18/04/2025
Se apropie Paștele, vremea s-a îmbunătățit și odată cu ea parcă și energia mea ca tutor. Azi vreau să vă scriu despre A., care m-a uimit recent într-un mod pe care doar cine lucrează cu copii îl poate înțelege.
A. este în clasa a 5-a, parte dintr-o clasă pilot care începe programarea mai devreme decât în mod obișnuit. Deși programa nu include C++, el îl învață. În teorie, copiii de vârsta lui ar trebui doar să înțeleagă algoritmi de bază, dar realitatea îl pune în fața scrierii de cod real — direct în C++. Adorabil, dar și puțin absurd (spun asta cu un zâmbet ironic).
Zilele trecute a luat nota 8 la informatică și mi-a spus asta cu jumătate de voce, de parcă se aștepta să fiu dezamăgită. Nu am spus nimic imediat. M-am uitat pe test (din păcate nu am făcut poze, dar nici nu e cazul), și încercând să nu râd i-am zis:
„Se vede că ai avut multe emoții – ai încercat să faci clătite cu ouă fierte.”
(E o metaforă pe care o folosesc des când elevii încearcă să proceseze date pe care nu le-au înțeles încă – rezultatul e... amuzant.)
Am râs puțin împreună, apoi am corectat testul și i-am introdus noțiuni de geometrie de clasa a 7-a, ca să înțeleagă mai bine structura alternativă (condițiile). Deși încă mi se pare prea devreme pentru el să scrie cod, sunt sincer mândră că în doar o lună și jumătate a înțeles deja logica din spatele programării.
Ce e și mai frumos: dacă îi dau un exercițiu, îl rezolvă întâi în diagramă de flux, apoi în pseudocod și abia apoi în C++ stăpânește toate etapele. Cunosc elevi de clasa a 8-a care încă nu reușesc să lege toate aceste etape de la prima prezentare. Dar A. poate. Și A. este primăvara mea.