Ioana Dobra - Facilitator

12/09/2026

Am citit astăzi această frază: “Cu cât mai multă blândețe și iubire îți oferi ție, cu atât mai multă le poți oferi și celorlalți .”

Ce se întâmplă dacă nu prea știi cm se simte asta ? Cum se simte blândețea, grija de sine , răbdarea, permisiunea de a greși ?
Poate ai nevoie de oameni alături care să-ți dea spațiu să simți toate acestea cu ascultare și acceptare. Cu sufletul deschis, cu autenticitate și emoție .

Și atunci aș reformula : “ Cu cât mai mulți oameni ai în jurul tău alături de care să te simți bună, destul, încurajată, ascultată cu atât vei putea oferi la rândul tău aceste lucruri mai departe.”
Sau poate pentru început e destul și un singur astfel de om . ❤️

Dacă rezonezi, hai să ne întâlnim în acest loc ! 🌈

08/09/2026

Începutul de an școlar.

Poate veni cu memoria începuturilor noastre la vârsta copilului nostru .
Putem avea anumite gesturi inconștiente, gânduri în avlanșă, anxietăți. E important să stăm cu noi înainte, să privim ce ne frământă, ce ne entuziasmează și să ne întrebăm: "Când am mai simțit aceste lucruri ? Cine îmi vorbea așa ? De cine îmi amintește comportamentul asta ?"

E momentul în care facem de fapt un pas în spate și privim prin lentilele sistemice. Și acest simplu fapt, așezarea în acest loc deja creează spațiu și ne scoate din tumultul care ne-a luat pe sus fără să ne dăm seama.

Mereu când copiii noștri trec printr-o etapă importantă în viața lor, trece si copilul nostru interior prin ce a trăit la acea vârstă. Și doar să aducem acest lucru în atenția noastră și ne spunem "Oh, da, așa a fost pentru tine atunci , asta ai simțit , acum pot vedea. Mulțumesc pentru tot ce ai făcut ! Te poți odihni acum . Mă ocup eu de asta ."

Iar apoi te poți așeza în spațiul tău din prezent , la vârsta pe care o ai acum, pe locul de părinte al copilului tău și îl poți însoți din acest loc și îl poți vedea pe el cu trăirile și preocupările lui .
În starea de prezență care e suficientă ca el să simtă că poate fi fix așa cm e la vârsta pe care o are.

E o călătorie și începe cu un pas .
Început din prezent să avem ! 🙏

Dacă simți că rezonezi , scrie-mi și eu te însoțesc cu blândețe .💛

In fotografie, eu și fiul meu, exact acum 2 ani .🥰

01/09/2026

Ce încearcă să ne spună un copil care lovește ?

Ce încearcă să ne spună un copil care lovește?

Când un copil lovește, reacția noastră se îndreaptă firesc spre gestul pe care vrem să îl oprim: „Nu lovim!”,, „Spune ce vrei, nu da!”, “Cere-ți scuze!”.

Și da, copilul are nevoie să afle clar că nu este în regulă să îi rănească pe ceilalți. Dar dacă ne oprim aici, aflăm prea puțin despre ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Un copil care lovește nu este pur și simplu „un copil agresiv”. Comportamentul lui ne arată că, în acel moment, ceva nu a putut fi exprimat într-un alt mod.

Poate că tocmai i-a fost luată o jucărie și furia a ajuns în mâini înainte să ajungă în cuvinte. Poate că de câteva zile încearcă să își găsească locul într-un grup și nu reușește. Sau poate că reacția pe care o vedem are legătură cu o tensiune mai mare pe care copilul o trăiește, fără să o poată explica.

Perspectiva sistemică ne invită tocmai aici să nu confundăm copilul cu comportamentul lui. În loc să rămânem doar la întrebarea „Cum îl fac să nu mai lovească?”, putem deveni curioși și în legătură cu „Ce îmi arată acest comportament despre ceea ce se întâmplă cu el? Înspre ce îmi îndraptă atenția?”

Pentru că, atunci când lucrăm doar cu ceea ce se vede, putem opri un gest. Când înțelegem și ceea ce îl pune în mișcare, avem șansa să îl ajutăm pe copil să găsească, în timp, o altă cale de a exprima ceea ce trăiește.

16/08/2026

“Dacă privești adânc în palma mâinii tale, îi vei vedea pe părinții tăi și toate generațiile de strămoși ai tăi.
Cu toții sunt în viață în acest moment. Fiecare este prezent în corpul tău.
Tu ești continuarea fiecăruia dintre acești oameni.”

(Thich Nhat Hanu, A Lifetime of Peace” )

❤️

06/08/2026

Exercițiu

E suficient să aștepți .
Așa cm așteptai cândva trenul în gară
Cu toate visele în piept .
E suficient să stai calm
Așa cm stăteai cândva pe întinderea unei mări
Cu privirea cuprinzând întreaga zare .
E suficient să respiri
Așa cm respirai cândva în brațele mamei tale
Fără să existe mâine.

20/07/2026

Când mă conectez la copilul meu interior , la tristețea lui, la singurătatea lui, la haosul în care a trăit uneori, la frica lui, la sentimentul intens de nesiguranța, din locul de adult, de la vârsta reală pe care o am acum, îl pot vedea, îi pot fi alături, îl pot ține de mână, îl pot îmbrățișa , îl pot crește eu așa cm ar fi avut nevoie .

Și apoi, mă voi putea conecta și la bucuria lui de a trăi fiecare clipă, la joacă, la curiozitate, la uimire, la ceea ce este în orice moment și mă pot conecta la Prezent, la Acum și îl pot sărbători cu recunoaștere și recunoștință pentru tot ce a făcut pentru mine .

Așa că iată ce vă propun .
Când vă vizitează tristețea ( care e și musafirul meu cel mai frecvent ), întoarceți-vă spre acel copil, aduceți-l în fața voastră, priviți-l, stați cu el.
Și doar 3 minute . Unul . O privire. Azi . Și poate mâine. Și luni . Și poate toată viața pe care o mai avem de trăit. Cu el . Împreună.

“Misiunea vieții noastre nu e să devenim mai buni , ci mai întregi .” James Hollis

09/07/2026

Uneori în spatele furiei putem găsi gingășie.
O gingășie pe care am ascuns-o ca să supraviețuim. Și am supraviețuit. Suntem adulți acum .
Poate e timpul să o aducem ușor la lumină să fie văzută .

Clienta cu care am lucrat azi pe această temă , spunea ca are imaginea unui ghiocel când se conectează la această gingășie.

Ies “ghioceii” de sub furie .
Atunci când o recunoaștem ca pe o parte din noi . O parte care ne-a ținut în viață.

Sunt tare recunoscătoare pentru această muncă. 🙏🌼💛

(O floare de castravete în imagine. Un castravete țepos. Și la unul din capete crește o floare )

07/07/2026

Lentilele sistemice ne ajută să privim evenimentele din viața noastră diferit. Nici mai bine, nici mai rău. Poate mai proaspăt, poate mai clar, poate mai atent, sau poate, nu .

Ce am observat eu , exersând acest tip de privire e puterea întrebării și apoi ce porți deschidem cu un simplu Da.”

Poate copilul meu se comportă într-un fel ciudat, poate partenerul , poate o anumită dinamică de la locul de muncă mă consumă mult, sau poate pur și simplu o durere de spate apare pe neașteptate.

Și eu reușesc să mă întreb: oare ce dorește să-mi transmită? , oare de cine îmi amintește? , oare cine mai făcea așa ? Atât. Și să las întrebarea să-și găsească singură răspunsul fără să scotocesc cu mintea.

Și apoi, dacă simt și dacă pot să spun , Da. Atât. Și să las Da-ul să ajungă în inima mea . Poate nu acum . Într-o zi .
Și să mulțumesc!

Scrie-mi dacă ai încercat, dacă te-a inspirat sau dacă îți dorești să facem împreună acest exercițiu. 🦋🙏

Pe 18 iulie e următorul nostru atelier de Constelații familiale , te așteptăm și acolo să deschidem întrebări și inimi ! 💛
Detalii în privat . 🌀

(Fotografia e făcută de Matei, fiul meu , prin “lentilele “ lui )

06/07/2026

Azi am primit un feedback pe Whatsapp de la o clientă care locuiește în Viena . Lucrăm în online de câteva luni .

Mulțumesc, Eliza ! 🙏