Laura Ionita - Hand of Hope Learning & SEN Support

Laura Ionita - Hand of Hope Learning & SEN Support Helping children with Autism, ADHD, and SEN thrive through personalised learning, tutoring, and therapeutic support.

UK-accredited counsellor, psychotherapist, and psychology teacher.

Cum ne păstrăm calmul și răbdarea atunci când lucrăm acasă cu copiii cu cerințe educaționale speciale?Să lucrezi acasă c...
30/09/2026

Cum ne păstrăm calmul și răbdarea atunci când lucrăm acasă cu copiii cu cerințe educaționale speciale?

Să lucrezi acasă cu un copil cu cerințe educaționale speciale poate fi frumos și plin de satisfacții, dar uneori poate deveni obositor și frustrant. Copilul poate refuza activitatea, se poate ridica de la masă, poate repeta aceeași greșeală, poate plânge sau poate avea dificultăți în a înțelege o cerință care adultului i se pare simplă.

În aceste momente, calmul adultului devine la fel de important ca activitatea în sine.

🌿 1. Ajustăm așteptările la nivelul real al copilului

Vârsta cronologică nu ne spune întotdeauna ce poate face copilul. Limbajul, atenția, dezvoltarea cognitivă, motricitatea și capacitatea de autoreglare pot fi la niveluri diferite.

Dacă cerința este prea dificilă, copilul poate refuza nu pentru că „nu vrea”, ci pentru că nu poate încă.

⏱️ 2. Lucrăm în reprize scurte

Pentru unii copii, 5–10 minute de activitate bine realizată sunt mai valoroase decât 30 de minute de insistențe, conflicte și frustrare.

Putem alterna:
activitate → pauză → mișcare → activitate preferată → revenire la sarcină.

🗣️ 3. Folosim instrucțiuni simple și clare

În loc de explicații lungi, oferim o singură cerință:
„Pune cubul aici.”
„Arată-mi mărul.”
„Scrie litera A.”

Așteptăm câteva secunde și îi oferim copilului timp să proceseze informația.

❤️ 4. Nu interpretăm fiecare refuz ca neascultare

Refuzul poate ascunde oboseală, anxietate, suprastimulare senzorială, dificultăți de comunicare, frustrare sau faptul că sarcina este prea grea.

Întrebarea utilă nu este doar „De ce nu mă ascultă?”, ci și „Ce încearcă să-mi comunice prin acest comportament?”

🌸 5. Ne observăm propriile emoții

Dacă simțim că devenim iritați, ridicăm vocea sau repetăm aceeași cerință de multe ori, este mai bine să facem o pauză.

Putem spune simplu:
„Facem o pauză și încercăm din nou.”

Pauza nu înseamnă că am renunțat. Uneori este exact ceea ce avem nevoie amândoi pentru a putea continua.

⭐ 6. Lăudăm efortul, nu doar rezultatul

„Ai încercat foarte bine!”
„Bravo, ai stat la masă!”
„Ai terminat activitatea!”
„Mi-a plăcut că ai încercat din nou.”

Pentru un copil cu dificultăți de învățare, un pas aparent mic poate reprezenta un progres important.

🧩 7. Nu transformăm casa într-o sală de clasă permanentă

Copiii învață și prin joacă, mișcare, activități zilnice, gătit, sortarea hainelor, cumpărături, desen, puzzle-uri sau simpla interacțiune cu părinții.

Învățarea poate avea loc în multe forme.

💚 8. Acceptăm că vor exista și zile dificile

Într-o zi copilul poate realiza o activitate foarte bine, iar a doua zi poate refuza aceeași sarcină. Progresul copiilor cu cerințe educaționale speciale nu este întotdeauna liniar.

O zi dificilă nu anulează progresul făcut până atunci.

🌱 9. Ne concentrăm pe pașii mici

Poate astăzi copilul nu scrie litera, dar ține creionul.
Poate nu termină puzzle-ul, dar pune două piese.
Poate nu spune cuvântul, dar arată obiectul.
Poate nu stă 20 de minute la masă, dar reușește 5 minute.

De aici începe progresul.

🤍 10. Ne amintim că relația este mai importantă decât o fișă terminată

Un copil învață mai ușor atunci când se simte în siguranță, acceptat și încurajat. Dacă fiecare activitate devine o luptă, este momentul să schimbăm metoda, nu să creștem presiunea.

Calmul nu înseamnă că nu avem limite. Răbdarea nu înseamnă că permitem orice. Înseamnă să păstrăm limite clare, dar să le aplicăm cu consecvență, empatie și respect pentru ritmul copilului.

Uneori, cel mai important progres al unei zile nu este o literă scrisă sau un exercițiu terminat, ci faptul că adultul și copilul au reușit să lucreze împreună fără ca învățarea să devină o experiență negativă.






🏫 Cum se lucrează cu copiii într-o școală specială?Pentru mulți părinți, expresia „școală specială” poate aduce teamă sa...
30/09/2026

🏫 Cum se lucrează cu copiii într-o școală specială?

Pentru mulți părinți, expresia „școală specială” poate aduce teamă sau multe întrebări: Ce va face copilul meu acolo? Va învăța să scrie și să citească? Va fi suficient stimulat? Cum arată o zi de școală?

O școală specială nu înseamnă că se renunță la educație. Înseamnă că educația este adaptată nivelului de dezvoltare, abilităților și nevoilor fiecărui copil.

🧩 1. Învățarea este individualizată

Copiii pot avea aceeași vârstă cronologică, dar niveluri foarte diferite de dezvoltare. De aceea, activitățile sunt adaptate capacității copilului de a înțelege, comunica și participa.

Un copil poate lucra la litere și numere, în timp ce altul învață să indice ce dorește, să imite, să sorteze obiecte sau să urmeze o instrucțiune simplă.

🗣️ 2. Comunicarea este o prioritate

Pentru copiii nonverbali sau cu limbaj limitat se pot utiliza imagini, simboluri, obiecte, gesturi sau sisteme de comunicare augmentativă și alternativă (AAC).

Scopul nu este doar apariția cuvintelor, ci dezvoltarea unei modalități funcționale prin care copilul să poată spune: vreau, nu vreau, ajutor, pauză, mă doare, am terminat.

📚 3. Activitățile academice sunt adaptate

Cititul, scrisul și matematica pot fi predate, dar la nivelul potrivit copilului. Se pot folosi materiale vizuale, litere magnetice, obiecte concrete, jocuri, trasarea literelor, asocierea imaginilor, numărarea obiectelor și activități practice.

🧠 4. Se dezvoltă abilitățile cognitive

Copiii pot lucra la atenție, memorie, asociere, clasificare, rezolvarea unor sarcini simple, înțelegerea conceptelor și urmarea instrucțiunilor.

👕 5. Se învață abilități pentru viața de zi cu zi

Pentru unii copii, acestea sunt la fel de importante ca cititul sau matematica: să se îmbrace, să mănânce independent, să folosească toaleta, să își spele mâinile, să își strângă lucrurile sau să recunoască situațiile periculoase.

❤️ 6. Se lucrează cu emoțiile și comportamentul

Un comportament dificil nu este privit doar ca „obrăznicie”. Echipa încearcă să înțeleagă ce îl provoacă: dificultatea de comunicare, frustrarea, anxietatea, suprastimularea senzorială, evitarea unei sarcini sau dificultatea de a accepta schimbarea.

Copilul este ajutat treptat să învețe modalități mai potrivite de a comunica și de a se regla.

🔄 7. Rutina și predictibilitatea sunt foarte importante

Programul poate fi prezentat vizual, iar copilul este pregătit pentru tranziția de la o activitate la alta. Sarcinile pot fi mai scurte și alternate cu pauze, mișcare sau activități motivante.

🤝 8. Se lucrează în echipă

În funcție de școală și de nevoile copilului, pot fi implicați profesori specializați, teaching assistants și diferiți profesioniști, precum logopezi, terapeuți ocupaționali, psihologi sau fizioterapeuți.

Progresul nu arată la fel pentru fiecare copil

Pentru un copil, progres poate însemna să citească un cuvânt. Pentru altul, să stea cinci minute la masă, să ceară apă printr-o imagine, să accepte o schimbare de activitate sau să meargă singur la toaletă.

De aceea, succesul într-o școală specială nu ar trebui măsurat numai prin rezultate academice. Obiectivul este dezvoltarea copilului în ansamblu: comunicare, autonomie, învățare, relaționare, reglare emoțională și participare cât mai independentă la viața de zi cu zi.

Fiecare copil poate învăța. Important este să găsim ce poate învăța acum, cm învață cel mai bine și ce sprijin îi este necesar pentru următorul pas.






Școala obișnuită sau școala specială pentru copiii diagnosticați cu autism sau ADHD?Aceasta este una dintre întrebările ...
29/09/2026

Școala obișnuită sau școala specială pentru copiii diagnosticați cu autism sau ADHD?

Aceasta este una dintre întrebările dificile pe care și le pun părinții atunci când copilul urmează să înceapă școala sau când observă că mediul școlar actual nu răspunde suficient nevoilor lui.
Primul lucru important: diagnosticul, singur, nu poate spune ce tip de școală este potrivit.
Doi copii diagnosticați cu autism pot avea niveluri foarte diferite de limbaj, autonomie, dezvoltare cognitivă, reglare emoțională și toleranță senzorială. Același lucru este valabil și pentru ADHD.

🏫 ȘCOALA OBIȘNUITĂ – posibile avantaje
✔️ Copilul are contact zilnic cu copii cu dezvoltare tipică și poate avea mai multe oportunități de interacțiune socială și comunicare.
✔️ Poate beneficia de programa școlară obișnuită, cu adaptările și sprijinul necesare.
✔️ Pentru unii copii, colegii pot constitui modele naturale pentru limbaj, joc, comportament și autonomie.
✔️ Poate susține participarea copilului la viața comunității și incluziunea socială.

❗ Dar pot exista și dificultăți:
🔸 Clasele numeroase, zgomotul, tranzițiile și ritmul rapid pot fi copleșitoare pentru un copil cu dificultăți senzoriale sau de autoreglare.
🔸 Profesorul nu poate oferi permanent atenție individuală.
🔸 Un copil cu dificultăți semnificative de comunicare sau înțelegere poate avea nevoie de adaptări importante ale activităților.
🔸 Fără sprijin adecvat, pot apărea anxietate, refuz școlar, crize de suprasolicitare, comportamente dificile sau izolare socială.

🧩 ȘCOALA SPECIALĂ – posibile avantaje
✔️ Clasele sunt, de regulă, mai mici și există un raport mai mare între adulți și copii.
✔️ Activitățile pot fi adaptate mai mult nivelului real de dezvoltare și nevoilor individuale.
✔️ Personalul are, în general, mai multă experiență în lucrul cu dificultăți complexe de comunicare, comportament, autonomie și dezvoltare.
✔️ Mediul poate fi mai structurat și poate permite folosirea suportului vizual, pauzelor senzoriale și strategiilor individualizate.
✔️ Pentru copiii cu nevoi complexe, pot exista mai multe oportunități de a lucra asupra comunicării funcționale, autonomiei și abilităților necesare vieții de zi cu zi.

❗ Există însă și posibile dezavantaje:
🔸 Copilul poate avea mai puține oportunități zilnice de interacțiune cu copii cu dezvoltare tipică.
🔸 Unele familii pot considera că mediul oferă mai puține oportunități academice, în funcție de școală și de profilul copilului.
🔸 O școală specială nu este automat alegerea potrivită doar pentru că un copil are autism sau ADHD.

Atunci cm alegem?
Nu ar trebui să pornim de la întrebarea: „Ce diagnostic are copilul?”, ci de la întrebări precum:
👉 Care este nivelul lui real de dezvoltare și învățare?
👉 Înțelege și urmează instrucțiunile?
👉 Poate comunica nevoile de bază?
👉 Cât de independent este?
👉 Cum tolerează zgomotul, aglomerația și schimbările?
👉 Poate participa la activități de grup?
👉 Are nevoie de supraveghere permanentă?
👉 Există comportamente care îl pot pune pe el sau pe ceilalți în pericol?
👉 Ce adaptări și ce sprijin poate oferi concret școala?

Un copil cu autism sau ADHD nu trebuie trimis automat la școală specială. Dar nici incluziunea nu înseamnă simpla prezență fizică într-o clasă obișnuită.
Incluziunea reală înseamnă ca acel copil să poată participa, să învețe, să comunice, să se simtă în siguranță și să primească sprijinul de care are nevoie.
Uneori, școala obișnuită, cu suport adecvat, este mediul potrivit. Alteori, o școală specială poate oferi structura și intervenția individualizată de care copilul are nevoie pentru a progresa.
Scopul nu este ca un copil să se potrivească într-un anumit tip de școală. Scopul este să găsim mediul educațional care se poate adapta copilului și îi poate susține dezvoltarea.





Ce este mai bine pentru copiii diagnosticați cu autism – să meargă la școală sau să fie educați acasă?Este o întrebare p...
29/09/2026

Ce este mai bine pentru copiii diagnosticați cu autism – să meargă la școală sau să fie educați acasă?

Este o întrebare pe care mulți părinți și-o pun, mai ales când copilul întâmpină dificultăți de comunicare, adaptare, comportament sau integrare.

Nu există doi copii cu autism identici. Nivelul de dezvoltare, limbajul, profilul senzorial și nevoile de sprijin diferă, de aceea fiecare situație trebuie analizată individual.

🏠 Educația acasă – avantaje

Pentru unii copii, educația acasă poate oferi, cel puțin temporar, un mediu mai liniștit și predictibil.

✔️ Program adaptat ritmului copilului.
✔️ Mai puțini stimuli senzoriali și situații imprevizibile.
✔️ Activități individualizate și mai multe pauze.
✔️ Poate fi o soluție temporară atunci când școala nu poate oferi încă suportul necesar.

Există însă și dezavantaje:

❗ Mai puține oportunități naturale de interacțiune cu alți copii.
❗ Riscul unei dependențe mai mari de părinte și de rutina de acasă.
❗ Generalizarea abilităților învățate poate fi mai dificilă.
❗ Sunt mai puține ocazii de a exersa așteptarea, regulile de grup, tranzițiile și tolerarea schimbărilor.
❗ Dacă experiențele sociale sunt foarte limitate, integrarea ulterioară într-un colectiv poate deveni mai dificilă.

🏫 Ce poate oferi școala?

Școala nu înseamnă numai citit, scris și matematică. Pentru un copil cu autism, poate fi și locul în care învață:

🔹 să comunice și să ceară ajutor;
🔹 să interacționeze cu alți copii;
🔹 să aștepte și să urmeze o rutină;
🔹 să accepte tranzițiile;
🔹 să respecte reguli și limite;
🔹 să tolereze faptul că nu primește imediat ceea ce dorește;
🔹 să devină mai independent;
🔹 să observe și să învețe de la ceilalți;
🔹 să se adapteze treptat vieții în comunitate.

Desigur, școala poate aduce și dificultăți. Zgomotul, aglomerația, schimbările sau cerințele sociale și academice pot fi copleșitoare. Pot apărea anxietatea, refuzul școlar, suprastimularea senzorială sau comportamente dificile. De aceea, suportul potrivit este esențial.

Părerea mea profesională

Eu consider că, ori de câte ori este posibil și există condițiile și sprijinul potrivit, copiii cu autism trebuie să meargă la școală.

Nu același tip de școală este potrivit pentru fiecare copil. Unii pot beneficia de o școală mainstream cu suport, alții de o unitate specializată, un program adaptat sau o integrare graduală.

Scopul nu ar trebui să fie doar ca un copil să funcționeze bine într-un mediu perfect controlat. Trebuie să îl ajutăm, pas cu pas și respectându-i nevoile și limitele, să dobândească abilitățile necesare pentru viața de zi cu zi.

Educația înseamnă mai mult decât achiziții academice. Înseamnă comunicare, autonomie, relații, adaptare și apartenență.

Când apar dificultăți la școală, întrebarea nu ar trebui să fie doar „Îl retragem?”, ci și:

„De ce are nevoie acest copil pentru a putea participa la viața școlară în siguranță și cu succes?”

Poate fi nevoie de mai mult suport, adaptarea programului, intervenție terapeutică, colaborare între familie și școală sau alegerea unui alt mediu educațional.

Pentru mine, obiectivul rămâne același: nu să protejăm copilul de lume, ci să îl pregătim, cu răbdare și sprijin, să poată face parte din ea.





Locuri disponibile pentru terapia copiilorFiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, propriile provocări și propriil...
07/09/2026

Locuri disponibile pentru terapia copiilor

Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, propriile provocări și propriile puncte forte. De aceea, credem că fiecare intervenție trebuie să fie adaptată nevoilor individuale ale copilului și familiei sale.

La Hand of Hope Counselling and Psychotherapy oferim sprijin specializat pentru copii care se confruntă cu:
✔ Întârziere de dezvoltare sau limbaj
✔ Autism
✔ ADHD
✔ Dificultăți emoționale sau de comportament ✔ Dificultăți de învățare
Lucrăm într-un mediu sigur, cald și prietenos, folosind metode bazate pe dovezi științifice și o abordare centrată pe copil.

Fiecare familie beneficiază de o evaluare inițială și un plan personalizat, construit în funcție de nevoile și obiectivele copilului.

Cred cu tărie că progresul nu se măsoară doar în pași mari. Uneori, un cuvânt nou, un contact vizual mai bun, o emoție gestionată mai ușor sau o activitate realizată cu încredere reprezintă victorii importante.

📍 Doncaster 📞 07473637016

Dacă simțiți că micuțul dumneavoastră are nevoie de sprijin, vă invit să mă contactați pentru mai multe informații sau pentru o programare.

Împreună putem construi un plan care să îi ofere copilului cele mai bune șanse de dezvoltare și succes.



Hipotonia la copii: ce este, care sunt cauzele și cm se evaluează?Hipotonia reprezintă scăderea tonusului muscular. Muș...
28/08/2026

Hipotonia la copii: ce este, care sunt cauzele și cm se evaluează?

Hipotonia reprezintă scăderea tonusului muscular. Mușchii opun mai puțină rezistență la mișcare, iar copilul poate părea mai „moale”, poate avea o postură mai puțin stabilă și poate depune un efort mai mare pentru a-și menține corpul într-o anumită poziție.

⚠️ Hipotonia nu este o boală și nici un diagnostic în sine, ci un semn clinic care poate avea numeroase cauze. De asemenea, nu este același lucru cu slăbiciunea musculară, deși cele două pot apărea împreună.

👶 Când pot apărea primele semne?

Hipotonia poate fi observată încă de la naștere sau în primele luni de viață. Alteori devine evidentă atunci când copilul începe să dobândească abilități motorii.

La bebeluș putem observa:
🔹 corp foarte „moale” atunci când este ținut în brațe;
🔹 control întârziat al capului;
🔹 dificultăți în menținerea capului și trunchiului;
🔹 brațe și picioare foarte relaxate;
🔹 dificultăți în poziția pe burtică;
🔹 întârzierea rostogolirii, șezutului, mersului de-a bușilea sau mersului independent;
🔹 uneori dificultăți de supt, mestecat sau înghițire.

La copilul mai mare pot apărea postură incorectă, oboseală rapidă, dificultăți la alergat, sărit sau urcat scările, echilibru și coordonare mai slabe, dificultăți de motricitate fină și hipermobilitate articulară.

🔎 Care sunt cauzele hipotoniei?

Cauzele pot fi foarte diferite:

🧠 Neurologice – afecțiuni ale creierului, măduvei spinării sau căilor nervoase, inclusiv anumite leziuni cerebrale sau forme de paralizie cerebrală.

🧬 Genetice sau cromozomiale – de exemplu, sindromul Down, Prader-Willi sau alte afecțiuni genetice.

💪 Neuromusculare – boli ale mușchilor, nervilor periferici sau conexiunii nerv-mușchi, inclusiv unele neuropatii sau atrofia musculară spinală (SMA).

⚙️ Metabolice și endocrine – anumite boli metabolice sau tulburări precum hipotiroidismul.

👶 Prematuritatea – dezvoltarea motorie trebuie urmărită ținând cont de vârsta corectată, mai ales în primii doi ani.

Hipotonia poate apărea și în contextul întârzierii globale în dezvoltare. De asemenea, este întâlnită la unii copii cu autism, însă nu este o cauză a autismului și nici un criteriu de diagnostic pentru autism.

Uneori, cauza nu poate fi identificată imediat, iar copilul necesită monitorizare și reevaluare.

👩‍⚕️ Cum se evaluează hipotonia?

Evaluarea poate începe cu medicul pediatru, care analizează istoricul sarcinii și nașterii, dezvoltarea motorie, alimentația, limbajul, istoricul familial și eventualele pierderi ale unor abilități deja dobândite.

Examinarea neurologică și motorie poate urmări:
🔹 tonusul și forța musculară;
🔹 reflexele;
🔹 postura;
🔹 coordonarea și echilibrul;
🔹 controlul capului și trunchiului;
🔹 mersul și rezistența la efort.

📋 Este importantă și evaluarea dezvoltării copilului în ansamblu: limbaj și comunicare, dezvoltare cognitivă, autonomie, motricitate fină și socializare.

🩺 Ce investigații pot fi necesare?

Nu există un singur test sau un „set standard” de analize pentru toți copiii cu hipotonie.

În funcție de simptome, medicul poate recomanda analize de sânge, evaluarea funcției tiroidei, enzimelor musculare sau a unor parametri metabolici, teste genetice, RMN cerebral ori investigații neuromusculare.

Pot fi implicați pediatrul, neurologul pediatru, geneticianul, fizioterapeutul/kinetoterapeutul, terapeutul ocupațional, logopedul sau alți specialiști.

Când este necesară evaluarea medicală promptă?

Atunci când copilul pierde abilități deja dobândite, prezintă slăbiciune musculară progresivă, dificultăți importante de alimentație sau înghițire, probleme respiratorii, convulsii ori regres semnificativ în dezvoltare.

Evaluarea și intervenția pot merge în paralel. Fizioterapia/kinetoterapia și terapia ocupațională pot sprijini dezvoltarea posturii, stabilității, coordonării și abilităților motorii în timp ce medicii investighează cauza.

Un copil cu hipotonie nu este „leneș”. Important este să identificăm cauza, să înțelegem cm îi este afectată dezvoltarea și să intervenim cât mai devreme, în funcție de nevoile sale individuale.


Ce este suprastimularea senzorială la copilul cu autism și cm o identificăm?Pentru mulți copii cu autism, lumea poate f...
26/08/2026

Ce este suprastimularea senzorială la copilul cu autism și cm o identificăm?

Pentru mulți copii cu autism, lumea poate fi mult mai intensă decât o percepem noi. Un zgomot pe care adultul abia îl observă, lumina puternică, un parfum, atingerea unei haine sau aglomerația pot deveni greu de tolerat.
Suprastimularea senzorială apare atunci când sistemul nervos primește mai multe informații senzoriale decât poate procesa în acel moment. Copilul ajunge într-o stare de supraîncărcare, iar comportamentul său poate reprezenta o încercare de a se proteja sau de a scăpa de stimulii deveniți copleșitori.

Ce poate declanșa suprastimularea?
🔊 Auditiv: zgomote puternice, aspirator, uscător de mâini, muzică, trafic, persoane care vorbesc simultan.
💡 Vizual: lumini puternice sau intermitente, ecrane, culori intense, spații aglomerate.
👕 Tactil: anumite materiale, etichetele hainelor, atingerea neașteptată, apa pe față, tunsul sau spălatul părului.
👃 Olfactiv: parfumuri, produse de curățenie sau mirosuri intense.
🍽️ Gustativ și oral: anumite gusturi, temperaturi sau texturi ale alimentelor.
🎢 Vestibular și proprioceptiv: prea multă mișcare, aglomerație sau dificultăți legate de poziția corpului și orientarea în spațiu.
Uneori, mai mulți stimuli mici se acumulează pe parcursul zilei până când copilul nu îi mai poate gestiona.

🔎 Cum o identificăm?
Copilul poate:
• să își acopere urechile sau ochii;
• să încerce să plece sau să se ascundă;
• să devină brusc agitat, iritabil sau să plângă;
• să refuze anumite locuri sau activități;
• să nu mai răspundă la cerințe pe care în mod normal le poate îndeplini;
• să intensifice comportamentele repetitive – legănat, fluturatul mâinilor, vocalizări;
• să țipe, lovească, împingă sau arunce obiecte;
• să aibă un meltdown;
• să se retragă complet, să devină foarte tăcut și să pară „deconectat” – reacție de tip shutdown.

⚠️ Un comportament dificil nu înseamnă automat opoziționism sau lipsă de disciplină. Dacă apare repetat în anumite medii sau în prezența anumitor stimuli, trebuie să încercăm să înțelegem ce comunică acel comportament.

🧠 Suprastimulare sau tantrum?
Într-un tantrum, comportamentul este de obicei legat de dorința de a obține sau evita ceva și poate fi influențat de reacția adultului.
Într-un meltdown, copilul este copleșit și nu mai reușește să își regleze reacția. Explicațiile lungi, certurile, pedepsele sau cerințele suplimentare pot intensifica situația.

Ce putem face?

Observăm ce s-a întâmplat înainte: unde era copilul, ce zgomote existau, câte persoane erau în jur, ce activitate făcea și dacă era obosit, flămând sau deja solicitat.

Reducem stimulii, îl mutăm într-un spațiu mai liniștit, diminuăm lumina și zgomotul, vorbim puțin și calm și îi oferim timp pentru reglare. Un jurnal al episoadelor ne poate ajuta să identificăm tiparele și factorii declanșatori.
Scopul nu este să obligăm copilul să „suporte” orice stimul, ci să îl ajutăm să își înțeleagă și să își regleze treptat nevoile senzoriale, adaptând mediul atunci când este necesar.

Dacă sensibilitățile senzoriale afectează semnificativ alimentația, somnul, igiena, școala sau viața de zi cu zi, este recomandată o evaluare individualizată de specialitate.

În spatele unui comportament există o informație importantă. Uneori copilul nu spune „este prea mult pentru mine” prin cuvinte – o spune prin comportament.

Locuri disponibile pentru terapia copiilor – începând cu 1 iulieFiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, propriile...
16/06/2026

Locuri disponibile pentru terapia copiilor – începând cu 1 iulie

Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, propriile provocări și propriile puncte forte. De aceea, credem că fiecare intervenție trebuie să fie adaptată nevoilor individuale ale copilului și familiei sale.

La Hand of Hope Counselling and Psychotherapy oferim sprijin specializat pentru copii care se confruntă cu:
✔ Întârziere de dezvoltare sau limbaj
✔ Autism
✔ ADHD
✔ Dificultăți emoționale sau de comportament ✔ Dificultăți de învățare
Lucrăm într-un mediu sigur, cald și prietenos, folosind metode bazate pe dovezi științifice și o abordare centrată pe copil.

Fiecare familie beneficiază de o evaluare inițială și un plan personalizat, construit în funcție de nevoile și obiectivele copilului.

Cred cu tărie că progresul nu se măsoară doar în pași mari. Uneori, un cuvânt nou, un contact vizual mai bun, o emoție gestionată mai ușor sau o activitate realizată cu încredere reprezintă victorii importante.

📍 Doncaster 📞 07473637016

Dacă simțiți că micuțul dumneavoastră are nevoie de sprijin, vă invit să mă contactați pentru mai multe informații sau pentru o programare.

Împreună putem construi un plan care să îi ofere copilului cele mai bune șanse de dezvoltare și succes.



Address

Danum House, 6a South Parade
Doncaster
DN12DY

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Laura Ionita - Hand of Hope Learning & SEN Support posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The School

Send a message to Laura Ionita - Hand of Hope Learning & SEN Support:

Shortcuts

Share