Markant Consult Coaching & Training

21/09/2026

Clientul spune: „A fost foarte util.” Tu nu ești atât de convins.
Știi că a fost o sesiune bună. Ai ascultat. Ai pus întrebări.
Clientul a vorbit mult și a plecat mulțumit.
Și totuși, după ce închizi conversația, rămâne ceva:
„Parcă am rămas la suprafață.”

Este una dintre preocupările pe care le aud cel mai des de la coachi după ce au trecut de etapa de început.
Nu îmi mai spun: „Cum pun o întrebare bună?”
Este: „Cum ajung să fac coaching care chiar schimbă ceva?”

Pentru că poți deveni foarte bun la conversații plăcute.
Foarte bun la ascultare sau la adresat întrebări și totuși clientul să plece cu aceeași perspectivă cu care a venit. Poate puțin periată.

Ce e dedesubt?

Uneori nu ne lipsește tehnica, ci curajul.
Ai auzit contradicția, dar ai mers mai departe.
Ai prins acel „trebuie”, dar ai rămas în poveste.
Ai simțit schimbarea de energie, dar ai ales următoarea întrebare safe.
Poate pentru că nu vrei să influențezi.
Poate pentru că nu vrei să fii prea direct.
Poate pentru că relația este bună și nu vrei să riști disconfortul.

Și atunci apare o întrebare inconfortabilă:

Cât de profund poate deveni coachingul tău dacă tu ai nevoie ca relația să rămână confortabilă?

Costul nu se vede neapărat astăzi. Clientul poate fi mulțumit...dar nu mai continuă după primele sesiuni agreate.
Sau începe să anuleze sesiuni.
Dar peste doi ani poți avea sute de ore în care ai devenit extraordinar de bun la conversații apreciate...dar nu neapărat transformatoare.

În mentoring lucrăm exact cu aceste micro-momente.
Nu doar: „Ce întrebare puteai pune?”
Ci: „Ce ai ales să faci cu ce ai auzit?” „Și ce te-a oprit să mergi acolo?”

Acolo începe, pentru mine, următorul nivel al coachingului.
Nu în întrebări mai sofisticate. În mai multă precizie, mai mult curaj și mai puțină nevoie de a face conversația confortabilă.

Dacă simți că sesiunile tale sunt bune, dar vrei să devină mai profunde, acesta este unul dintre lucrurile pe care le lucrăm în programul de Mentor Coaching.
Cu coaching real.
Nu doar cu teorie despre coaching.

09/10/2024

𝐋𝐞𝐚𝐝𝐢𝐧𝐠 𝐟𝐫𝐨𝐦 𝐇𝐔𝐑𝐓 𝐨𝐫 𝐇𝐄𝐀𝐑𝐓?

Azi te invit în lumea și gândurile unui 𝐦𝐚𝐧𝐚𝐠𝐞𝐫 𝐜𝐮 𝐬𝐭𝐢𝐥 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐫. Dincolo de rezultatele pe termen scurt și mediu, de energia și determinarea cu care virusează și pe alții să se alăture echipei, dincolo de contextele provocatoare prin care oamenii cresc, mai sunt și umbre ale acestui stil, de care e necesar să devenim conștienți.

"Echipa nu zicea mare lucru. Dar mi-am dat seama, încet-încet, că se retrag. Discuțiile informale se împuținau, nimeni nu mai venea cu idei noi. Se simțeau deconectați.

Mergeau pe vârfuri în jurul meu, se întâlneau la bere fără ca eu să știu sau să fiu măcar invitat. 𝐄𝐫𝐚 𝐮𝐧 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐜𝐞𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠 𝐜𝐚̆, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐚𝐯𝐞𝐚𝐦 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚, 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐮𝐬𝐞𝐦 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐨𝐬: 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫.
Și apoi, a venit acel moment de cotitură.
A fost ca și cm s-ar fi prăbușit un zid. M-am privit în oglindă și am văzut un manager care nu mai conducea, ci controla."

Citește întreg articolul și spune-mi în ce fel te-a impactat un astfel de stil de management.
Sau, ce te-a ajutat să treci de la un stil autoritar către un stil mai constructiv pentru tine și echipa ta?

Stilul de management autoritar, în care încă domnește controlul e ca o buruiană care sufocă tot ce-i în jur. Crește încet, dar sigur, și când îți dai seama, a acaparat tot.