13/05/2021
Întoarcerea la propria normalitate.
Prima coordonată: COMUNICAREA.
Învățăm să nu ne răspundem, literalmente, cu rău, la rău.
Comunicarea dintre noi este de fapt, COMUNIUNEA dintre noi.
“L-a întrebat pe el un frate zicând:
Ce este: Nu da rău pentru rău?
Îi zice lui bătrânul: Patima aceasta patru chipuri are:
Întâi din inimă, al doilea din căutătură, al treilea din limbă, al patrulea a nu face rău în loc de rău.
De poți să-ți curățești inima, nu vine în căutătura. Iar de va veni în căutătură, păzește-te a nu grai. Iar de vei și grăi, degrabă taie, că să nu faci rău în loc de rău.”
(Patericul egiptean, Avva Pimen, cugetarea 35)
Explicăm astfel:
1. ‘inima’: ai pur și simplu o pornire - te-a enervat cineva.
2. ‘căutătura’: această pornire se dezvoltă apoi în gândire.
3. ‘limba’: o gândești pentru a o spune, pentru a te adresa cuiva.
4. ‘rău în loc de rău’: odată ce ai spus ai și făcut răul - ai jignit pe cineva, ai întristat, ai enervat pe cineva, ai creat neliniște celui de lângă tine.
Așadar,
Înainte de a ne adresa cuiva, trebuie să ne gândim la ce cuvinte folosim.
Iar asta înseamnă că vom începe să analizăm contextul discuției & persoana căreia i ne adresăm, pentru a evita să o lezăm în orice fel.
Chiar dacă cineva ne-a greșit, încercăm să evităm să răspundem, literalmente, la rău, cu rău.
Deci, implicit, va începe să ne pese de cel de lângă noi, va începe să ne pese unul de celălalt.
Toata lumea greșește, nu?
Și asta va duce la construcția încrederii dintre noi, fiind pregătiți să ne ajutăm unul pe celălalt, când ne greșim verbal unul altuia.
Și asta va duce la începerea UNITĂȚII dintre noi.
Și așa, vom face primul pas către construcția societății noastre.
Adică a împreună-viețuirii noastre.
Așadar, învățând să comunicăm între noi vom începe să construim această normalitate pe care o căutăm.
Normalitatea personală, normalitatea sinelui.
Hristos a Înviat!
