Inginerie Civilă

Catedrala din Milano,una dintre cele mai mari catedrale din lume.

DEFAZAREA TERMICA

Defazarea termica reprezinta capacitatea elementelor de constructie de a intarzia oscilatiile temperaturii aerului exterior.
In perioada sezonului cald temperatura exterioara creste la valori maxime in jumatatea a doua a zilei. O defazare termica corespunzatoare va face ca valul de caldura datorat temperaturilor ridicate sa poata fi intarziat, astfel incat sa ajunga in interiorul cladirii pe timpul noptii, cand temperatura aerului exterior scade.
La fel si in timpul noptii, temperatura scazuta este intarziata ca mai apoi, in timpul zilei cand e foarte cald afara, peretii degaja temperatura scazuta acumulata in timpul noptii.
Intarzierea undei termice trebuie sa fie, conform normativelor in vigoare de:
- minim 8- 10 ore pentru pereti exteriori si plansee sub poduri
- minim 9 - 13 ore pentru planseele acoperisurilor terasa (bloc)

În timpul zilelor călduroase de vară, temperatura pe suprafața clădirilor poate ajunge la valori ridicate cm ar fi:

ACOPERIȘ --> 100°C
FAȚADĂ --> 60 - 80°C

Transferul căldurii se poate face prin 3 procedee:

>> Conductie
>> Convectie
>> Radiatie

Pentru materialele de construcție, CONDUCTIVITATEA TERMICA
are valori cuprinse intre: 0,04 si 3,0 W/m°C.

Conductivitatea termica este o caracteristica termofizica de baza a fiecarui material care depinde de: natura, starea materialului, temperatura si presiune.
Conductivitatea termica variaza direct proportional cu densitatea materialului. Din acest motiv materialele usoare (polistirenul, vata minerala) au un coeficient de conductivitate termica mai mic deci proprietati de izolare termica mai bune.
Conductivitatea termica mai variaza direct proportional cu umiditatea deci un material va avea proprietati izolatoare mai bune cu cat va fi mai uscat.
Pentru materialele de constructii curent folosite, acest coeficient are valori cuprinse intre 0,04 si 3,0 W/m*C.

Calculul higrotermic al cladirilor presupune determinarea rezistentelor termice pentru asigurarea confortului ocupantilor.
Rezistentele termice se impart in doua:

- R care sunt rezistentele termice specifice UNIDIRECTIONALE ale elementelor constructiei

Rezistența termică specifică unidirecțională este specifică zonelor de câmp curent ale elementelor de anvelopă, unde straturile din componența acestora sunt omogene, iar fluxul termic străbate perpendicular pe suprafață elementul.
Aceasta rezistenta tine strict de producatorul care distribuie acel produs.

- R’ este rezistenta termica specifica CORECTATA a elemnetelor constructiei

Aceasta rezistenta tine cont de efectul puntilor termice ale constructiei.

Puntile termice se impart in doua categorii si anume:
- Punti termice liniare care sunt caracterizate de o lungime si de un coeficient de transfer termic liniar „Ψ”.
- Punti termice punctuale, caracterizate de un coeficient de transfer termic „χ”.

Puntile termice:
> La pereți exteriori: stâlpi, grinzi, centuri, plăci de balcon, buiandrugi, stâlpișori, colțuri și conturul tâmplăriei;
> La planșeul de sub terasă: atice, coșuri și ventilații;
> La planșeul inferior de peste subsolul neîncalzit, izolat la intrados: peretii structurali si nestructurali de la subsol, grinzile și zona de racordare cu soclu.

Mai jos avem o lista cu valorile minime ale rezistentelor termice unidirectionale(R) si ale rezistentelor termice specifice corectate(R') .

Acțiunea seismică este unul dintre cei mai importanți factori care se iau în calcul atunci când se dorește construirea unei clădiri. Harta României este împărțită în zone de hazard seismic.
Hazardul seismic este descris ca valoare de vârf a accelerației orizontale a terenului.

Perete structural vs. perete portant

De multe ori aceste două elemente constrctive se confundă între ele.
Perete structural este peretele destinat să preia forțele verticale și orizontale care acționează în planul lor. De obicei acesți pereți sunt făcuți din beton armat(diafragmă).
Peretele portant este peretele destinat să preia doar forțele verticale care acționează în planul lor ( pereți structurali din zidărie de cărămida, BCA etc)

Lemn de esență moale: pin, brad, molid (rășinoase)

Lemn de esență tare: stejar, arțar, fag, mesteacăn (foioase)

Lemnul - unul dintre materialele structurale din care îți poți face casa. La fel ca fiecare material, lemnul are avantaje și dezavantaje.

AVANTAJE:
- ușurința cu care se prelucrează, manual sau cu echipamnete
- costurile pentru uneltele utilizate sunt scăzute
- ideal pentru structuri individuale (locuințe unifamiliale)
- cel mai ieftin dintre toate materialele structurale
- proprietăți excelente de izolare termică
- prezintă o valoare mare pentru rezistența specifică

DEZAVANTAJE:
- vulnerabil la atacurile dăunătorilor ( insecte)
- predispus la forțele abiotice ( soarele, focul, apa)
- contracția și umflarea lemnului
- rezistență scăzută la foc

În consecință lemnul poate fi utilizat foarte bine pentru locuințe de mici dimensiuni ( case în general), cu tratament specific acestuia rezultând o clădire ecologică și "prietenoasă" cu mediul înconjurător.