Oana Oprea

Daca de azi ai lipsi 3 luni din rolul tau profesional, sau poate din mai multe dintre rolurile rale, ce ar continua sa creasca fara tine?
Am crezut mereu ca urmatoarea etapa in business va veni din mai multi clienti, mai multa vizibilitate sau o oferta mai buna.
Nu m-am gandit ca va incepe cu o problema de sanatate.
Ca antreprenor, am realizat ceva ce un angajat isi permite sa ignore: daca eu ma opresc, activitatea mea profesionala se opreste cu mine.
Aveam in minte intrebarile potrivite: Cum transfer ceea ce stiu? Cum transform experienta in metode? Cum construiesc parteneriate reale? Insa nu eram pregatita pentru intrebarea - Cum fac businessul fara mine? Am crezut ca nu sunt in acea etapa.
Din intrebarile legate de continuitate, s-a nascut un plan de crestere. Unul sanatos, firesc, pentru mine si pentru clientii mei.
Cand viata te obliga sa incetinesti, obligatiile nu dispar. Dincolo de problema de cash-flow, raman si angajamentele asumate fata de clienti si parteneri.
Discutia legata de business continuity face parte din ceea ce aduc in fata clientilor. Insa pana acum aduceam doar perspectiva continuarii businessului clientului.
Cred ca am primit unul dintre cele mai importante exercitii de leadership - cm creez crestere pentru mine si pentru clienti cand viata NU E ROZ si nu atunci cand am considerat eu ca e momentul perfect aliniat!

Nu este treaba unui coach să te convingă că obiectivul tău merită urmărit și nici să creadă în locul tău.
Credința în obiectiv îți aparține. Dacă tu nu vezi valoarea lui sau nu ești dispus să ți-l asumi, nu contractezi un coach pentru a crea această motivație în locul tău.
Rolul coachului este să te ajute să clarifici dacă acel obiectiv este cu adevărat al tău, să explorezi ce te oprește și să-ți folosești resursele pentru a merge înainte. Nu să-ți ofere convingerea, ci să îți spună când trăiești în realizarea obiectivului și când nu.
Un coach crede că poți să atingi ce dorești și vei atinge obiectivul când devine o certitudine și pentru tine.

https://www.linkedin.com/pulse/intre-strategie-si-rezultate-suntem-noi-oana-oprea-uytkf

Sunt curioasa cm simtiti diferit consensul intr-o camera in care oamenii lucreaza impreuna?

Intre strategie si rezultate suntem noi Am lucrat mereu cu industrii si echipe diferite. Iar in aceasta perioada profesionala, ma uit cu un ochi extern la organizatiile si managerii cu care lucrez, iar una dintre cele mai intalnite rezistente este asta - la noi e altfel.

Am asistat la cateva contexte in ultimele saptamani care m-au dus cu gandul la fabula veche despre responsabilitate.

"A aparut o problema foarte importanta si Toata Lumea trebuia sa o rezolve.
Toata Lumea era sigura ca Cineva o sa o faca.
Oricine putea sa o faca, dar Nimeni nu a facut-o.
Cineva s-a enervat din cauza asta, pentru ca era treaba pentru Toata Lumea.
Toata Lumea a crezut ca Oricine poate sa o faca, dar Nimeni nu a realizat ca Toata Lumea o sa stea deoparte.
In cele din urma, Toata Lumea a dat vina pe Cineva, cand, de fapt, Nimeni nu facuse ceea ce Oricine putea sa faca."

Pentru mine este experienta traita.
Voi ce recunoasteti, ce este diferit?
Ce lipseste din aceasta poveste si exista in organizatia voastra?

Cine esti tu azi si catre cine vrei sa faci tranzitia?

Toata Lumea, care presupune ca altcineva va rezolva?
Oricine, care stie ca ar putea contribui, dar asteapta?
Cineva, care incearca sa miste lucrurile?
Sau Nimeni, care ramane spectator?

Nu cred ca exista un raspuns corect. Cred doar ca merita sa observam unde ne aflam astazi.

Ce vrem sa facem cu aceasta poveste?

O lasam sa fie doar o poveste, ne amuzam...? de aceea e fabula.

Poate ca e momentul sa alegem felul in care vrem sa fim intr-o echipa.
O conversatie deschisa nu este valoroasa pentru ca produce concluzii, ci pentru ca deschide posibilitati de actiune.
As invita la dialog, nu la verdict.

Cand NU ai nevoie de un coach:

1. Cand te gandesti ca rezolvi singur situatia, ai un plan perfect. Atunci cand esti convins că detii controlul asupra resurselor, strategiilor, actiunilor etc si nu ai nevoie de o opinie exterioara sau sa vezi si unghiurile moarte pe care le ignori.
2. Cand nu are rost sa vorbesti, altcineva oricum nu intelege prin ce treci. Sunt momente in care te izolezi si esti complet pe cont propriu, iar verbalizarea problemei nu ti-ar aduce validare și empatie imediata.
3. Cand stii deja toate variantele, trebuie doar sa alegi una. Uneori procesul tau mental este complet, iar o simpla conversatie pentru a debloca decizia este inutila.
4. Cand esti prea obosit ca sa mai explici cuiva si trebuie doar sa te descurci cumva. Epuizarea te face sa respingi dialogul, iar a vorbi despre ce traiesti risca sa reduca semnificativ din presiunea psihologica acumulata.
5. Cand nu vrei sa pari vulnerabil sau nepregatit in fata altcuiva, mai ales a unui om necunoscut. Cand e nevoie sa tii in viata siguranta de sine si sa ascunzi faptul ca ti-ar prinde bine o alta parere.

Care e situatia in care te regasesti cel mai des?

Nu cred ca detinem Adevarul niciunul dintre noi.
Cu cat lucrez cu mai multi antreprenori, manageri si echipe, cu atat imi dau seama de un lucru: fiecare dintre noi isi construieste opiniile din propriile experiente - din reusite, din greseli, din relatiile in care functioneaza, din echipele de care s-a despartit.
Uneori deciziile pe care a fost fiecare nevoit sa le ia sunt cele mai valoroase lectii. Unele costuri ajung sa fie capitalizate, altele nu.
Cred ca doi oameni competenti si experimentati pot privi aceeasi situatie si pot ajunge la concluzii diferite. Si, de multe ori, amandoi au dreptate. Nu in acelasi fel.
Poate ca una dintre cele mai mari capcane pe care inca le finantam este convingerea ca exista o singura solutie corecta.
Eu cred ca nu exista solutii universale, ci solutii potrivite pentru un anumit context, iar acestea pot fi gasite prin conversatii.
Cu cat stau de vorba cu oameni din roluri diferite, din industrii diferite si cu experiente diferite, cu atat inteleg cat de diferite sunt raspunsurile potrivite.
Si pentru ca nu cred ca are cineva toate raspunsurile, fiecare conversatie buna mai adauga o piesa intr-un puzzle pe care niciunul dintre noi nu il poate vedea singur in intregime.

Iar acesta este probabil unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care ni le putem oferi unii altora - perspective.

Toata lumea are o solutie.

Brokerul si banca vad cifrele.
Psihologul si HR-ul vad oamenii.
Consultantul fiscal vede taxele.
Avocatul vede riscurile.

Problema este ca fiecare are dreptate.

Dar cine vede imaginea intreaga, cand e nevoie sa luam o decizie?

Ce lipseste de la un eveniment atunci cand nu pare sa lipseasca nimic? Sau, dimpotriva, poate este prea mult din toate?

Saptamana aceasta am participat la un eveniment de business care parea sa bifeze toate criteriile succesului: o locatie frumoasa, mancare buna, invitati inspirationali, recunoasterea unor tineri lideri, oportunitati de networking, o sala plina si chiar un artist cunoscut pe scena.

Tot ceea ce ar fi trebuit sa fie acolo era acolo.

Si totusi, experienta m-a facut sa ma intreb: care era, de fapt, scopul acestui eveniment? Poate organizatorii au obtinut exact ceea ce si-au propus. Poate doar eu nu am reusit sa vad acest lucru.

Gandurile de mai jos sunt o reflectie despre ceea ce face diferenta dintre un eveniment bine organizat si unul care reuseste sa creeze cu adevarat conexiune.

How can you spoil a nice event, though you put all the marks in the checklist? I attended this week a Business Magazine event with a checklist that seemed complete: great location, food, inspiring guests, recognition of young leaders, full attendance, networking opportunities, popular singer… I was surprised to see no spark, no connection in a room full of people, though eve...

https://www.linkedin.com/pulse/pierd-ca-sa-castig-oana-oprea-onpbf

“Am investit atat de mult. Cum sa renunt acum?"
Este una dintre cele mai frecvente justificari pentru continuarea unei investitii si una dintre cele mai dificile decizii pe care le avem de luat.
De multe ori, ceea ce incearcam sa protejam nu sunt doar banii investiti, ci formele de capital construite in jurul lor: identitatea, relatiile, sensul si optiunile strategice pe care crede ca le-ar pierde odata cu investitia.

Pierd ca sa castig De ce este atat de greu să renuntam la o investitie? „Am investit atat de mult. Cum sa renunt acum?” Este una dintre cele mai întalnite fraze, in business si in viata.

Astazi am avut cel mai clar si mai rapid diagnostic pentru o echipa. Surpriza a fost ca e vorba de o echipa de asistenti virtuali.

Semnalul a fost conflictul de rol / autoritate - asistentii functioneaza in directii fara mandat, blocheaza sau controleaza excesiv informatia, apar conflicte si bisericute, responsabilitati suprapuse, ego profesional.

Ownerul e in prag de colaps.
Cand fiecare din echipa crede ca e liderul… businessul ramane fara directie.

Pentru ownerul echipei (a business-ului, a vietii) - Ce nu am clarificat suficient in aceasta echipa, astfel incat oamenii au inceput sa isi negocieze singuri autoritatea?

Pentru echipa de VA - Cum putem avea autonomie si initiativa fara sa intram in competitie pentru control?

Ownerul mi-a spus ca validarea finala ramane umana, insa deja nivelul de taskuri pe care are nevoie sa le valideze depaseste cu mult capacitatea lui fizica.

What's next pentru noi?