Bălăuţă în 1903 şi la activitatea deosebită a acestuia în sat.
Şcoala luase fiinţă într-o casă mică, "cu trei ferestre cât o palmă" încă din 1872, deşi carte se învaţa de prin 1844, sporadic, cu nişte dascăli inimoşi: Iancu Buznea, Chirilă Dascălu, etc. Eminescu semnalează la 1875 într-un raport către Minister situaţia şcolii din Şcheia insistând pentru continuitate şi luând apărarea î
nvăţătorului D. Nebunelea, primul învăţător normalist al şcolii, în faţa "micilor tirani ai comunelor".
Şcoala Şcheia, dă primii absolvenţi după 1880, iar la sfîrşitul secolului al XIX-lea fiinţa cu peste 40 de şcolari adunaţi din cătunele din împrejurimi.
Între cele două războaie numărul şcolarilor creşte şi se simte nevoia construirii unui local cu încă trei săli de clasă care va fi dat în folosinţă în 1926. Până în 1975 şcoala a funcţionat neîntrerupt cu clasele I - VII (VIII), apoi cu clasele I – X. Între timp, în 1964, se dă în folosinţă un nou local de şcoală cu opt săli de clasă, spaţiu devenit insuficient pentru nevoile învăţământului de zi, seral şi fără frecvenţă ce se desfăşoară la Şcheia. De aceea se impune construirea unui local nou cu zece săli de clasă alături de o bună bază sportivă, desfiinţată după 1990 ca urmare a legii 18 din 1990. Din anul 2003 funcţionează ca şcoală cu clasele I – VIII şi SAM. Din anul 2005 şcoala şi-a schimbat numele în ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII ŞCHEIA. Din anul 2010 se înfiinţează liceul tehnologic, elevii fiind calificaţi în domeniul textile - pielărie
