07/02/2026
Rubrica ,Articolul lunii" inaugurată pe pagina Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir" Chişinău-Oradea, reprezintă o continuare firească a Conferinței Ştiințifice Internaționale „Latinitate, Romanitate, Românitate", ajunsă anul acesta la ediția a IX-a. Dacă aceste Conferinţe au menirea de a readuce în prim-plan ideea fundamentală a unității românilor din cele trei Țări Româneşti, rubrica urmărește să prelungească acest mesaj ştiințific în spațiul public, într-o formă constantă şi accesibilă. Începând cu ziua de 7 a fiecărei luni, deoarece comunicările la Conferința „Latinitate, Romanitate, Românitate" au avut loc pe 7 noiembrie, până la următoarea ediție a Conferinței, vom publica câte un material dedicat promovării originii, continuității și unității românilor. Fiecare intervenție va reflecta nu doar esenţa acestor valori, ci şi angajamentul nostru de a menţine interesul pentru temele fundamentale ale latinității şi romanității în spațiul românesc. Prin această rubrică, Conferința ,Latinitate, Romanitate, Românitate", îşi prelungeşte ecoul: ideile discutate se transformă în reflecții periodice, analize, texte şi intervenții menite să mențină viu dialogul despre identitatea românească. Este un pas firesc în direcția consolidării unei tradiții academice şi culturale, care nu se rezumă la un eveniment anual, ci se exprimă printr-o prezenţă constantă, responsabilă şi coerentă.
Ion Eremia. Incompetența duce la halucinații – „poporul moldovenesc” la 1334 și 1342 !
Povestea cu „documente” din prima jumătate a secolului al XIV-lea, care ar atesta numele etnic de moldovan își are începutul odată cu publicarea în anul 1993 a aberantei scrieri a lui Petre. P. Moldovan (=V.Stati) Moldovenii în istorie și continuată de articolul semnat de Pavel Bârnea, Chiril Stratievschi, Vladimir Țaranov și Vasile Stati, publicat pe 16 martie 1994 în ziarul Moldova Suverană cu titlul Istoria o făurește poporul. Autorii îl apostrofează pe istoricul din România Adolf Armbruster, care încă în anul 1980 afirma că termenul moldoveni, evident ca termen care să determine o comunitate etnică distinctă, nu exista în primele secole de existență statală a Moldovei.
Pentru a infirma opinia lui A. Armbruster, moldoveniștii de la Chișinău fac apel la balada Miorița, pe care absolut arbitrar o datează cu secolele XII-XIII și trăgeau concluzia că termenul moldovan cu sensul de „reprezentant al unei comunități cu conștiință de sine națională de acum formată este atestat cu 100 de ani (1391) mai înainte (decât-?-I.E.) în Valahia. În Moldova, este consemnat, am arătat, în documente în 1334”. Fraza pe care am luat-o în ghilimele nu este clară, dar așa au scris cei patru autori, important să reținem că, în opinia lor, sunt documente din anul 1334, care îi atestă pe moldoveni.
Dar cititorul nu va găsi nici în scrierea lui Stati din 1993, nici în acel articol semnat de patru moldoveniști, acele faimoase „documente” din anul 1334, în care, chipurile, ar apărea termenul moldovan în calitate de „reprezentant al unei comunități cu conștiință de sine națională de acum formată”.
Pe 9 și 11 august 1994, de asemenea în Moldova Suverană, de data aceasta singur, Vasile Stati scria că „numele de țară (oraș) Moldova, numele comunității etnice moldovenești, sunt atestate în documente începând cu 1334 și mai înainte (balada Miorița, sec. XI-XII), «unu-i moldovan»”. Dar și de această dată, Stati nu face referință la careva documente din anul 1334, care ar atesta numele „comunității etnice molodvenești”, fiindcă asemenea documente pur și simplu nu sunt cunoscute.
Despre ce este vorba în realitate? Cu referință la acest an avem tratatul încheiat Ia Lwow în anul 1334, care reînoia o alianță mai veche dintre Ordinul Teutonic și marele maestru Luther von Braumsichweig, document cunoscut specialiștilor încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, printre martori semnatari fiind și un oarecare Alexandru Moldaowicz, nume care, conform unor aprecieri, ar proveni de la numele târgului Molda (= Baia) din Țara Moldovei. Dar istoricii au pus la îndoială legătura dintre această persoană și Molda/Baia (Victor Spinei. Universa Valachica: Românii în contextul politic internaţional de la începutul mileniului al Ii-lea. Chişinău: Cartdidact, 2006). În oglinda deformată a lui Stati, tratatul respectiv este prezentat cititorului în sensul că „magistratul orașului Lvov eliberează certificat de cetățenie negustorului moldovan Alexandru Moldaowicz (moldovan, din Moldova)”(Petre. P. Moldovan, Moldovenii în istorie. Chișinău, 1993). Dar în realitate, nu este vorba de nici un „certificat de cetățenie” - Alexandru Moldaowicz apare pur și simplu printre semnatarii acestui tratat. Desigur apare întrebarea, cm putea un simplu negustor venit din Moldova să fie invitat de marele maestru Luther von Braumsichweig să semneze acest act important? Dar pentru Stati aceasta nu conta și mai rămânea un pas până la concluzia că documentul atestă, în halucinațiile lui Stati, „numele comunității etnice moldovenești”.
Cea de a doua sursă, Provinciales ordinis minorum vetustissimus care ar data cu anul 1334 și care, printre alte localități din spațiul de la răsărit de Carpați, amintește Moldaviae/Modaluie, datare contestată de Victor Spinei, care datează sursa dată cu sfârșitul secolului al XIV-lea (Victor Sppinei. Restructurări etnice în nordul gurilor Dunării în secolele XIII-XIV. În: Carpica, XXIV, 1993).
Printre ultimii cercetători ai acestei surse, care amintește denumirea de Modaluie și care ar data anume din anul 1334 se numără Petro Malciuk [Petro Malciuk. Prezența minoriților în Moldova în contextul expansiunii creștinătății latine către Orient (secolele XIII-XV). În: Analecta catholica, VII-VIII, 2011-2012. Chișinău, 2013] din Ucraina, dar căruia nu i-a venit în minte să afirme, în temeiul sursei investigate, care amintește localitatea respectivă, că în acel timp ar fi existat „comunitatea etnică moldovenească”, așa cm o face Stati.
Este o mare problemă și cu datarea baladei Miorița – încă nimeni dintre specialiștii care s-au preocupat de această problemă nu au reușit să demonstreze când a fost alcătuită, balada respectivă nu oferă nici un criteriu pentru a fi datată cât de cât obiectiv. Vedem, chiar moldoveniștii se încurcă în datare: în articolul din martie 1994 balada Miorița era datată cu secolele XII-XIII, iar în articolul din august același an, balada respectivă era datată de Stati cu secolele XI-XII. Însă, balada Miorița este datată de unii autori chiar și cu sfârșitul secolului al XIV-lea (Vl. Grosul).
A doua problemă, care ține tot de balada Miorița este următoarea: de ce numai termenul moldovan, în conceptul moldoveniștilor, reflectă o comunitate cu conștiință de sine națională? Doar în numita baladă mai figurează vrânceanul și ungureanul! De ce ei nu sunt apreciați că ar reflecta comunități entice cu conștiință de sine națională?
Să începem cu ungureanul. Într-un studiu plasat pe Internet în anul 2014, Vladislav Grosul scria că traducerile în limba rusă în care ardeleanul este tradus ca ungur, sunt eronate. În realitate, scrie autorul, „sub ardelean sau ungurean se înțelegea nu ungurul, ci vlahul sau românul din Transilvania” (в переводах на русский язык арделянин ошибочно переводится как венгр. В действительности под арделяном или унгуряном разумелся не венгр, а влах или румын из Трансильвании) (Гросул Владислав. Проблема этногенеза молдаван https://ava.md/ru/stati/history/problema-etnogeneza-moldavan/).
Cine este vrânceanul? Se știe foarte bine că regiunea Vrancea, până în timpul domniei lui Ștefan cel Mare a fost parte componentă a Țării Românești, adică ei erau români/vrânceni, iar denumirea de vrânceni derivă de la regiunea care purta numele Vrancea.
În acest context și moldovanul din balada Miorița era roman din regiunea Moldova, care, după obținerea independenței în anul 1365, treptat s-a transformat în stat. Așa că balada Miorița nicidecum nu reflectă „numele comunității etnice moldovenești”, așa cm cred moldoveniștii nominalizați mai sus.
Dar aberațiile lui Stati continuă. Într-un material plasat pe Internet (V. Stati. Afirmarea Moldovei în circuitul european de valori https://terramoldaviae.wordpress.com/tag/primele-istorii-ale-moldovei/) el scria următoarele: „Cum a demonstrat istoricul și etnogeograful Eugeniu Pascari, Chronica Ecclesiae et Monarchiarum condito mundo tipărită în veacul XIV fixează moldauos la 1342, înainte de întemeierea Țării Moldovei !”.
Așa dar, conform lui Stati, E. Pascari ar fi demonstrat că termenul moldauos este fixat într-o sursă narativă, care indică la anul 1342, cronica respectivă, în opinia sa, fiind tipărită în secolul al XIV-lea. Și mai adaugă Stati că „moldovenii de cînd s-au zămislit (veacul XIII) s-au numit moldovan, moldoveni; au fost recunoscuţi moldavos, moldavanos, молдаване, молдавцы, moldavi, moldavorum…” (http://expertclub.md/816/limba-moldoveneasca-pe-meridiane-europene.htm).
Pe 12 septembrie 2025 era plasată pe Internet o nouă scriitură a lui V. Stati cu titlul Mărturii fundamentale, multiseculare. Despre Moldova, norodul moldovenesc, limba moldovenească (https://terramoldaviae.wordpress.com/2025/09/12/).
Pe bună dreptate, se afirmă că ignoranța naște încredere și obrăznicie. Agresivitatea lui Stati față de adevărații specialiști în domerniu crește direct proportional cu halucinațiile lui referitoare la moldoveni: „Uimit de ignoranța obraznic, public afișată a multor așa-ziși intelectuali și politicieni, romîni și proromîni, inclusiv doctori, adică în științe, profesori, doctori și chiar academicieni (!), un moldovan cu suflet mare și cu credință ștefănească Vitalie Moruzi (Moroz) cu reședință în Italia, împreună cu alți moldoveni de viță vache (probabil e de la VACĂ– !!! - I.E.)”. aflați în Franța, Germania, Anglia au hatărît (probabil de la hatâr – I.E.) să acumuleze dovezi concludente serise privind dăinuirea multiseculară a numelui Moldova, a neamului moldovenesc, a limbii moldovenești. Astfel arătînd întregii lumi ignoranța sfidătoare (Stati dă chiar și traducerea în limba rusă a acestor ultime două cuvinte - вызывающую безграмотность) unor politicieni romîni și proromîni – deputați, ministri, prim-miniștri și chiar șefi (șefițe) de stat (!), profesori, doctori în științe (!) și chiar academicieni adică învățați…”.
Observ că V. Stati își menține obiceiul de a scrie prostii, obicei semnalat de mine anterior, încă în anul 2003, când, referindu-se la relațiile Moldovei cu Rusia Moscovită, dânsul scria că domnul Moldovei Ștefan cel Mare „s-a ÎNCURSCRIT” cu marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea (Ion Eremia. Falsificarea istoriei sau „fenomenul Stati” în Republica Moldova. Chişinău, Editura Cartdidact, 2003).
Stati continuă: „Prima dată în istorie numele moldovenilor este menționat scris în 1342 în Cronica bisericească… tipărită în 1599 de Sebastian de Verona în Elveția”.
Pentru a convinge cititorul, V. Stati expune și fotografia paginii respective a lucrării lui Sebastian de Verona.
Dar, pentru a fi cât mai explicit și pentru a convinge și mai mult cititorul câtă dreptate are el, Stati plasează și fotografia fragmentulul unde sunt amintiți Moldauos: „Ludouicus, Caroli F. Moldauos & Rutenos, Comanos ad fidem Christianam adduxit, Iudxos expulit”, cu o traducere într-o formă eronată: „1342. Ludovic (rege al Ungariei, 1326 – 1342) i-a supus pe moldoveni și ruteni (rusini), i-a adus pe cumani la credința creștină și i-a expulzat pe undei (? – I.E.)”, în realitate fiind vorba de evrei.
După cm observăm, pentru a demonstra cititorului cât este de erudit, între paranteze, Stati face o „precizare” fantastică, chipurile Ludovic ar fi fost rege al Ungariei între anii 1326 și 1342. În realitate, Ludovic I cel Mare a domnit între anii 1342 și 1382, despre ce este scris chiar și în manualele școlare.
Dar, să le luăm pe rând. Nu avem absolut nici un document care să ne spună când a au fost supuse teritoriile de la est de Carpați de către regele Ludovic. Dar nu acesta este scopul intervnției noastre. Acum vom atenționa la o altă problemă, anume la termenul moldoveni, în sensul dacă acest termen, întrebuințat de Sebastian de Verona, ar indica la o comunitate etnică distinctă, la „un popor moldovenesc”.
Moldoveniștii de astăzi, care se străduie să demonstreze că de la bun început statul Țara Moldovei a fost un stat ruso-moldovenesc, utilizează datele statistice și concluziile formulate încă în perioada sovietică de istoricul Lazar L. Polevoi. Prezentând dinamica grupurilor etno-lingvistice, el formula concluzia că spre mijlocul secolului al XIV-lea populația romanică de răsărit, în conceptul moldoveniștilor de astăzi, moldovenii, alcătuia cca o jumătate din întreaga populație din regiunea Carpați-Nistru. Conform Tabelului № 9 din lucrarea lui Polevoi, grupurile etnice s-ar fi prezentat în felul următor: romanicii de răsărit – 48,7%, slavii de răsărit – 39,5%, slavii de sud – 3,3%, ceilalți (țigani, tătari, unguri, sași, greci) – 8,5% (Л.Л. Полевой. Очерки исторической географии Молдавии XIII—XV вв.( Schițe despre geografia istorică a Moldovei în secolele XIII-XV.). Кишинев: Штиинца, 1979, сс. 11-12).
Dacă lucrurile stau așa și dacă moldovenii constituiau atunci o comunitate etnică, atunci este absolut legitimă întrebarea adresată moldoveniștilor, de ce regele Ungariei Ludovic I i-a supus numai pe „moldoveni”, adică pe numai pe acei care alcătuiau cca 48,7%, ceea ce constituie mai puțin de jumătate din populația Țării Moldovei? De ce nu i-a supus și pe ceilalți?
Absurditatea situației este înafară de orice îndoială, or, este destul de limpede, că Sebastian de Verona a întrebuințat acest termen având în vedere întreaga populație a Țării Moldovei. Cu alte cuvinte, termenul moldoveni folosit de Sebastian de Verona semnifica nu comunitatea etnică, „poporul moldovenesc”, ci întreaga populație a statului Moldova.
În ceea ce privește rutenii, adică populația din Rutenia (Rusia Haliciană, Rusia Roșie), Ludovic I i-a supus anume în această perioadă. Rivalitatea dintre Polonia și Ungaria pentru această regiune are o istorie destul de îndelungată, pe care am să o prezint sumar, pentru ca cititorul să înțeleagă esența problemei. În anul 1340 Haliciul a fost cucerirt de regele polon Cazimir al III-lea (1310-1370). El nu a avut descendenți de s*x masculin și în anul 1349 a confirmat dreptul lui Ludovic I, regele Ungariei, în calitate de nepot al său, la tronul Poloniei după moartea sa, adică a lui Cazimir și, drept consecință, la Haliciul cucerit. În anul 1352 a fost încheiat un tratat între Ungaria și Polonia, conform căruia Cazimir al III-lea urma să stăpânească Haliciul până la moartea sa, după care regiunea trebuia să treacă la Ungaria, care s-a obligat să plătească pentru aceasta 100 000 de galbeni. Mai era și o rivalitate polono-lituaniană pentru Halici. Este cunoscută campania cneazului lituanian Liubart (1315-1383) din anul 1353 când a ajuns la Halici și a ruinat complet regiunea, ceea ce a dus la decăderea Haliciului.
În atare situație, despre o supunere a Ruteniei de către regele Ungariei, putem vorbi doar din anul 1370, când Ludovic devine rege al Poloniei. Dar situația nu era chiar atât de simplă. La coroana polonă mai sperau descendenți din familiile Mazovețki, Piaștil sau Opolski. Un reprezentant de vază al acestei ultime familii, Vladislav, locuia în Ungaria cu titlul de palatin al regatului maghiar, care era cea mai înaltă demnitate după rege. Pentru a anihila eventualele pretenții ale lui Vladislav Opolski, regele Ludovic I i-a cedat unele teritorii, printre care și Haliciul, în proprietate personală și în apanaj, iar locuitorii acestor regiuni i-au depus jurământul de fidelitate.
Dar, conform unei noi înțelegeri din ianuarie 1379 dintre Ludovic I și Vladislav Opolski, Haliciul a trecut direct sub autoritatea unică a lui Ludovic, Opolski primind în schimb de la rege alte regiuni.
Așa dar, din ianuarie 1379 Haliciul s-a aflat sub autoritatea Ungariei, mai întâi a regelui Ludovic, apoi a reginei Maria (1371-1395), fiica lui Ludovic, și era administrat de dregători unguri. Dar Ludovic mai avea o fiică, Iadviga. În toamna anului 1384 Iadviga venea la Kracovia, iar în decembrie același an a fost încoronată la tron. Ea devine soția lituanianului Iagiello, care pe parcursul a 6 zile (12-17 februarie 1386) vine la Cracovia, devine catolic și rege al Poloniei cu numele de Vladislav al II-lea. În februarie 1387 Iadviga, în lipsa soțului ei care plecase în Lituania, întreprinde o campanie împotriva Ruteniei și o i-a de la unguri, iar în toamna aceluiaș an, regele Vladislav efectua o vizită în noile sale posesiuni (Д.И. Зубрицкий. Критико-историческая повесть временных лет Червонной или Галицкой Руси: От водворения христианства при князьях поколения Владимира Великого до конца XV ст. Пер. с пол. [и предисл.] д. чл. Осипа Бодянского (Poveste critico-istorică a vremurilor Rusiei Roșii sau Haliciene: De la renașterea creștinismului sub domniile cnezilor generației lui Vladimir cel Mare până la sfârșitul secolului al XV-lea. Trad. din polonă [și prefață] d. membru Osip Bodianski). Москва: Имп. О-во истории и древностей рос. при Моск. ун-те, 1845, сc. 99-100, 120, 126-127, 141, 164, 166-167, 176, 216-219).
În ce privește evreii, se cunoaște faptul că ei au fost izgoniți din Ungaria în anul 1349, în timpul „ciumei negre”, dar repede au fost întorși înapoi și izgoniți iarăși în anul 1360 (The Jewish Encyclopedia. Vol.VI. New York and London, 1904, pp. 494-503) (https://archive.org/details/TheJewishEncyclopediaVIGodIstria/mode/2up).
Dar să revenim la V. Stati. El atenționează cititorul că „informațiile extrem de prețioase (oferite de Vitalie Moroz) sînt completate cu știri din monografia unică în felul ei Неизвестная Молдавия (Moldova necunoscută-I.E.) Одесса, 2014 de Eugeniu Pascari”. Este vorba de studiul Е. Г. Паскарь. Неизвестная Молдавия: европейские книгопечатные источники XV-XVI вв. о древнейшей и современной истории Молдавии (Moldova necunoscută: Izvoare europene tipărite din secolele XV-XVI despre istoria antică și modernă a Moldovei). Одесса: ВМВ, 2014).
Cu alte cuvinte, V. Stati nici nu și-a dat seama că lucrarea întrebuinațată de E. Pascari și V. Moroz, în realitate, este una și aceeași lucrare, și ultimul nu complectează prin nimic lucrarea celluilalt.
Aceeași lucrare, Chronica Ecclesiae et Monarchiarum condito mundo ..., într-un caz, ne spune Stati, a fost tipărită în secolul al XIV-lea, în al doilea caz, el plasează foaia de titlu cu indicația că lucrarea a fost tipărită în anul 1599.
Realitatea e că lucrarea lui Sebastian de Verrona. Chronica ecclesiae et monarchiarum a condito mundo. Sebastiani Verronii, praepositi Friburgensis in Heluetia, S. theologiae doctoris. Nunc primum noua methodo elucubrata (https://archive.org/details/bub_gb_vfZUOPKOEaIC/page/n7/mode/2up), într-adevăr a fost tipărită la 1599.
Într-adevăr, lucrarea conține informația cu pricina, pe care o mai reproducem încă odată, dar complet, fiindcă Stati a prezantat incomplet, adică eronat pagina respectivă.
Informația cuprinsă pe această pagină nu se referă la aceea ce cred acești doi „specialiștii” de talia lui Stati și Moroz. Într-un tabel de la sfârșitul lucrării, care conține 4 (patru) despărțituri, Sebastian de Verona prezenta lista suveranilor din Europa, cu indicarea următoarelor date: anul venirii la domnie, ordinea numerică a suveranilor aflați pe tron, cu indicarea, al câtelea este la număr suveranul în țara respectivă, uneori, o scurtă informație pe care el a considerat necesar să o prezinte și, însfârșit, numărul anilor cât a domnit suveranul.
Exact așa, începând cu pagina 525, la Capitolul XVIII sunt prezentați și regii Ungariei, inclusive, pe pagina următoare, 526, Ludovic I, menționându-se, în prima despărțitură, anul venirii la domnie, 1342, în cea de a doua, este cifra 27, adică Ludovic I era al 27 - lea rege în Ungaria, în cea de a treia, cele mai remarcabile acțiuni din timpul domniei lui, pe care Sebastian de Verona a considerat necesar să le indice, iar în cea de a patra a indicat că Ludovic a domnit timp de 40 de ani, adică până în anul 1382. Toată această informație prezentată de Sebastian de Verona este foarte corectă.
Acestea sunt despre regele maghiar și unele dintre faptele sale, nu că „poporul moldovenesc” ar fi existat la 1342 și ar fi fost supus de Ludovic în acest an.
Așa dar, repetăm încă odată, anul 1342 este anul când la domnie în Ungaria a venit regele Ludovic I, supranumit cel Mare. Cât privește numele de „moldoveni” pentru locuitorii Țării Moldovei, amintit în sursă narativă de către Sebastian de Verona publicată în anul 1599, nu constituie o sursă istorică pentru a documenta existența „comunității etnice moldovenești” în anul 1342. Pentru comparație, exact așa, adaosul lui Misail Călugărul la Letopisețul lui Grigore Ureche referitor la la existența satelor „cu vecini” încă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (Grigore Ureche. Letopisețil Țării Moldovei. Ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P.P. Panaitedcu. București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958), nu poate servi sursă credibilă pentru a demonstra existența instituției veciniei în acest timp.
Iată așa, V. Stati și V. Moroz, după cm se vede, ambii „cunoscători” serioși ai limbii latine medievale, pricepuți în această limbă doar în sensul proverbului „ca porcul în farmacie”, dar, exact în sensul aceluiași proverb, și a metodelor de cercetare istorică, toarnă dintr-un ulcior desert într-un pahar gol și, consecință a acestor „investigații”, vin halucinațiile că au descoperit „poporul moldovenesc”, existent în anul 1342.
Vasile Stati apare cu două grade științifice, candidat în științe filologice, doctor în științe istorice, adică, conform gradelor științifice de astăzi în Republica Moldova, doctor în filologie și doctor habilitat în istorie,dar și politician controversat, savant, publicist, jurnalist etc., celălalt „corifeu” pe care i-am nominalizat, anume V. Moroz, se autoapreciază drept un „om simplu”.
În pofida acestor deosebiri, după cm s-a arătat mai sus, ambii au demonstrat că posedă aceleași competențe referitoare la cercetarea istorică, adică ignoranță și incompetență totală.
Evident, am căutat să înțeleg mai profund sensul sintagmei „om simplu”, cm se autoîntitulează V. Moroz, dar care, cu ifose ieșite din comun, consideră că rezolvă toate problemele existente referitoare la istoria noastră și chiar crede că prin aberațiile sale i-ar supăra pe specialiști, academicieni etc. De aceea am apelat la bogata limbă latină, aici doar discutăm probleme din evul mediu după surse scrise în limba latină, poate îmi oferă vre-un răspuns. În rezultatul examinării unui voluminos Dicționar alcătuit de filologul sovietic Iosif H. Dvorețki, specialist notoriu în limbi clasice, am ajuns la concluzia că pentru a aprecia cunoștințele „profunde” pe care le au ambii, V.Stati și V. Moroz, dar și în ce privește metodica cercetării istorice, nu este necesar să întrebuințăm multe cuvinte, cm ar fi incompetență, ignoranță etc., deoarece limba latină unea toate aceste „calități” într-un singur termen – ID**TA (IDIOTES), termen ce se referă la un individ care este needucat (необразованный), ignorant (несведущий), incult (неуч), profan (профан) (Х.Д. Дворецкий. Латинско-русский словарь. Издание второе, переработанное и дополненное. Москва: Издательство «Русский язык», 1976).
În ce privește originea și semnificația, specialiștii precizează că termenul este de origine greacă, în limba latină „idiota” provine din greacă, unde idiotes (ἰδιώτης) însemna un cetățean privat, simplu, neimplicat în politică, o persoană fără cunoștințe speciale, termen ce a pătruns și în limba latină. În același timp, un articol din WIKIPEDIA după Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2017, explică sintagma „useful idiot” („idiot util”), adică „om simplu util”, care, în jargonul/argoul politic și jurnalistic contemporan, este un termen derogatoriu pentru o persoană percepută ca făcând propagandă pentru o cauză fără a înțelege pe deplin obiectivele ei, și care este folosită cinic de promotorii cauzei.
Așa dar, unul dintre „corifeii” care ne dă lecții despre vechimea „poporului moldovenesc”, cu grad științific de doctor în filologie și doctor habilitat în istorie, nu percepe corect nici problema datării baladei Miorița, nici semnificația termenilor vrâncean, ungurean și moldovean, nici nu înțelege sursele amintite mai sus din anul 1334, nu este în stare nici să reproducă exact din lista regilor Ungariei, perioada când a domnit Ludovic I cel Mare. Tot el nici nu-și dă seama că lucrarea la care face referință E. Pascari și care crede că a fost tipărită în secolul al XIV-lea, este aceeași lucrare la care se referă „omul simplu” și care a fost tipărită la 1599. Ambii nu sunt în stare să examineze și să perceapă corect un simplu tabel, care conține lista suveranilor țărilor europene, inclusive lista regilor maghiari și trag concluzii care nu au nimic comun cu realitatea.
Ei scriu și exprimă „opinii” despre tot ce le este complet necunoscut și neînțeles, ceea ce agravează absurditatea raționamentelor, goliciunea argumentelor, iar erorile grosolane și limbajul le demască vulgaritatea grotescă.
Eu cred că cititorul își va da seama ce cadre „științifice” și „simple” promovează ideea moldovenismului și va iubi istoria, așa ca și filologul contemporan din Rusia Alexandru Cerneak care afirma următoarele: „ Eu iubesc istoria, dar doar atunci când ea este scrisă de specialiști”.
