02/06/2026
Am 58 de ani și predau matematică de peste trei decenii. În fiecare dimineață mă îmbrac la costum și îmi pun cravata nu din vanitate, ci din respect pentru profesie, pentru școală și pentru copiii care intră în clasă.
M-am întrebat adesea, în timp ce scriam la tablă și auzeam râsete în spate, cm rezistă colegele mele mai tinere. Dacă pe mine, un bărbat trecut prin viață, elevii mă ironizează, mă mint fără nicio ezitare, șușotesc și mă transformă uneori într-o caricatură în fața clasei, cm trebuie să se simtă o profesoară care intră singură într-o clasă ostilă, într-o atmosferă în care autoritatea a fost complet distrusă?
Nu mai vorbim despre simple acte de indisciplină. Vorbim despre umilire constantă, despre derapaje verbale grave, despre lipsa totală a limitelor elevilor.
Un moment care m-a marcat a fost când o colegă de limba și literatura română, un profesor excelent, a izbucnit în plâns în cancelarie. Are 46 de ani, experiență, rezultate, respect profesional. A stat cu privirea în jos și mâinile tremurând după ce niște elevi i-au pus intenționat buretele ud pe scaun, iar apoi au râs în hohote când femeia s-a ridicat udă, batjocorită, în fața clasei. Au strigat că „doamna a făcut pe ea”.
Aceasta nu mai este o simplă farsă copilărească. Este o formă de cruzime și de dezumanizare care arată cât de mult s-au deteriorat relațiile din școală.
Și atunci ne întrebăm: unde s-a rupt totul?
S-a rupt în anii în care educația a devenit ultima prioritate. În anii în care părinții au fost prea obosiți sau prea ocupați ca să mai stea de vorbă cu propriii copii. În anii în care telefoanele au înlocuit ...
Pe larg opinia profesorului, în articol.
25/03/2026
20/06/2024
15/04/2024
13/03/2024