin litere fonemele este foarte eficient deoarece un număr mic de litere poate fi folosit pentru a scrie un număr mare de cuvinte.
Pozitiv este faptul că limba română nu este complexă în sunete.
* Cunoștințele fonologice, fonetice și alfabetice necesare pentru a citi diferă în dependență de limbă.
3️⃣ Să posede vocabular
În mare parte, pentru a fi capabil să recunoască un cuvânt scris, cititorul trebuie să-l posede în dicționarul mintal. Uneori copilul învață sensul cuvintelor direct, adică intenționat la cererea părinților sau profesorilor. Însă cel mai des el le învață indirect prin experiențele zilnice:
• când are o conversație cu adulții și prietenii
• când părinții îi citesc
• când citește individual
• când privește televizorul (nu este cea mai eficientă metodă)
*Asta ar fi sarcina părinților până copilul merge la școală: să comunice cât mai mult cu el și să-i citească povești sau informații interesante (după preferințele lui).
4️⃣ Să fie fluent
Fluența este abilitatea de a citi rapid, corect și cu o exprimare potrivită un text. Copiilor, care citesc foarte încet sau încet, le este greu să-și amintească ce au citit anterior. Din această cauză legătura dintre cuvântul citit și sensul acestuia se pierde. Fluența contruiește un pod între recunoașterea cuvântului scris și înțelegerea lui. Cititorii fluenți nu petrec mult timp pentru a decodifica un cuvânt, astfel ei reușesc să se concentreze la sensul textului.
*Această abilitate se deprinde prin practică.
5️⃣ Să înțeleagă textul (Comprehensiune)
Comprehensiunea este un proces complex care cuprinde:
• identificarea cuvintelor scrise
• înțelegerea cuvântului în context
*Atunci când copilul se întâlnește cu mai multe sensuri a unui cuvânt, creierul trebuie să selecteze unul care se potrivește în acel context. Abilitatea de a bloca rapid sensurile irelevante este o necesitate pentru a dobândi fluența și comprehensiunea.
• recunoașterea structurilor gramaticale
• formularea inferențelor
*Inferența este o operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul în mod deductiv sau inductiv. Ea analizează conținutul informațional inițial disponibil, formulat într-o propoziție sau lanț de propoziții, cercetează conținutul fiecărei propoziții și obține sau derivă o informație suplimentară.
• asigurarea că textul are sens
Se consideră că copilul poate citi atunci când atinge comprehensiunea.

DESPRE CUM ÎNVAȚĂ CREIERUL SĂ CITEASCĂ

Se știe că majoritatea copiilor se nasc cu abilitatea de a vorbi deoarece există în creier o zonă specială care facilitează vorbirea. Dar ce știm despre citit?
Majoritatea adulților au deja dezvoltată această abilitate și la sigur nu își amintesc momentul exact când și cm au dobândit-o. Odată ce posezi cititul ai impresia că trebuie să fie ușor și pentru alții. Cât poate fi de greu să unești niște litere și să citești un cuvânt?
În primul rând, creierul uman nu dispune de o zonă specială pentru citit. Pentru ca acest proces complex să poată avea loc, mai multe zone trebuie să lucreze împreună. Aproximativ 50% din copii reușesc ușor să facă o tranziție de la vorbire la citire și primesc satisfacție de la acest proces. Pentru 20-30% din copii, același fenomen poate fi unul destul de complicat, poate cea mai grea sarcină cerebrală.
Citirea cuprinde 3 sisteme neuronale și câteva abilități specifice care vor lucra împreuna pentru a decodifica simbolurile abstracte și pentru a le oferi un sens.

Procesul are loc în următorul fel:
1. Ochii scanează literele cuvântului scris
2. Signalele vizuale sunt transmise către cortexul vizual, localizat în lobul occipital.
3. Cuvântul este decodificat în emisfera stângă într-o zonă numită angular gyrus, care îl separă în foneme.
4. Acest proces activează zona limbajului, care este situată în emisfera stângă lângă lobul temporal, unde are loc procesarea auditivă.
5. Sistemul de procesare auditiv reproduce acele foneme în minte.
6. Zona lui Broca și a lui Wernicke aduc informații despre acel cuvânt din dicționarele mentale
7. Lobul frontal integrează toată informația pentru a oferi sens.

La persoanele care deja dețin abilitatea de a citi, aceste procese au loc în fracțiuni de secundă. La copiii care abia învață a citi, aceste procese necesită mai mult timp.

Într-un final, pentru a fi capabil să citească, un copil trebuie:
• să fie conștient despre fonologie și foneme
• să cunoască principiile alfabetice
• să posede vocabular
• să fie fluent
• să înțeleagă textul

Din păcate mulți părinți și profesori consideră că cititul se învață doar prin practică și nu pun accent pe cunoștințele teoretice despre relația dintre sunete și litere și celelalte aspecte importante meționate mai sus. Ca rezultat, copilul este forțat să citească cât mai mult, părinții și profesorii devin frustrați că acel copil nu reușește, iar copilul fiind comparat cu alții se consideră incapabil.

➡️ EDU Jurnal va veni cu mai multe informații despre abilitățile necesare pentru a citi în următoarea postare.
Vă mulțumim că ne urmăriți!

Bună dimineața, tuturor!
EDU Jurnal vine cu o întrebare adresată persoanelor interesate de educația copiilor: părinți, profesori, educatori și alții.
Care sunt subiectele educaționale care vă frământă?

Lăsați mesajele dvs în comentariu și în curând vom reveni cu un alt articol captivant!

Cu drag, EDU Jurnal.

IMPORTANȚA DIALOGULUI

Un copil se va deschide adultului doar atunci când și adultul se va deschide copilului.
A dialoga cu copilul nu înseamnă să-i spui ce este bine și ce este rău, nici să-i explici de ce este important să adopte un anumit comportament sau să-i impui reguli. A dialoga cu el înseamnă să te deschizi, să-i povestești experiențele de viață pozitive și negative, căderile și greutățile prin care ai trecut și cm ai reușit să treci peste ele, precum și visele pe care le ai. Orice copil își dorește să afle istoria părinților, iar aceasta nu trebuie idealizată. În așa mod o să-i câștigi încrederea și totodată o să îl faci să se simtă important.
Dialogul apropie copiii de părinți și ca rezultat aceștia ajung să povestească și ei experiențele lor.

În loc de un exemplu din cărți, o să vă povestesc o istorioară proprie. În una din clasele în care predau am un băiețel de 8 ani, care este mai timid de firea lui. Înainte de ore obișnuiesc să mai discut cu elevii mei, indiferent de vârsta lor. Într-o zi acest băiețel a ajuns cu 30 de minute mai devreme. Am început să discut cu el și să-i adresez întrebări tipice despre cm se simte și despre ziua respectivă. Treceam ușor de la un subiect la altul, până am ajuns la timiditate. Tot ce i-am spus este că vreau să fie mai îndrăzneț și să adreseze cât mai multe întrebări pe parcursul lecțiilor. Cu această ocazie i-am povestit despre experiența mea școlară, despre cm am reușit să depășesc timiditatea și cm m-a ajutat asta în viață. Pe parcursul lecțiilor care au urmat, acest băiețel a început să-mi adreseze mai multe întrebări, iar pe lângă asta, când întreb cine vrea să răspundă, el este primul care ridică mâna.

Toți avem o poveste emoțională în spate!
Nu răspunde cu agresivitate unui copil agresiv!
Nu îl lăsa în umbră pe copilul timid!