19/08/2025
Natura umană -Ura după mască , emoțiile reprimate şi experimentul Rhythm 0 – „I am the object” al Marinei Abramović
În 1974, la Galleria Studio Mora din Napoli, Marina Abramović a realizat un performance de șase ore în care a permis publicului să interacționeze cu trupul ei considerat „obiect”.
Pe o masă erau așezate 72 de obiecte — unele plăcute (trandafir, pană, miere, parfum, struguri), altele amenințătoare sau periculoase (foarfece, bisturiu, pistol încărcat cu un glonț, lanțuri etc.).
Timp de şase ore, persoanele din public erau invitate să folosească obiectele de pe masă în interacţiunea cu artista.
Pe tot parcursul experimentului nu a scos niciun sunet. Iniţial, oamenii au gâdilat-o cu pana, i-au dat să mănânce struguri, au pulverizat parfum pe corpul ei. Ulterior însă, pe măsură ce tensiunea creştea, publicul a început să experimenteze şi cu celelalte obiecte de pe masă. Au înţepat-o cu spinii trandafirului. I-au rupt hainele şi au tăiat-o. Unul dintre participanţi i-a gustat sângele. S-a ajuns până în punctul care,o persoană din public a luat pistolul încărcat de pe masă şi l-a îndreptat către fața Marinei , fiind deturnat de ceilalţi participanţi ,care nu erau pregătiţi să meargă atât de departe. La final, Abramović s-a ridicat şi s-a îndreptat către cei prezenţi. Fără excepţie, toate persoanele care au luat parte la experiment au fugit în acel moment, confruntarea cu „umanizarea obiectului” a fost prea puternică, toţi cei prezenţi au ales fuga de responsabilitatea etică.
Abramović și-a transformat trupul într-un obiect pe care publicul îl poate manipula după bunul plac, evocând o reflectare a instinctelor umane primitive și a necunoașterii morale atunci când responsabilitatea este eliminată, unii devin sadici, alții fugiți în urma conștientizării — reflectă dinamica dintre agresivitate și vină .
Moralitatea dispare atunci când obiectivăm un om — nu mai percepem nimic imoral în a trata un obiect.
Depinde de noi ce alegeri facem, dacă lăsăm totul în seama publicului, acesta te poate ucide”, unde trasăm linia între noi și cei din jur, care sunt limitele rezistentei.
Depinde numai de noi dacă și cât suferim !
