Cristina Neagu

Sunt perioade când poți ajunge copleșit(ă) și această stare poate fi contrabalansată prin a avea grijă de tine. Acordă-ți timp să îți pui nevoile pe primul loc și să faci lucruri care îți aduc bucurie, mulțumire și te încarcă.

Iată câteva idei despre cm ar putea arăta asta:

Activitate fizică. Ia-ți timp pentru mișcare. Dacă te ajută să reduci stresul, ascultă și muzica preferată. Eliberarea pe care o simți după ce îți miști corpul poate reduce tendința de a te răsti la partener sau la cei dragi.

Timp în liniște. Poate înseamnă să citești în sfârșit cartea pe care o tot amâni. Pentru alții, conectarea cu natura și aerul liber este reconfortantă. Indiferent ce alegi, petrece timp singur(ă) făcând ceva liniștitor. Îți va relaxa sistemul nervos.

Conexiuni sociale. Îți lipsesc prietenii? Ia legătura cu ei. Fie că le trimiți un mesaj sau vă întâlniți la cafeneaua preferată, fii intenționat în a-i contacta. A-ți face timp să te reconectezi cu prietenii vă va revitaliza pe toți.

Și nu uita: comunică-i și partenerei(ului) nevoile tale. Dacă ai nevoie de timp pentru tine, anunță-l. „Am nevoie de câteva ore pentru mine în această după-amiază ca să mă relaxez" - în felul acesta îți exprimi nevoile și îi permiți partenerului să înțeleagă și să îți ofere spațiul de care ai nevoie.

In orice relatie de cuplu e necesar a fi dezvoltate cateva abilitati pentru a-l intelege pe celalalt.

Tu cm reusesti sa faci fata provocarilor ce apar in relatia de cuplu?

Cristina

În momentul în care partenerul tău caută atenție, sprijin sau afecțiune felul în care răspunzi poate apropia sau îndepărta partenerii în timp.

Voi cm răspundeți partenerei/ului atunci când are nevoie de voi?

Cristina

Cred că multe femei critică, pentru că, din păcate, multe dintre noi am fost crescute într-un mediu în care critica era ceva obișnuit. Multe femei au avut mame foarte critice și au crescut cu sentimentul că nimic din ce fac nu este suficient de bine.

Ajung astfel să internalizeze acea voce critică.
Exact asta s-a întâmplat și în cazul meu. Aveam un critic interior extrem de dur. Eram foarte aspră cu mine însămi, iar felul în care ne raportăm la noi înșine devine, inevitabil, felul în care ne raportăm la partener și la ceilalți.

Așa că proiectam această critică asupra partenerului meu, crezând că astfel îl voi motiva să facă mai mult, să fie mai bun, să se implice mai mult.

Dar s-a întâmplat exact opusul. Pentru că, critica nu motivează.
Mult timp am crezut că dacă nu sunt critică cu mine, voi deveni leneșă, voi renunța, nu voi mai evolua. Era povestea pe care mi-o spuneam.

În realitate, opusul era adevărat.
În momentul în care am început să fiu mai blândă și mai plină de compasiune față de mine însămi, am crescut mai repede și schimbarea a devenit mult mai ușoară.

Nu mai aveam nevoie să mă pedepsesc ca să evoluez.
Există o diferență uriașă între a fi sincer cu tine și critică.
Adevărul nu trebuie să fie brutal. El poate fi sincer și blând în același timp.
În relație dacă spui „eu fac, mă străduiesc, dar tu nu faci”.

Această perspectivă îl face pe celălalt să se retragă.
Pentru el, mesajul este:
„Orice aș face, nu va fi suficient. Așa că de ce să mai încerc?”
Și aceasta este experiența multor bărbați.

Când sunt criticați constant, ajung să se retragă emoțional, să renunțe în tăcere și să caute în altă parte să se simtă competenți și apreciați.

Ce a trebuit să învăț a fost opusul: aprecierea motivează.
Poate părea evident, dar dacă nu ai crescut într-un mediu în care aprecierea era firească, se simte nefiresc să o exprimi.

La început a fost inconfortabil să spun:
„Mulțumesc.”
„Apreciez ceea ce ai făcut.”
„Îmi place felul în care ai gestionat asta.”

Dar, în timp, a devenit natural.
Și am văzut schimbarea.
Aprecierea inspiră oamenii să crească.

Dacă îți dorești ca partenerul tău să se schimbe, încearcă opusul criticii.
Observă ce face bine.
Exprimă recunoștință.
Apreciază cine este și ceea ce oferă.

Încearcă asta timp de câteva zile și observă ce se schimbă.
Oamenii cresc acolo unde există apreciere, siguranță și încurajare.

Cristina

Există momente în aproape orice relație în care sentimentele pozitive se estompează și apar nemulțumiri și dezamăgiri.
Poate că stai singur(ă) după o ceartă, privind în gol și întrebându-te:
„Mai merită căsnicia?"
Este o întrebare grea. Dureroasă. Și cu care mult mai multe cupluri se confruntă decât ar recunoaște vreodată cu voce tare.
Fie că treceți prin epuizare, deconectare emoțională profundă sau confuzie legată de viitor - faptul că ai îndoieli nu înseamnă că relația voastră s-a încheiat.

Chiar și relațiile foarte afectate pot găsi un nou început. Dar înainte de a lua decizii permanente, este important să te oprești. Și să reflectezi sincer.

Când suntem răniți, creierul caută alinare imediată. Iar uneori, „a pleca din relație" pare singura soluție.
Dar deciziile importante luate în momente de copleșire emoțională rareori vin cu claritate pe termen lung.
„Mai merită căsnicia?" nu este un semn de eșec.

Dacă încă nu ai răspunsul — este în regulă.
Uneori claritatea apare treptat, nu dintr-odată.
Îndoiala nu te face o persoană rea. Înseamnă că îți dorești o relație în care să existe siguranță, respect și conectare reală.
Sprijinul potrivit poate aduce claritate și direcție - fie pentru reconstrucția relației, fie pentru înțelegerea sinceră a ceea ce urmează.

Cristina
Este un semnal că dinamica actuală nu mai este funcțională. O pauză pentru reflecție poate crea spațiul de care ai nevoie - pentru sinceritate, pentru înțelepciune și pentru a face diferența dintre o perioadă dificilă și o relație care nu mai poate fi reparată.

Cum ne putem ajuta unul pe altul să gestionăm stresul din afara relației?

Atunci când ești foarte stresat(ă), te ajută să vorbești despre asta imediat ce ajungi acasă? Sau ai nevoie mai întâi de puțin spațiu pentru a te liniști și deconecta?

Partenerul tău gestionează stresul în același mod? Dacă nu știi cum, întreabă-l.

Știm însă că o conversație zilnică de reducere a stresului ajută ca presiunea din exterior să nu se reverse asupra relației. Dar această conversație nu trebuie să aibă loc imediat după ce intrați pe ușă.

Într-o conversație de reducere a stresului, un partener vorbește, iar celălalt ascultă. Asta înseamnă că asculți ca să înțelegi, ca să rămâi conectat la partener și să exprimi susținere și validare.

Folosește aceste 8 reguli pentru o conversație care poate reduce stresul
1.Faceți cu schimbul.
Fiecare partener are 10-15 minute să vorbească și să fie ascultat.
2.Nu oferi sfaturi nesolicitate.
Înainte de a da soluții, concentrează-te pe înțelegere.
3.Arată interes autentic.
Fii atent și prezent emoțional.
4.Comunică că înțelegi.
Sumarizează ceea ce ai auzit pentru a transmite empatie.
5.Fii de partea partenerei(ului).
Oferă sprijin chiar dacă tu nu vezi lucrurile la fel.
6.Adoptă atitudinea: „Suntem împreună în asta.”
Sunteți o echipă, nu adversari.
7.Exprimă afecțiune.
Oferă căldură prin cuvinte, gesturi sau atingere.
8.Validează emoțiile.
Ajută-ți partenerul să simtă că emoțiile lui au sens.

Dacă partenera(ul) ta/tău nu este pregătit să vorbească imediat, este în regulă. Uneori are nevoie mai întâi să se liniștească. Ultimul lucru de care are nevoie o persoană stresată este să se simtă și mai presată.

Cristina