03/04/2024
Astazi scriu despre șanse.
-Un copil care învață la sat, nu va avea niciodata șanse egale cu unul care învață la oraș, deși s-ar putea ca acesta să aibă profesori care să-și asume rolul de șlefuitor de destine și să facă tot ce le stă în putință să îi sprijine.
-Un copil care provine dintr-o familie nevoiașa nu va avea niciodată aceleași oportunități ca un copil dintr-o familie înstărita, însă e foarte probabil ca ascesta să se agațe de orice mică posibilitate de a evolua și de a-și depăși condiția.
-Un copil de la care nu se cere prea mult și nu se pretinde performanță in orice, poate nu va evolua atât de repede și pe atât de multe planuri, însă va avea timp să reflecteze la cine este el și ce își dorește cu adevărat să facă.
Am întâlnit în ultima vreme profesori care sunt raze de lumină în viața elevilor. Profesori care fac tot ce le stă în putință ca aceștia să aibă o șansă în plus, un creion, o carte. Profesori pentru care nu există "nu se poate" cand vine vorba de deficiențe. Profesori care se laudă cu elevii lor Romi, olimpici. Profesori care merg pe jos cinci Kilometri dus-intors ca să ajungă la ore. Profesori care nu lasă corigenți pentru a nu încuraja abandonul școlar. Profesori care știu că elevii lor vor uita toată gramatica predată dar vor ține minte cm i-au făcut să se simtă. Profesori care nu le pot oferi elevilor șanse egale dar care nu renunță la a fi oameni.
In definitiv, totul se rezumă la calitatea umană.
Vă mulțumesc doamnă Maria Holtzhauser că mi-ați reamintit, încă o dată, că în viață asta mai trebuie să fim și Oameni, de profesie.
Promit să nu uit!
