04/06/2021
Traduzione e motivazione della poesia vincitrice Primo Premio, del Premio Corona, V edizione, 2020, ”vita e luce” di Stejărel Ionescu/
Traducere și mini-critică a poeziei câștigătoare Premiul Întâi, Premiul Corona, a V-a ediție, 2020, ”viață și lumină” de Stejărel Ionescu.
È la vita che vuole ve**re verso l’essere o l’essere che vuole andare verso la vita?
Nella Sua poesia “vita e luce”, il vincitore del primo premio per la sezione poesia del Premio Letterario Internazionale Corona, V edizione 2020, il poeta Stejărel Ionescu, ci regala versi forti, intriganti che raccontano la storia dell’umanità, sofferente, ma nonostante tutto, la poesia diventa un inno alla vita, un momento di speranza che ci indica la via per continuare a vivere.
Oltre a tutto il malessere di oggigiorno, il poeta invoca il vagito della vita attraverso gli angeli, forze misteriose che regnano al disopra delle sofferenze terrene. E malgrado la morte e il tempo che passa inesorabile, la certezza del poeta è quella di rinascere ancora anche se la “vita prova ad andare via”./
Este viața care vrea să vină spre ființă sau ființa vrea să se îndrepte spre viață?
În poezia ”viață și lumină”, câștigătorul Premiului Întâi de la secțiunea de poezie a Premiului Literar Internațional Corona, ediția a V-a 2020, poetul Stejărel Ionescu, ne dăruiește versuri puternice, intrigante care povestesc istoria umanității, a suferinței, dar împotriva tuturor evenimentelor, poezia devine un imn al vieții, un moment de speranză care ne arată calea de a trăi în continuare.
Pe lângă toate stările de neliniște în zilele de azi, poetul invocă scâncetul vieții prin intermediul îngerilor, puteri misterioase care domnesc peste suferințele pământești. În pofida morții și a timpului care trece inexorabil, certitudinea poetului este aceea de a renaște din nou chiar dacă ”viața încearcă să plece”.
Traduzione Mihaela Talabà
viață și lumină
e timpul tău copile, tu trebuie să te naști,
chiar de există viață, chiar de există moarte,
chiar de există timp, sau timpul nu există,
prin tine însuși timpul, prin tine îl renaști,
căci viața doar prin tine spre lume e o pistă.
se aude gong în noapte și stelele se adună,
e vremea rece afară, pune-ți pe chip o mască,
e zăngănit de viață și tremură izvorul,
sau adunat din hăuri în ochiul cel de lună,
acei ce îți aștern și-ți pun pe prag covorul,
ca tu să vii un înger din haos și furtună,
să pui pe lume viață, nu moarte și tortură.
privește cm și noaptea ne pune pe chip mască,
ne închide apoi în case și casele sunt reci,
mamele simt durerea și nu pot ca să nască,
iar tu din nou viață din noi încerci să pleci.
(Stejărel Ionescu)
vita e luce
è il tuo tempo bambino, tu devi nascere,
anche se la vita e la morte esistono
e esiste anche il tempo, o il tempo non esiste,
in te stesso, il tempo, dentro di te rinasce,
la vita in te verso il mondo si apre in un’infinità di piste.
un gong nella notte, le stelle stan vicine,
il tempo è freddo, una maschera sul viso,
è trambusto nella vita e la sorgente trema,
nell’occhio di luna si sono radunati,
davanti all’uscio, coloro che mettono il tappeto,
e dal caos e tempesta un angelo arriva
per mettere nel mondo la vita, non morti e torture.
guarda come la notte ci mette la maschera sul viso,
ci chiude nelle case, e le case sono fredde,
le madri sentono il dolore e non possono partorire,
e tu, ancora vita da noi tu provi ad andare via.
