05/06/2021
Acum 150 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iunie 1871, se năștea Nicolae Iorga, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari istorici români și profesor al Universității din București. N. Iorga a fost o personalitate enciclopedică a culturii româneşti, unic prin varietatea domeniilor abordate. Rapiditatea cu care a parcurs toate treptele educaţiei l-a impus de timpuriu în atenţia contemporanilor (a terminat facultatea într-un singur an, a susţinut două doctorate, la Paris şi Leipzig până la vârsta de 23 de ani). Istoricul N. Iorga a abordat o mare varietate de subiecte, de la domeniul istoriei universale (magistral ilustrată de Geschichte des Osmanischen Reiches/Istoria Imperiului Otoman) până la cel al istoriei românilor, unde contribuţiile sale reprezintă un punct de referinţă pentru istoria armatei, a agriculturii, istoria vieţii femeilor, a costumului şi modei, a diverselor familii, istoria târgurilor şi oraşelor, istoria artei, istoria comerțului. De asemenea, s-a remarcat ca editor de documente în cadrul monumentalei colecţii Hurmuzaki.
Bogata activitate literară şi publicistică a lui N. Iorga stă mărturie pentru personalitatea enciclopedică a acestuia. A publicat articole de istorie şi critică literară, precum şi un număr însemnat de volume de istorie literară, dar şi-a încercat talentul şi în domeniul creaţiei literare, scriind poezii şi mai târziu drame, majoritatea istorice, menite să contribuie la educarea poporului. Acelaşi obiectiv l-a urmat şi în activitatea publicistică, mai ales prin ziarele şi revistele înfiinţate de el, cel mai important fiind ,,Neamul Românesc”.
N. Iorga a fost profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, începând cu 1894, adică de la vârsta de 23 ani. Începând cu 1927 a devenit decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie, iar din 1929 a fost rector al Universităţii din Bucureşti. Printre studenţii săi s-au numărat Vasile Pârvan, P.P. Panaitescu, C. Moisil, Nerva Hodoş, Nicolae Cartojan etc.
Relaţia lui N. Iorga cu Academia Română a avut o traiectorie sinuoasă, el fiind propus ca membru corespondent la numai 26 de ani de către Ioan Kalinderu. Rezultatul activităţii sale în cadrul acestei instituţii poate fi ilustrat prin numeroasele studii şi comunicări care au căutat să accentueze rolul poporului român în istoria europeană. Dovadă a importanţei deosebite a lucrărilor sale stau titlurile şi distincţiile primite de profesor din partea universităţilor, institutelor şi academiilor din străinătate (printre altele, Doctor Honoris Causa la universităţile din Strasbourg, Lyon, Geneva, Oxford).
Iorga s-a pronunţat hotărât pentru cultivarea respectului faţă de monumentele istorice. De aceea, împreună cu Ioan Bogdan şi Dimitre Onciul, a pus bazele Comisiei Istorice a României şi a editat un ,,Buletin” ce apare din 1914. Iorga a ocupat funcţia de secretar general al Ligii Culturale începând cu 1908. În perioada în care s-a aflat la conducerea Ligii, aceasta îşi propunea, printre altele, înălţarea culturală a ţăranului român, cultivarea memoriei marilor eroi şi oamenilor de cultură ai neamului, înfiinţarea de biblioteci populare la sate şi oraşe.
Începând din 1907, a editat anual „Calendarul Ligii Culturale”, iar din 1927 a tipărit calendare cu foi volante ilustrate: pe fiecare foaie a zilei era reprezentat un peisaj, o cetate sau casă memorială, monumente de artă, oameni de seamă din toate ţările şi din toate epocile istorice.
De sub condeiul lui Iorga istoria renaște în secolul al XX-lea, iar cercetarea trecutului capătă noi valențe, profesionalizându-se. El este cel care, alături de Ioan Bogdan și Dimitrie Onciu, va susține și va impune scrierea unei istorii bazate pe document, pe cercetarea în arhive și pe editarea de izvoare istorice. Rodul muncii sale savante s-a văzut în publicarea numeroaselor cercetări și în editarea de documente, dintre care reprezentative sunt cele 31 volume de ,,Studii și documente cu privire la istoria românilor”.
Iorga a iubit istoria în deplinătatea sa. A iubit și Iașul, oraș față de care și-a exprimat admirația și atașamentul în cel mai frumos chip: prin scrieri și zidiri. Puțini mai sunt cei care își aduc aminte că unul dintre cele mai frumoase muzee din Iași – Muzeul Unirii – a fost înființat din inițiativa marelui istoric. În perioada interbelică, edificiul în care au locuit Alexandru Ioan Cuza și regele Ferdinand intră în proprietatea statului și este declarat monument istoric, iar la îndemnul lui Nicolae Iorga va fi amenajat la etajul imobilului muzeul ,,Palatul Cuza-Vodă”.
Cândva, Iorga a scris despre ,,Oamini cari au fost”, probabil fără a se gândi la acel moment că timpul îl va trece și pe el în rândul celor care și-au încheiat misiunea în această viață. Nicolae Iorga a fost, și, în același timp, continuă să fie. Să nu-l uităm! Surse. Facultatea de Istorie București; Muzeul Municipal Regina Maria Iași