15/04/2026
Narcisistul, un pradator adaptat zilelor noastre
M-am intrebat mereu cm se face ca narcisistii, psihopatii, abuzatorii astia au aparut asa, precum ciupercile d**a ploaie, in special in ultima perioada. Oricunde te intorci, dai de ei, oriunde te uiti, ii vezi, oriunde te afli, auzi povesti de groaza despre ei!
M-am intrebat si daca lumea a fost asa mereu, plina de indivizi din astia, care mai de care mai "bogat" in tulburari de personalitate, care mai de care mai insinuos, mai ascuns, care abuzeaza (in special familia!) cat mai pe d**a perdea!
Si mi-am dat seama ca daca te uiti un pic in trecut, barbatii se imparteau strict in doua categorii.
Aia buni si afectuosi, care-si iubeau copiii si sotia si formau o familie armonioasa (da, stiu, rara avis) si aia rai, betivi, curvari, cu patima jocurilor de noroc, scandalagii, care-si bateau nevasta si copiii si pe care toata lumea-i cunostea ca pe niste cai breji.
Undeva, pe drum, aceasta din urma specie s-a adaptat.
Societatea e evoluat incet-incet in sensul blamarii violentei domestice, s-a emancipat, s-a militat mult in favoarea apararii victimelor, s-a militat mult impotriva violentei domestice. Astfel ca, acesti indivizi periculosi, violenti, care-si terorizau familiile si le rupeau cu bataia au fost din ce in ce mai des blamati, aratati cu degetul, evitati, izolati. Victimele au inceput sa fie intelese, sprijinite, "trase" afara din abuz. A devenit social inacceptabil sa-ti bati sotia si copiii, numai un monstru isi bate si isi terorizeaza astfel familia. Victimele au fost educate sa nu mai stea cu unul care le bate si care le bate copiii!
Si atunci abuzul si-a schimbat si el haina. Abuzul fizic, violenta domestica clasica au inceput sa nu mai fie la moda. Pradatorii s-au adaptat vremurilor in care traiesc, abuzatorii (ramasi la fel de monstruosi si de violenti) au renuntat la violenta fizica, pe care toata lumea o eticheta deja drept "abuz". Si asta nu pentru ca au vrut, ci pentru ca au fost nevoiti. Pentru ca imaginea lor conteaza foarte mult si nu vor, sub nicio forma, sa fie etichetati drept ceea ce sunt, si anume "abuzatori violenti, toxici, monstri cu chip de oameni".
Aceiasi monstri violenti, insa mult mai cizelati, cu mai multe masti, cu mai multe patologii, mai bine ascunse au adus in scena abuzul psihologic, emotional, financiar, social, digital. Au dus la rang de arta gaslightingul clasic, au gasit noi si noi tehnici de manipulare psihologica, noi forme de a trage victima inapoi in abuz, noi variante de validare intermitenta cat mai timpurie in relatie, noi metode de a lega o victima prin trauma de ei.
Noi, victimele acestei generatii noi de pradatori violenti, nu am avut efectiv nicio sansa in fata lor! Niciuna! Si stiti de ce? Pentru ca ei s-au adaptat mai repede decat am deschis noi ochii, mult mai repede. Intr-o societate care a evoluat atat de galopant in anii din urma, abuzul a continuat sa fie asociat strict cu violenta domestica, adica cu scandalul si cu bataia. Abuzatorul evoluat, care nu te mai punea in genunchi cu bataia, ci cu vorba, care nu-ti mai dadea un pumn sa te asculte cu urechea ci iti aplica tratamentul tacerii sau gaslighting sau alta forma de violenta psihologica si emotionala iti putea rade in nas "de ce te plangi? ce, te-a batut cineva?". Si era acceptat din punct de vedere social ca un barbat care "nu te bate, nu se duce la femei, nu sta beat prin santuri si iti aduce salariul acasa" e un barbat bun, asa incat orice nevasta a unui barbat care putea mima cu success aceste "calitati" era invitata, mai cu subinteles sau mai vocal, sa "ciocu' mic si joc de glezna", ca "n-ai de ce te plange, draga, uite, pe Xuleasca o bate barbatu' de-o lasa lata, daca tu te plangi, aia ce sa mai zica?".
Asta a devenit noua norma a societatii, abuzul s-a numarat in palme, pumni si picioare. Fara palme, pumni si picioare erai "nebuna" si "ti se parea" ca te abuzeaza. El, abuzatorul, iti spunea asta pe toate tonurile posibile. Imi amintesc, de exemplu, cm lovea peretii pe langa capul meu urland "vrei musai sa dau in tine, huh? ca sa ai motiv sa ma lasi? n-ai sa vezi tu asa ceva!". Familia iti spunea la fel "cum adica sa-l lasi, maica, da' ce, te bate? sa-mi spui mie daca te bate!".
Degeaba incercai sa spui "ma bate cu vorba, mama. ma bate cu umilinta. ma invineteste cu controlul, tata. ma rupe cu gelozia, sor-meo!". Imi amintesc cm tot el, narcisistul, a spus tuturor, la final, cu lacrimi de crocodil in ochii lui de mort cm "o palma nu i-am dat! in 20 de ani! intrebati pe oricine daca i-am dat eu macar o palma".
Urechea "normei" sociale era surda la astfel de nuante, abuzul fusese transat, era despre bataie, "barbatul bun" fusese redefinit prin lipsa unor vicii majore, nu prin prezenta vreunei calitati si gata, win-win, nu mai era nimic de adaugat. Vorbim de un vid de informatii si de educatie de multe zeci de ani. De un vid de constientizare in care mii de femei au cazut victime acestor abuzatori de generatie noua, femei care s-au imbolnavit care mai de care de tot soiul de boli, fie mintale, fie fizice si care poate au si murit fara sa inteleaga, de fapt, ce li s-a intamplat. Femei care au suferit precum bunica, care era rupta cu bataia, in ciuda faptului ca ele au avut acasa, toata viata lor, un "barbat bun", care nu le-a dat "nici macar o palma". Le-au dat doar palme, pumni si picioare in suflet pana le-au bagat in pamant.
Vorbim de o generatie intreaga de copii crescuti intr-o disonanta cognitiva teribila intre ceea ce ei au inceput sa intuiasca a fi asociat cu iubirea si ce au primit, ce le-a fost servit pe post de surogat de iubire.
Informatia, educatia, noul val, noul trend, asta, in care s-a facut, in sfarsit lumina in jurul unui subiect atat de delicat precum abuzul emotional a lovit, in sfarsit, si tara lui "daca nu te bate e barbat bun, maica", asa ca asistam acum la demascarea in masa a abuzatorilor adaptati, astia de generatie noua, care au evoluat intr-un singur sens, si anume acela de a se ascunde mai bine! Incotro ne indreptam?
Cum vom putea face fata narcisistului care urmareste cu nesat (pe pagini precum cea de fata sau pe orice alta pagina de profil, pe youtube si, mai nou, pe tictoc) cm sa faca sa se ascunda mai bine, cm sa faca sa se prefaca mai bine, cm sa faca sa mimeze mai bine empatia? Ramane un mister!
Un mister pe care-l putem elucida doar prin si mai multa constientizare, prin si mai multa educatie, astfel incat orice potentiala victima sa tina garda sus si sa continue sa fie atenta la steagurile rosii pe care un pradator le afiseaza mult timp d**a ce s-au cunoscut. Asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, in confortul propriei relatii, monstrul tot va renunta la masca. Ne putem baza cu incredere pe natura lor machiavelica, pe raul suprem din ei, care iese la lumina, important e ca potentiala victima sa tina ochii deschisi.
Mergem in directia buna si pentru ca iata, victimele sunt mult mai devreme intelese si ajutate, societatea a inceput deja sa se preocupe de acest fenomen deosebit de periculos, oamenii au inteles ca un "barbat bun" e cel care te respecta, te intelege, te sprijina si te pretuieste, iubirea a fost scoasa din contextul abuzului, acuzarea si blamarea victimei nu mai sunt norme acceptate etc.
Si, nu in ultimul rand, ne indreptam cu totii spre o viata mai buna crescandu-ne copiii in iubire neconditionata, educandu-i de mici sa se apere de monstri cu chip narcisic, ajutandu-i sa creasca si sa discearna intre abuz si iubire, sa impuna (de mici) limite personale, sa se respecte si sa se pretuiasca pe ei insisi si pe cei din jur, sa traiasca viata in bine, in drag, in frumos si in iubire.