Aida Chivu

E suficient să deschizi social media și găsești invariabil ceva despre subiectul “transparență salarială”.
Realist vorbind, sunt câțiva ani de când piața se confruntă cu această presiune, în care candidații vor să știe pe ce bani vin să se angajeze, la fel cm angajații aud la țigară că un coleg proaspăt intrat în companie, are un salariu mai mare decât au ei, care au ceva vechime. Și vor să știe de ce sau care e de fapt, salariul pe postul respectiv.
În companii, toată lumea luptă cu fenomenul informațiilor aflate pe surse, care ocolește orice regulă de confidențialitate existentă.
Dar totul pleacă de la lipsa de transparență în comunicare.
Un secret la nivel organizațional, nu face altceva decât să dea voie la speculații, pe care nu le putem stopa oricâte reguli am impune.
Iar transparența salarială - contează cm o abordăm. Și, desigur, cm o comunicăm. Iar acum avem și oportunitatea de a o face diferit.
Te invit la o discuție pe acest subiect, joi 7 mai, între orele 16.00 și 18.00. Detalii, în privat.

De ceva vreme aud în jurul meu vorbindu-se despre comoditate. Despre puterea lui “ce să faci, e peste tot la fel” sau “unde să mă duc, tu nu vezi ce se întâmplă?!”… Și lista continuă. Dar în egală măsură apar și nemulțumirile: “nimeni nu vede cât muncesc”, e una din frazele cele mai des întâlnite.
Hai să învățăm să ne evaluăm corect munca și efortul depus. Fără orgoliu sau teamă. Ci cu focus pe noi, dar și pe cei din jur. Individualismul mai devreme sau mai târziu ne va face rău. Pentru că în vremuri incerte este foarte important să nu fim singuri, să nu facem singuri și să susținem puterea echipei.
www.aidachivu.com

Unul din cele mai valoroase lucruri pe care le poate aduce un specialist este informarea/ comunicarea făcută cu responsabilitate.
Nu există rețete care să ne învețe cm să lucrăm cu oamenii, cm sá ne pregatim pentru neprevăzut sau cm să facem față unor eșecuri.
Sunt ultimele zile din an și parcă uşor, uşor, lucrurile se relaxează. Ne gândim la ce-a fost, iar unii mai facem câte ceva pentru că încă nu ne vine să credem că putem opri alarma de la ceas. Ce e musai să luăm cu noi și în vacanță?
Autenticitatea și echilibrul. Și minim o doză de grijă sau “păsare”. Să ne pese real și pe bune. De tot și toate. ☘️

Se pare ca 2026 vine în forță și cu forță. Unii aleg să intre în panică, alții să se pregătească și alții să trateze cu indiferență. Nu, nu este despre cine are abordarea cea mai bună. Este despre a încerca să privim cu realism totul. Și să nu uităm că indiferent de criză, AI sau alți balauri, întodeauna va fi nevoie de oameni buni și implicați. Să ne întoarcem la baza lucrurilor: Cine sunt? Ce știu să fac foarte bine? Și mai ales: Ce vreau?!

Cel puțin 2 generații la rând au făcut facultăți care au nu au nicio legătură cu domeniul lor de activitate, cu ceea ce fac oamenii ăia azi, în viața lor profesională. Pentru că la noi nu a existat un plan educațional pe termen lung. Mama și tata au decis ce să urmăm, din rațiuni financiare sau credințe proprii. Îmi aduc aminte cm mama m-a obligat să dau admitere la un liceu cu profil de poșta și telecomunicații, pe considerentul unui job stabil. Am picat cu brio, dar ce s-ar fi întâmplat dacă urmam această cale? :)
Educația începe de acasă, iar noi ca părinți suntem obligați să ne lăsăm neajunsurile sau neîmplinirile și să ne ghidăm copiii să ajungă să facă ceea ce îi va împlini pe ei, să le placă meseria pe care o aleg, pentru că toate merg mână în mână. Și emoționalul și raționalul.
PS. Și să mai sperăm că și sistemul de educație din România se va schimba, că ei, cei care vin, vor aduce mai mult bine.

Ne va lua AI-ul joburile? Vom rămâne oare fără locuri de muncă?
Într-o piață a muncii care are nevoie de oameni pregătiți, nimeni nu va putea lua locul cuiva, dacă acesta este foarte bun în ceea ce face.
Da, asta este condiția primordială în această bătălie cu inteligența artificială.

Cât de bun ești în ceea ce faci? Cât de mult faci diferența în meseria ta? Inteligența emoțională este ceva ce tu ai pe lângă alte forme de inteligență sau o consideri ceva efemer?

Ce ai tu și nu are un AI?
Chef de muncă, de viață, adaptabilitate, pasiune, empatie, grijă față de cei cu care lucrezi, colaborare și capacitatea de a vedea dincolo de un livrabil și muulte altele....

Iar dacă le ai și nu le folosești înseamnă că nu te diferențiezi, că nu te adaptezi la nou și te tot împotrivești la schimbare, fără motive plauzibile.

Și atunci apare riscul. Poate că într-o zi vei vedea cm ceea ce ai livrat este respins și înlocuit cu o varianta mai bună decât a ta, dată de AI.
Ei bine, atunci ai putea avea motive să te îngrijorezi.

Când cineva se prezintă ca fiind "Specialist Marketing", primul lucru pe care eu îl am în minte este că am în fața mea un om tare priceput în ale marketingului.
Adică:
- talentat, creativ, un pic vizionar, aș spune...
- vede marketingul ca pe un instrument foarte valoros pentru sales.
- simte piața și business-ul pe care îl reprezintă, dar mai ales îl cunoaște foarte bine.
- se pricepe la oameni și are abilitatea de a vedea mereu în perspectivă. Are un al 'nșpelea simț, cm ar veni.

În câteva cuvinte, specialistul este acela care a studiat marketing, a mâncat marketing, știe să comunice, își ia jobul în serios și nu se lasă până când nu îi iese cea mai bună prezentare, cea mai tare campanie și cea mai mișto postare în social media.

Dacă știți astfel de specialiști, le puteți spune să îmi scrie. Știu un loc fain unde se pot angaja. :)

Povestea este așa: o companie tare dragă mie, caută Sales Manager. Și nu, nu caută un om de vânzări pe care îl denumește "manager", e pe bune denumirea, ca și poziția, de altfel.
Sunt 3 reguli de bază în selecția lui/ei:
1. Să știe să coordoneze oameni, să aibă experiență și rezultate obținute prin managementul pe care îl aplică cu oamenii din subordine.
2. Să fie din zona de servicii, nu de produs, pentru a înțelege mai ușor domeniul și a putea realiza strategia potrivită.
3. Să se potrivească cu echipa și să fie din același film cu restul.
Știu, dacă pe primele 2 le puteți gestiona din cv, pe ultima doar din întâlniri cu oamenii de acolo.
Postarea mea e pentru cei care chiar se gândesc la o schimbare și se știu că își asumă responsabilitatea unui management constructiv și stabil pe termen mediu/lung.
Sunt aici pentru toate celelalte detalii. 😀

Când te rupi un pic de teorie sau perfecțiune și te conectezi la realitatea cea de toate zilele, constați că, a avea capacitatea de a gândi limpede, fără a te lăsa influențat de cei care vin către tine cu: "aoleu, ce nasol e la noi", este una din abilitățile vitale ale unui manager în ziua de azi. De multe ori e nevoie în timpul unei ședințe, de un bol cu Magne B6, lângă cutia cu șervețele de pe mijlocul mesei.

*Cum să rămânem obiectivi când avem în jur un emoțional negativ dus la rang de artă?
- Să avem curajul de a opri negativul cu blândețe dar musai cu un strop de fermitate, să nu tăcem și să îl lăsăm să ne anuleze ceea ce facem bun. Pentru că da, orice echipă face și lucruri bune, are și rezultate, chiar dacă mici sau mai puține decât ne dorim.

*Cum să fim motivaționali când cei de lângă noi sunt în haos și departe de rezultate?
- Să construim începand de la ce e bine, nu de la ce nu pot oricum să facă, și să aducem noi organizarea și disciplina muncii, ca exemplu. Aia cu "organizează-te singur, că e treaba ta" îi duce la blocaje și mai mari. În capul lor e un fel de - "ce crezi? dacă puteam, o făceam singur".

Nimănui nu îi place să fie slab și neputincios (cel puțin așa sper eu...). O organizație are nevoie de manageri cu abiliăți nu doar bune, excelente chiar, în lucrul cu oamenii. Competențele se mai dobândesc, dar arta de a știi cm să îi duci pe cei din echipe să își atingă rezultatele, este un "must" pentru manager. De multe ori se pierde firul, oamenii intră pe panta aia când se mișcă unii pe alții din negativ, nicidecum din rețete de succes. Dar oare, cm poate deveni eșecul factor motivațional, când nu avem răspunsuri pe linia clasică - ce s-a făcut bine, ce nu și ce se poate schimba...ci totul se rezumă doar la ce s-a greșit. Și ăsta e unul din rolurile celor care coordonează oameni.
www.aidachivu.com

Uneori mă simt obosită. Dar nu e oboseala aia care trece după niște ore de somn, e aia nașpa, pe care o simți ziua în corp și noaptea în suflet. Când te lupți cu răul, mai ceva ca în poveștile cu balaurii cu 7 capete. :)
Însă deasupra trebușoarei ăsteia, vine satisfacția lucrului bine făcut, a proiectelor care ies incredibil de bine, a oamenilor care pun un umăr să te susțină când alții tocmai ți-au pus piedică. Și uite așa, Universul se învârte în ritmul lui, oboseala se diminuează cu un zâmbet și o zi cu soare iar deasupra rămâne recunoștința. Pentru lucruri și oameni. Și, da, sâmbăta care a trecut, am mai startat un concept de succes, poate unic, desfășurat într-un cadru fain, oferit de "Le Blanc Spa Boutique".
Concluzia: avem atâta nevoie de frumos și bine, uneori în ciuda propriilor proteste. 😍